9,079 matches
-
foc viu care, o dată turnat în sânge, avea darul de a te transporta în alte lumi. Toată șatra era ca un singur om! Toți trăiau acest act al constituirii unei noi familii cu o intensitate greu de explicat. Într-o poiană din marginea luncii, se așezară mesele pe covoare înflorate. Deasupra covoarelor, se așternură ștergare de borangic ce păreau țesute din raze de soare. Bulibașa îl invită pe avocat să onoreze masa, îmbiindu-l să-și toarne în farfurie primul polonic
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Istovită de lungul drum, după o alergare nestăvilită de mai multe zile, timp în care căruțele stârniseră un colb de se întunecase până și soarele de la asfințit, șatra lui Iorgu Stănescu se opri la marginea unei păduri de foioase, cu poieni umbroase și păsări cântătoare. Apariția acestei oaze de verdeață era o adevărată binecuvântare cerească. Întâi coborâră din căruțe dancii. Unii dintre ei, mai nerăbdători, se aruncară spre pământ, din goana cailor. Mulți veniră de-a bușilea, dar nici unul nu schiță
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ale ceremonialului izvorâte din datinile și tradițiile etniei rrome. Mireasa fusese găsită pură spre cinstea șatrei și a părințiilor ei. Urmară dansuri dezlănțuite, cântece vesele, jocuri exuberante, după care întreg alaiul porni în cântece și dans către masa așezată în poiană, pe iarbă, unde, printre sălcii, torcea ca un motan leneș un pârâiaș, întregind decorul natural. Cântecele, dansurile, felicitările către miri și părinți, de către grupuri constituite din tineri și vârstnici, se ținură ca un lanț ce părea a nu se mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ce avusese pe mână: dosare, situații, dări de seamă, bilanțuri, hărți, evidențe și multe altele. Abia după aceea, într-o după amiază, cum ar fi asta, de pildă, n-a mai avut absolut nimic de făcut. S-a dus în Poiana Ursului, să se relaxeze nițel. A găsit o bancă liberă. S-a așezat pe ea. S-a întins, și-a trosnit oasele, apoi a tras un pui de somn, acolo, în mijlocul răsfățat spre lume, al naturii. Când s-a trezit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
lecție usturătoare celor doi braconieri care, de-un timp, le tot stricau orele de scăldat . și, dacă așa au hotărât, așa au și făcut. Pe când soarele începuse să coboare spre asfințit, și braconierii se îndreptau, incet,către Balta Albastră din poiana de dincolo de marginea pădurii de fagi și de stejari,porcii mistreți au pornit,unul lângă altul, pe urmele necinstiților pușcași. Mergeau fără grabă, discutând:și dacă acțiunea nu ne reușește, ce ne facem? Fii serios. Cum să nu ne reușească
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nerăbdare, de fiecare dată când îi treceam pragurile casei, să mă tolănesc într-un fotoliu, acolo în atelierul lui, mai degrabă în cel aflat cu spatele la fereastra dinspre curte, și să admir tabloul cu o pădure aflată sub povara zăpezilor, intitulat Poiana Neamțului. Îl admiram de fiecare dată, ca și cum trebuia sămi iau adio de la el, deoarece scria jos, lângă ramă, pe o etichetă, cu majuscule, parcă în fugă, vândut. Mă gândeam că în orice clipă putea veni cumpărătorul să-l ducă. Să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Știi la ce nu ne-am gândit, Ioane? La ce? Că ar tebui să-i spunem și lui moș Dumitru de nenorocirea lui Hliboceanu. Tocmai voiam s-o cotesc spre casa lui - a răspuns Cotman. Atunci ne vedem luni în Poiană, dacă vremea n-a fi mai rea ca astăzi - a stabilit Mitruță. Asta am s-o aflu eu de la cocoșul năzdrăvan al lui moș Dumitru - a râs Cotman. Al mătușii Catinca, nu al lui moș Dumitru. Al lui îi clapon
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
colțuni de lână, că îi iarnă grea nu șagă... Cu trăistuța dată de Dochița sub braț și cu baltagul în mână, a pornit să înfrune nămeții și noaptea care se lăsa... Luni, în zorii zilei, cărăușii s-au întâlnit în Poiană, cum le-a fost vorba. Lipsește careva? - a întrebat Mitruță. Din unu în unu, numărați! - a intervenit Puicuță, cu figura lui hâtră. Cărăușii s-au prins de glumă și au început să numere, ca la cătănie: unu, doi, trei...șapte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nimb, a pus mâna pe ulcica cu vin, a gustat din ea cu măsură și, dregându-și mustața cu dosul palmei, cum îi era obiceiul, a pornit să vorbească, cu glas de taină: Pe când satul nostru se găsea într-o poiană a pădurii nesfârșite ce cuprindea locurile... Pe atunci erau multe năvăliri de neamuri vrăjmașe. Cine mai știe ce păgâni și din ce locuri veneau pe nepusă masă peste bieții oameni?... Se spune că în vremea unei asemenea urgii, prin pădurea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Dinu Noica. N. Steinhardt s-a împrietenit cu cei doi după ce, în urma unei "fracturi de col femural", a fost îngrijit de dr.Axentie la Spitalul Pantelimon. După care au plecat, cum tot doamna Axentie a relatat, "la Brașov, sau la Poiana Brașov, la Bierten, sau petreceam toți trei câteva săptămâni la mare". în aceste circumstanțe, poate provoca oarecum mirare faptul că doamna Colette a așteptat până în 1974, deși - cum tot ea s-a destăinuit - "doream din suflet să merg o dată la
Primim by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9212_a_10537]
-
și o luminează, primesc jeturile de stropi de salivă din gura lui, ca o ploaie deasă. E sfârșit de februarie, au trecut două luni de la intrarea țării În Uniunea Europeană și Antoniu nu mai doarme nopțile, visează cu ochii deschiși niște poieni ciudate mirosind a fân cosit, nu mai simte frigul și nu-i prea mai arde să cerșească la gura metroului. Kawabata seamănă cu un ogar bătrân pe care nu-l mai ascultă picioarele. Mai nou se teame să rămână singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a doua zi cine știe ce ispite morbide. Îmi făceam un ceai de măceșe, de culoare roșie străvezie, Îndulcit cu o linguriță de miere și-l sorbeam strecurându-mă În propriile gânduri. Erau pajiști, tăciuni aprinși, cascade și estuare, unde de șoc, poieni cu veverițe. Copiii erau minunați. Îi priveam atent din fotoliul cu arcuri uzate și mi se păreau vietăți În continuă metamorfozare...,,. sau -Cine o să-i cumpere lui cârje cu perne moi pentru subțiori? Dintr-odată nu a mai simțit nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ți-a răspuns că singurul lucru pe care-l mai cumpără este flacăra unei lumânări. După ce ai mers printre pubele duhnind a gunoaie, ai intrat În bloc urcând cu liftul la etajul zece. Stăpâna terasei părea acum stăpâna unei mirifice poieni. Te-a privit drept În ochi câteva clipe, după care ți-a spus că distinsul bătrân care era unchiul ei n-a mai apucat să-ți citească romanul. S-a stins din viață acum câteva zile. Ea nu te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
într-o gară de tranzit și cîteva fete, mereu în căutare de altceva, poate mai debusolate decît el. Mai ales una gureșă, tipul activistei, a cărei gură frumoasă, ca de artistă, nu tăcea decît în timpul sărutului lung, sub brazii de la Poiana Brașov "pierdere de timp", gîndește Mihai cu ciudă la vremea petrecută în "tabăra de instruire a uteciștilor", la care a fost invitat ca tînăr scriitor. Dacă-i să-și amintească ceva frumos, își începe întotdeauna amintirile cu Margareta, femeia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Continuă gîndurile lui, cu glas tare, eliberîndu-se de povara lor: Femeile... Hm!... Femeile! Da, femeile. Ia spune, întoarce privirea spre Mihai îți plac femeile? Roșu tot, cu obrazul gata să-i plesnească, Mihai tace. Cum a fost în tabăra de la Poiană? vine întrebarea promptă a lui Săteanu. Ce te uiți așa speriat la mine? Secretarul vostru de partid de la combinat a cam strîmbat din nas cînd a primit solicitarea de la tovarășa Prisecan se pare că nu prea le-au plăcut piesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bea. Auzi... se apleacă spre el, șoptindu-i vreau să-mi spui... dar dacă mă minți, nu mai calci în casa mea! Camelia... aude Mihai șoapta bărbatului. Tovarășa Prisecan... Ce-i cu ea?! tresare Mihai, aminindu-și cum, tot sejurul la Poiana Brașov n-a avut ochi decât pentru femeia aceea, care părea să-l bage în boli, și poate c-ar fi reușit măcar să-i smulgă o întîlnire scurtă, atît cît îi trebuia lui să-i arate femeii că știe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
conduceai după petrecere la hotelul partidului... Fetele de la poartă... uite-așa, dacă le dau eu telefon își prinde nea Toader buzele cu degetele, ca un lacăt. Nici nu mi-aș fi închipuit că nu i-ai făcut bucuria, atunci, la Poiană... Prostule! În ce relații ești cu Ion al lui Arbore ? Cu Ion? tresare Mihai. Bune. Am copilărit împreună. Să-l inviți și pe el la premieră. O să-l reținem și la petrecere; eu l-am tot invitat pe aici, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întunecă o clipă: "Ar fi păcat să nu mai fie petrecerea de mîine! I-am trimis invitația la hotel profesorului, de fapt i-am spus și telefonic de spectacol, așa, ca un divertisment, cum alteori era dus la cabană, la Poiana Brîndușelor. Mîine, după spectacol, vreau să-l invit... Marea dragoste a Mariei, în umbra căreia rabd de șaptesprezece ani!" O prinde pe Doina cu brațul după umeri și o apropie, sărutînd-o în creștet: Vreau ca mîine seară să fii superbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fix în ochii femeii. Turnați în cele două pahare spune Teona arătînd sticla cu apă minerală și dorința vi se realizează. Eeii... clatină din cap directorul. Ce haz are să bem apă? Ați văzut ce cabană frumoasă a făcut uzina la Poiana Brîndușelor? Da, am fost cu Iftimie minte femeia, ridicîndu-se, roșie toată, înfuriată că nu are replică la insistențele directorului, pe care începe să le simtă în ultima vreme. Salută și iese, coborînd la parter să ia liftul, jignită adînc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Doamne, sînt obsedat?!! de ce s-a rupt din îmbrățișare tocmai cînd am întrebat-o simplu, omenește, dacă nu se teme că rămîne gravidă, strigîndu-mi că-s un prost, că nu știu să trăiesc clipa?!... Gureșa aceea de tovarășa Mioara, la Poiana Brașov, măcar mi-a spus clar că-i exclus să mai rămînă gravidă; o fi făcut ea ceva după prima naștere; toate activistele au cîte o pilă, vreun doctor care să le lege trompele... Începuse să-i placă al naibii de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să te retragi înainte de-a termina că te omor! completează vocea femeii, ai cărei ochi s-au adîncit în ai bărbatului, ca o rugăminte vecină cu implorarea, pe care Mihai a mai cunoscut-o doar o dată, sub brazii din Poiană, prima oară, cînd s-a oprit și a întrebat-o pe tînăra aceea gureșă, Mioara, dacă nu se teme că rămîne gravidă. Trupul Mariei, atît de inert mai înainte, prinde brusc viață, iar Mihai are impresia că va fi mistuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
numelui, în a treia zi din a treia lună a anului potrivit calendarului tradițional chinezesc. Tineri îmbrăcați în straie de sărbătoare vin de la sute de kilometri, într-un loc stabilit dinainte, care poate fi pe malul apei sau într-o poiană de la munte, și îl transformă într-un loc de petrecere. Ei își exprimă prin cântece bucuria pentru viață și dragostea. Sărbătoarea Corban Sărbătoarea Corban este Anul Nou la musulmani. Cuvântul înseamnă mai exact "Sărbătoarea sacrificiilor". Naționalitățile care o respect sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
vă ... plimbaaaaați); uneori, în zilele mohorâte, îmi mărturisea că și-ar dori o ceață groasă, groasă de tot, eu încercam ca blegul să aflu de ce, iar el mă lămurea („ca să nu te vadă nimeni cum mă pupi în fund“); în poieni ori în lungile drumuri prin păduri, recitam nenumăratele poezioare cu Artur, toate conținând rima potrivită. Cu mâna pe inimă, declar că lucrurile astea (care-i contrariază pe mulți, fiind vorba de maniere, de educație, de felul în care se poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
apoi acel tu generic, prin care curge povestea, devine eu, persoana a doua singular se diluează și dispare, lăsând locul persoanei întâi. Și nici nu m-a prea durut când asistenta medicală mi-a cusut arcada. Eram în tabără la Poiana Izvoarelor, în vacanța de iarnă dintr-a șasea, înnebunit de-un joc secret, cu care ne umpleam serile în dormitor, după ce aprindeam focul în sobă cu bucăți de burete smulse din perne. Pe rând, fiecare dintre noi respira adânc, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ținut doar până în august 1997, când guvernul Ciorbea a încremenit în proiect, speriat de dimensiunea social-politică a noilor sarcini ale reformei: restructurarea monopolurilor din domeniul energiei, privatizarea mamuților ceaușiști și a primelor bănci de stat. [...] În PNȚCD a răbufnit la Poiana Brașov conștiința orientării spre dreapta a democrației creștine europene, PNL și-a descoperit vocația de promotor al capitalismului în România. [...] Guvernul Radu Vasile a formulat un program propriu al reformei radicale și a pornit la aplicarea lui. Au fost restructurate
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]