7,468 matches
-
întîi n-a avut noroc de nume - sau cu numele -, căci toată lumea a bănuit-o de ambiții pseudonimice prea sfruntate. În realitate, după cum l-a lămurit generalul scriitor C. Manolache pe Șerban Cioculescu (într-o cafenea), acesta era chiar numele poetei, „vlăstar al unei familii nobile de ruși albi refugiați” și măritată, după primul război, „cu un brav ofițer din armata română”.6 (Trebuie să fie adevărat, căci și Ana depune un fel de mărturie de orfană și exilată în Scrisoare
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
care n-auzi și nu vezi vreodată” (Adîncuri, din Poeme). Dac-ar fi doar lucruri incidentale, mai treacă-meargă, dar sunt atît de frecvente încît în primul volum mai că fac regula (nu și-n celelalte, ce-i drept). Din păcate, poeta dă tot mereu în gropi - și încă destul de stridente: „Auzul e bun pentru muzică bună,/ Pentru jocul distrat și naiv,/ Sau cînd ochii odihnă cereau/ Speriați de vorbele pe care vedeau,/ Cen apele roșii svîrcoleau și pluteau” (se vede că
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
nu cere de la mine,/ Sunt lacrimi prea multe și timpul e lung.// Iubire pe veci nu cere de la mine,/ Ea vine mereu plecînd.//...// Sunt cîntec de lebădă, sunt brumă de toamnă,/ O frunză rămasă din anul trecut” (Răspuns). Cam toate poetele scriu din suferință și jură pe lacrimi definitive, dar asta nu înseamnă că nu fac pauze de frenezie amoroasă. Și Ana face, ba chiar imediat după poetica de tristețe și amărăciune, cîntînd merituos și cald madrigal: „Te cunosc iubitule:// În
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
Pasul tău, ușor ca lemnul de bambus,/ Vorbele calde ca apa de Nil,/ Gîndul tău e zeu, iubite,/ Sufletul, odă cîntată de cer” etc. (Spovedanie). Poeziile de acest fel sunt, firește, din lotul de sincerități lăudat de generalul Manolache (și poeta se știe sinceră: „eu nu mint în poveștile mele”, zice ea-n Întîlnire). În general, eroticele (nu chiar multe) au merit de „sinceritate” (ceea ce, firește, e mai mult merit de psihologie, decît merit de artă), căci poeta nu se sfiește
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
generalul Manolache (și poeta se știe sinceră: „eu nu mint în poveștile mele”, zice ea-n Întîlnire). În general, eroticele (nu chiar multe) au merit de „sinceritate” (ceea ce, firește, e mai mult merit de psihologie, decît merit de artă), căci poeta nu se sfiește de sentiment și sentimentalism: „Te aștept iubite,/ La fereastra mea deschisă,/ Cuatîta dor, că soarele se stinge,/ Pasiuneai plină de simțuri disperate/ Și nopțile trec, zare așteptînd” (Te aștept). Dar nici nu perseverează în el; din greșeală
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
nu vrea nici măcar să moară în el, preferînd cîmpul cu flori: „Vreau să mor în noaptea de vară,/ În cîmpul cu miresme de flori,/ Cu cerul încărcat de stele,/ Cu lumină de lună,/ În plină tăcere” (Dorință). Ana nu-i poetă morbidă, dar cam toate-i sunt întunecate: „Prezentul e trist și întunecat/ Ca ziua neguroasă de toamnă,/ Viitorul e brumă adumbrită,/ Fără ieșiri și fără adîncimi;/ Iar trecutul, fără întoarcere” etc. (Toamna vieții). Nu-i de mirare că atunci cînd
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
de durere, din cele ce nu mai exceptează nimic din toate trăitele. „În mine plînge chinul vieții/ Și dorul stinselor iubiri” - cam asta e poetica Anei. La ea nici măcar natura nu vine cu leacuri și consolări (cum face la alte poete privilegiate), ci tot cu jale și dureri, cu chinuri și frustrări: „Tu soare de aur cu sclipiri fierbinți,/ De ce-mi pari răcoarea toamnelor tîrzii/ Și-mi stropești privirea cu razeleavide,/ Așternînd în cale ziua care-a plîns?” etc. (Nostalgie
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
nu mai puțin, firește, „munca” și omul care o face: „Omul e viața, brațul lui stîncă,/ În fața lui totul de-acum se-nchină;/ Pașii sunt luptă, ochii iubire,/ Sufletul cîntec și fruntea lumină” (Cîntecul muncii). Vlaicu Bârna sugerează că necazurile poetei s-ar fi tras, după război, și de la „faptul că ignora cu desăvîrșire temele fierbinți ale luptei de clasă,”16 dar, după cum se vede, Ana era destul de pe linie. Ba chiar cu oarece zel: „Cînd aud cum răsună cîntecul muncii
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
aici: anume atunci când discută pe marginea celor trei volume de memorialistică a Ninei Cassian. Spun „inclementă”, nu „nedreaptă”. În cele șaptesprezece pagini câte conține Stahanovismul erotic (foarte inspirat titlu), faptele istorice sunt puse cu penseta la locul lor, iar profilul poetei e trasat exact (chiar dacă nu neapărat „la scara 1/1”). Opacitatea Ninei Cassian față de tot ce n-o privește direct (adică: beneficii politice și erotice) e sancționată prompt. „Scriitoare mai degrabă celebră decât valoroasă” (p. 118) e o alegație care
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
Luminița Voina-Răuț Inga Abele, născută în Riga în 1972, este considerată în momentul de față una dintre cele mai puternice voci ale literaturii letone. Poetă, prozatoare, dramaturg de succes, ea obține de două ori Premiul Anual de Literatură, cel mai prestigios premiu literar din Letonia. Din creația ei, menționez romanele: Focul nu te va trezi (2001), Fluxul (2008), volumul de versuri Pragmaticul nopții (2000), piesele
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
bună, deși literaturii române. încă de prin 1920. Astfel a fost tradus, conservator și paseist, care nu crede Deplâng, și acum, tragedia vieții printre alții, de către Ahuva Bat în posibilitatea unei schimbări reale. și morții sale premature. Am scris Hana, poetă ș i t raducă toare Un prieten israelian, necunoscător al despre el și mă bucur că am putut israeliană, care, din păcate, nu se mai limbii române, un filosof, conferențiar releva tot ce a fost mai interesant, află printre cei
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
Eminescu chiar cel mai mare) G. Călinescu, în a sa (scriitor): funcț ionase perfect ca instituție monumentală “Istorie a literaturii «EMINESCU ÎN MILENIUL TREI națională, cu toate laboratoarele de românești de la origini până în prezent” Peste vârfuri. Hermeneutica limbă, istorie, filosofie, poetă, folclor, (1941). Deranja patriotismul fierbinte și singularității ș ă țî ă sociologie, ba chiar i economie politic , peren al exponen ialului nostru poet, Cu doi ani nainte ca secolul XX s ș ă î țî larg deschise i supraaglomerate. derapat
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
și să adopți necondiționat ideologia grupului. Nu mai poți gandi sau acționa în mod liber în afara "paradigmei" impuse de grup. Întreaga ta personalitate este afectată. Tu însuți te percepi prin medierea imaginilor unei identități colective. De exemplu, o prozatoare sau poeta prinsă în angrenajul identitar impus de feminism nu poate fi decît o "voce feminină"; nu poate gîndi, simți, și scrie altfel decît FEMEIA-VICTIMĂ, imaginea prototip în care feminismul încătușează orice femeie în carne și oase. Borges, în antologiile multiculturaliste de
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
la 20 martie 1908, Minulescu înființează Revista celorlalți. A dorit să-și publice toate poeziile, începând cu Romanțe pentru mai târziu. Anul 1910 reprezintă momentul de răscruce al vieții sale. La redacția revistei Viitorul o cunoaște pe viitoarea sa soție, poeta și pictorița Claudia Millian. Marea sa iubire pasională va deveni o muză literară, sursă de inspirație. La 11 august 1911 s-a născut Mioara Laurenția, rodul iubirii lor. În anul 1912, poetul scoate pe piață o nouă revistă, Insula. Printre
Enigme și controverse Maestrul simbolismului românesc Ion Minulescu. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_454]
-
că ești așa de substanțial tristă. Credeam că ești tristă în inspirație, dar nu în existență[...] Tristețea dumitale are un nume, este unică și irevocabilă. Numai în acest gen de tristețe pot să respir. Cred totuși, că ești prea mult poetă, spre a aprecia momentele unice când tristețea devine cunoaștere. Atunci scoate din ea însăși elementele unei alte înțelegeri și substanța ei o substituie obiectivității lumii. Tristețea religioasă este o culme pe care trebuie s-o plătim cu infinite tristeți organice
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
au născut din oboseli, inaccesibile Balcanilor". Ansamblul scrisorii este conceput ca un răspuns la imputările - probabil de natură mai intimă ale corespondentei - și conține unele reproșuri delicate, semn că Cioran nu fusese indiferent la farmecul poate mai mult intelectual al poetei. " Din vremurile bune, în care matale, Dossios și cu mine primblam inteligența prin parcurile și nopțile Sibiului, drumurile noastre s-au separat în acest fel: eu am devenit în toate mai sceptic, pe când matale mai crezi în adevăruri și-n
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
ce poartă o evidentă marcă made in... Liubița Raichici e autoarea unui volum alcătuit din 49 de fragmente de proză și poezie, toate străbătute de un profund sentiment religios. Ruptă între țara de suflet - România - și cea de limbă - Serbia, poeta alege să se caute pe sine construindu-și un univers de cuvinte, "o limbă necunoscută" în care să poată renaște "sîrbește", asemeni poporului a cărui dramă o simte cu fiecare fibră: "Acesta este ultimul neam de sârbi/ căruia Dumnezeu i-
Trei poeți bănățeni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16766_a_18091]
-
toată ființa." Ca și colegii săi într-ale scrisului - I. Roman și D. Ilana - Liubița Raichici nu calcă pentru prima oară pe tărîmul alunecos al poeziei, și acest lucru se vede imediat ce deschizi oricare dintre cele trei volume ale bănățenilor. Poetei i s-ar putea reproșa, de exemplu, că folosește un limbaj excesiv stilizat, care face cuvintele să nu se lege în imagini coerente (metaforizarea e, de altfel, caracteristică și pentru Iacob Roman); greu însă se poate descoperi vreo stîngăcie în
Trei poeți bănățeni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16766_a_18091]
-
traduc eu cartea asta, dar Bruno mi-a luat-o înainte. Mărturisesc însă că știu prea puțini scriitori tineri, am rămas la cei din generația mea, dintre care îmi place mult de tot în primul rînd Ileana Mălăncioiu, o mare poetă cu care mă aflu totdeauna pe aceeași lungime de undă. O admir de asemenea pe Ana Blandiana, nu doar ca scriitoare, ci și pentru implicarea ei civică. În general, interesul meu e îndreptat spre literatura feminină; știu că treaba asta
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
a i se oferi celui ce răsfoiește un volum termenii considerați importanți de o instanță exterioară e neproductiv și pentru carte și pentru cititor. La fel de discutabile sunt scurtele ieșiri împotriva, de exemplu, condiției de cvasi-disidentă a Elenei Ștefoi, și abordările poetelor, abordări pe care le suspectez de oarece sexism. în rest, cronicile lui T. Coșovei nu sunt altceva decât notații ale unui poet pe marginea scrierilor altor poeți, jocuri plăcute de cuvinte ale unui cititor avid de poezie, ce i-a
Un poet despre poeți by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16909_a_18234]
-
Dalsi, 1998), din care a selectat, cu bun-gust, textele pentru "ediția definitivă" de acum. Cartea îl cucerește pe cititor - pe cititorul competent - de la prima pagină și îl ține captiv până la ultima. Principalul element de atracție îl constituie firescul cu care poeta trece de la viața de fiecare zi la suprarealitate. Limbajul poeziei suprarealiste este parcă limba ei maternă. Place, apoi, lipsa de cochetărie - ceea ce nu înseamnă lipsă de feminitate. Așa cum o balerină apare în fața publicului fără o îmbrăcăminte sofisticată, fără mărgele și
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
care le are în împrejurări nesemnificative pentru alții. Ce remarcă o femeie obișnuită cînd se privește în apa unui lac? Ea remarcă, fără îndoială, cum îi stă părul, ce a mai rămas din machiaj, dacă s-a bronzat sau nu. Poeta vede altceva și anume amestecarea imaginii viețuitoarelor din apă cu propria ei imagine. Iar această interferență a două lumi îi trezește amintiri posibile, pe care le povestește cu naturalețe: " Mă privesc în lac,/ O broască îmi sare în ureche,/ o
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
asociativă și cu atât mai puțin de o fantezie frivolă, creatoare de jocuri de artificii, ci de o energie artistică ieșită din comun, care obligă realitatea să-și dezvăluie suprarealitatea. Imaginația Norei Iuga este și o armă (pentru deținerea căreia poeta ar trebui să aibă o autorizație). Cu ajutorul ei, ca sub efectul unui laser, un semen antipatic poate fi transformat în orice, de exemplu într-o roată de căruță: " El era totdeauna cuminte/ și cu mâinile legate de picioare/ se-nvârtea
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
în orice, de exemplu într-o roată de căruță: " El era totdeauna cuminte/ și cu mâinile legate de picioare/ se-nvârtea covrig/ pe-o osie de căruță/ și nu scârțâia niciodată." (Portret) Ar trebui să ne rugăm lui Dumnezeu ca poetei să nu-i vină ideea să scrie pamflete. Dacă ar face-o, nu ne-ar mai rămâne decât să ne ferim din calea ei, ca să nu-i cadă privirea asupra noastră. Poezia cu personaje Ca și Mircea Ivănescu sau Emil
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
beethoven i-am zis/ nu se gândea nu-i cânta și lui/ tot timpul pasărea în cap?/ bine dar beethoven a spus mama/ a luat cârpa de praf/ și a început să șteargă urechile geniului" (minodora îl visează pe sam) Poeta are, de altfel, experiență în construirea unor romane fulgurante - castele de nisip înălțate pe țărmul poeziei. Un asemenea roman este ciclul de poeme Scrisori neexpediate, subintitulat Roman de provincie 1920. Schimbul de "scrisori" dintre El și Ea constituie un duet
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]