8,144 matches
-
ani încoace, la fiecare Crăciun, a organizat o masă cu mâncare caldă și bună, plus câte un pachet cu fructe și dulciuri, pentru copiii de la orfelinat. Iubește copiii, îi tratează ca pe adevărate VIP-uri la masa de Crăciun, iar pofta și bucuria lor sunt pentru el cea mai adevărată sărbătoare. La fel de generos este în a le împărtăși colegilor de breaslă din România secretele meseriei. Îndrăgostit de țara noastră, Passarelli știe că... in vino veritas. Din cele 110 vinuri din colecția
Agenda2003-9-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280757_a_282086]
-
de la 5 la 10 dolari. Heroina - „Moartea albă“, cum i se mai zice, e pe primul loc în preferințele consumatorilor obișnuiți cu drogurile, toxicomanii. Heroina provoacă o dependență fizică puternică. Semne: umezeala ochilor, curgerea nasului, agitație din nimic, irascibilitate, pierderea poftei de mâncare, insomnie, tremurat, căscat violent și strănut. Sevrajul se manifestă printr-o stare de depresie, de greață și vomă, crampe la stomac și diaree. Totul culminează cu inimaginabile dureri de oase și mușchi. Un coșmar, cu alte cuvinte. Sfârșitul
Agenda2003-10-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280782_a_282111]
-
unor Pound sau Stephen Crane, ca să nu mai vorbim de Shakespeare; dar s-a spus ca a fost influențat și de poeți ca Auden și Hopkins. Căci Berryman, dincolo de tribulațiile existențiale și literare, rămâne poetul unei sinucideri anunțate, cu o poftă de viață exprimată atât de vital în poemele sale. Faptul că a reușit în 1972 s-o și facă nu este decât un fapt banal în analele poliției din Minneapolis; însă, cu certitudine, este, prin poezia pe care o scrie
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
propria sa viziune a adevărului, frumuseții și binelui.” Henry-Beryman este în „Cântece vis” un pseudo-credincios, un speculant al îngăduinței și toleranței divine: „Îngăduie-mi, Tu Cel Fără Somn,/ o experiență personală cu trupul doamnei Boogry/ înainte să mă îndepărtez de poftele cărnii” (Cântecul 69), un pezevenghi căruia e posibil ca Dumnezeu să-i facă hatârul, tocmai pentru o discuție ulterioară, lămuritoare, cu cel care geme sub povara transcendentului. În fond, „cea mai rea carieră” e a lui Dumnezeu, adică a cuiva
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
zestrea de legende pe care o trezește în mintea vizitatorilor e mai bogată. Nu așezarea în sine are importanță, ci garnitura de simboluri plutind în jurul ei. E totuna cu a spune că, fără brîul de detalii prestigioase menite a deștepta pofta visării, Balcicul ar fi un loc tern pînă la serbezime, un sat mediocru pierdut la o margine de mare. Cartea lui Lucian Boia este istoria alegoriilor ce s-au așezat peste mica localitate în perioada interbelică. E schița unui destin
Tenha Juvah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2671_a_3996]
-
adesea că dacă măritișul meu cu Doru nu a rezistat, asta s-a întâmplat și din cauza presiunii enorme pe care a puso orașul asupra noastră, asupra mea, în primul rând, cu serii de calomnii publicate pe-ndelete în presă, cu o poftă de-a mânji care s-a dovedit insațiabilă”. Cu supradoză de sentimente, Marta Petreu construiește portrete temperamentale și, uneori, fiziologice. Lista de prieteni rămași, ai zice, după pierderi grele, după sacrificii. E multă, prea multă singurătate în jurul ei, și prea
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
în străinătate. La Alicante câteva luni m-am tot minunat: cu lentoarea lor de mediteraneeni încetiniți de călduri neverosimile, cu limba, cu obiceiurile, cu gastronomia, umorul (adesea absurd), cu interminabilele întârzieri la reuniuni, cu gălăgia izvorâtă dintr-o prea mare poftă de viață, toate acestea au sfârșit prin a mă cuceri. Se întâmplă cu Spania culturală ceea ce se întâmplă cu toate culturile cu care intri în contact: trebuie să le iubești pur și simplu, nu să cauți să le înțelegi. La
Interviu cu Oana Ursache - „La Alicante câteva luni m-am tot minunat...” by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2698_a_4023]
-
rândurile, și chiar așa au făcut oamenii albi” (Jean Rhys, Wide Saragasso Sea.) 9 „Pe vremea când eram mai tânăr și mai influențabil, tata mi-a dat un sfat care de atunci mi-a rămas mereu în minte. Ori de câte ori ai poftă să critici pe cineva, mi-a spus, ține seama că nu toți au avut avantajele de care te-ai bucurat tu.” (F. Scott Fitzgerald, Marele Gatsby.) 10. „Trecutul e o țară străină: acolo lucrurile se fac în mod diferit” (L.
Începuturi de roman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2709_a_4034]
-
destin. Fără providență, zbaterile sunt insignifiante, fără ecou într-un plan superior. Din acest motiv, prologul piesei poate lipsi, la fel cum corul antic, ca asistență neutră a întîmplărilor, își pierde rostul, monologurile prelungindu-se uneori pînă la sațietate, din pofta subiecților de a-și zgîndări narcisic slăbiciunile. Astăzi decadența teatrului nu stă în lipsă de talente, ci în îngustarea viziunii. Nu poți face artă scenică acolo unde fundalul spiritului a fost eradicat. E de prisos să ne întrebăm dacă, în lipsa
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
este Adam, iar ultima lui prietenă, Marty, este Eva. Acesta este, desigur, un vis pe care îl are Alex. Dimineața devreme, lumină blândă verzuie, ciripit intens de păsărele. Alex și Marty se trezesc unul în brațele celuilalt. Alex cască cu poftă după care plescăie din buze. ALEX: Zavtrak. MARTY: Ce e aia zavtrak? ALEX: Ce să fie? Un cuvânt ca toate cuvintele. Adică primul lucru pe care îl mănânci după ce nu mai tragi un spatceamnic. MARTY: Spatceamnic? ALEX: Uite. (Mimează exagerat
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
putința, dar și-a împins aplombul pînă la o virtuozitate de specialist, arătînd în finanțe o aplicație de invidiat. Cînd vezi cu cîtă lejeritate se mișca pe un teren asfixiant, în care simpla citire a clauzelor unui contract îți insuflă pofta de a da pagina, cînd îi vezi așadar dexteritățile de calcul pecuniar, te întrebi ce înzestrare putea să aibă traducătorul lui Rilke și exegetul lui Thoma din Aquino. Asupra nedreptății pe care o implică condamnarea nu insist: orice cititor cu
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
e compromis, creația se oprește. La Vulcănescu dimpotrivă, inspirația nu e dată de diapazonul inițial, ci de ideea pe care vrea s-o trezească în cititor. De aceea Vulcănescu își intră în nerv spre a împărtăși o viziune, dar niciodată pofta nu-i vine din reușita sonoră a celei dintîi expresii. A doua însușire a scriitorilor melodici e nevoia de transă, adică de o dispoziție prielnică scrisului, fără de care frazele nu se leagă, de unde și ușurința cu care sunt predispuși la
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
decît să devină, aici, implorator. Cînd am hotărât să denunț muzeul ca formă de tortură, eu știam deja totul despre construcția lui deocheată, pornită dinainte înapoi; cel căzut sub puterea culoarelor lui coboară și coboară în acest melc, amețit de pofta de a ajunge începutul. Poate că nu vom ieși niciodată din el, oriîncotro am lua-o”. „Găsise Mircea vreo formulă de ieșire din muzeu?”, se întreabă fostul profesor de română la Ieud, răspunzînd apoi afirmativ, cu simbolul unei Anticărți devoratoare
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]
-
gustului în înțelepciune adeverind ridicarea gustului la rangul unei virtuți cvasi-intelectuale, cu apostila obligatorie că deși sapientia are o latură morală, eticul nu are nici înrîrurire asupra impresiei de gust. Meritul Mădălinei Diaconu este că, deși scrie îndeosebi despre lumea poftelor gustative, o face din perspectiva simțului estetic, ocolind astfel riscul de a cădea în banalități gastronomicoculinare. Autoarea vorbește despre gurmanzi cu ochiul estetului, și unghiul acesta ridică tonul paginilor. Altminteri, conținutul cărții este fatal derizoriu. A descrie, de pildă, drumul
Caleidoscop gustativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2576_a_3901]
-
burții“ ține de aceeași carență din cauza căreia filosofii arată un apetit straniu pentru teme deșucheate, al căror conținut atrage prin insolit și respinge prin absurditate. Gastrosofia face ca appetitus-ul medieval, acea aspirație rațională spre numenul divin, să decadă la banala poftă a celui care simte cum îi crește apetitul culinar. Că numeroase concepte moderne sunt rodul secularizării unor noțiuni ce odinioară purtau sens teologic se vădește chiar în cazul apetitului și gustului (pregustarea lumii ce va să vie). O carte densă
Caleidoscop gustativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2576_a_3901]
-
mă arde. Ce urâtă este civilizația. Sunt în stare să murdărească luna dar nu să încălzească un apartament. Dacă erau șmecheri ar fi inventat niște roboți care să se ducă să-mi aducă un suc de fructe atunci când îmi era poftă să beau care să se ocupe de menaj fără să fiu obligată să fiu amabilă și să le ascult sporovăiala. Mariette nu vine mâine cu atât mai bine sunt sătulă de cancerul bătrânului său tată. Pe asta am pus-o
Simone de Beauvoir - Femeia sfâșiată by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/2754_a_4079]
-
de pîcla/ adunată pe chipuri ce nu s-au văzut/ decît pentru cunoaștere/ și trec femei,/ sub rimeluri galante se pîrguie/ o voluptate demult așteptată, pregătită-ndelung/ pentru clipe leneșe de după-amiază, în imbatabile/ provincii, prin case decente, în echilibrul poftei/ cu pudoarea și vara se umflă, ademenindu- mi/ toate celulele, stau cu amicii/ și cresc în jur hambarele mascule ale verii/ și stăm și stăm și-l vom găsi la urmă fiecare/ pe cel care trebuie, fiecare arătăm celuilalt/ o
Sensul demoniac by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2770_a_4095]
-
doi Liviu au stârnit aplauze frenetice din partea celor prezenți. Într-o formă de zile mari, Liviu Mititelu’ a fost cucerit de-a dreptul de Ana Maria, atunci când aceasta a izbucnit în râs, în emisiune. Când a auzit-o cu ce poftă râde frumoasa asistentă, Liviu Mititelu’ a întrebat: “Pe bune ... ea râde? Sau a fost camera ascunsă? ... Foarte tare!”
Liviu Vârciu - acrobație la frânghie la “Roata norocului” () [Corola-journal/Journalistic/22433_a_23758]
-
am făcut vreodată. Cert este că acum, în serile acestea călduțe (comparativ cu -15 grade), cu miros pregnant de primăvară, adică de iarbă umedă și mormane de frunze arse (asta poate aduce și a toamnă, ce-i drept) am o poftă nebună de pufarin. În fiecare an e la fel. Mă apucă în prag de martie și mă lasă la fel de brusc cum începe. Sunt în stare să îngurgitez pungi întregi, și nu din acelea micuțe, Feleacul, ci ditai punga de un
Miroase a primăvară. Miroase a pufarin [Corola-blog/BlogPost/98306_a_99598]
-
Pe urmă aceștia îi invitau să inchidă ochii și să îi aprecieze muzica. Melodiile lui fiind o comoară de care ne vom bucura cu aceași intensitate cu fiecare ocazie. Cu siguranță seara petrecută în Hard Rock Cafe mi-a făcut poftă de muzica rock veche.
Tribute Elvis la Hard Rock Cafe [Corola-blog/BlogPost/98309_a_99601]
-
a fost atât de plăcută încât oricare moment ai fi ales să ceri nota de plată ai fi avut regretul că nu ai stat până la sfârșit. Melodiile celor de la Mungo Jerry sunt ca un dulce pe care îl guști cu poftă și îți rămâne senzația plăcută până târziu în noapte.
Mungo Jerry la Hard Rock Café [Corola-blog/BlogPost/98342_a_99634]
-
lui o armată de ticăloși bine antrenați și înarmați până-n dinți, luând între timp și un ostatic pentru a-și asigura scăparea. Nepriceperea subalterinilor îi dă de furcă șerifului, dar pentru noi, spectatorii, este un prilej de a râde cu pofta la un film de acțiune. Doi polițiști tineri își încearcă norocul în carieră vrând să oprească o bandă bine organizată. Stângăciile lor fac din secvențele fără acțiune deliciul filmului. Impresia pe care mi-a lăsat-o “Ultima redută” a fost
Ultima redută [Corola-blog/BlogPost/98362_a_99654]
-
ultima peliculă regizată de Tarantino va lua cu asalt (și de asta chiar nu mă îndoiesc!) toate sălile de cinema din lume. Deși Django Unchained se anunță a fi un super-megaextra hit, pana una alta eu propun să ne satisfacem pofta cinefila cu o porție zdravăna și fierbinte de western spaghetti, consumabila imediat. Omul cu pumnul de fier (sau The Mân with the Iron Fists) - și aici nu pot să nu vă atrag atenția că orice trimitere, asociere sau amintire legată
Pumni, picioare, sânge, gloanțe. [Corola-blog/BlogPost/98386_a_99678]
-
vii de pe plajă și a salatelor cu brânză feta în timp ce așteptați autobuzul înfofoliți, vă trimitem la Restaurantul Asteria. Atmosfera e foarte tonică, văratică și înăuntru miroase a concediu. Din fericire, ca să vă amăgiți puțin până în iunie și să vă potoliți pofta de “easy living” nu trebuie să mergeți până la greci în miezul iernii, ci doar până în Pipera. Recunoaștem că și noi am cedat tentației și am plecat „în concediu” într-o joi seară. Arcada de sticlă de la intrare adăpostește universul relaxat
Asteria, croazieră culinară în Grecia [Corola-blog/BlogPost/98426_a_99718]
-
simplu îmi doresc ceva și nici eu nu sunt sigură ce este acel ceva. Că e dulce sau picant, e o dilemă, cert este că pornesc într-o aventură a gustului. Aș vrea să fie ceva care să îmi potolească pofta nedefinită, să fie sățios, gustos și eventual și la un preț accesibil. Apoi, mai este situația în care oricât de sătulă aș fi, dacă trec prin față pe la Mado nu mă pot abține să nu mă înfrupt cu ceva din
Aș mânca ceva bun! [Corola-blog/BlogPost/98478_a_99770]