3,246 matches
-
luăm în calcul tușele moderne, simplificate, în care este construit trupul omenesc. Înlocuirea lui Dumnezeu cu Diavolul este însă radicală, carnația malefică a celui din urmă nelăsând nicio portiță de ambiguitate în a-l identifica pe Necuratul. Recunoaștem aici tonul polemic, ironia postmodernului, care retranscrie tema, care vrea să spună că, oricât am crede că arta și-ar fi epuizat resursele, poate ea însăși să genereze o altă substanță pe culoarele cunoscute, arhicunoscute ale unor mitologii cu care ne-am obișnuit
Intrările și ieșirile din criză ale artistului by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5845_a_7170]
-
care cad impecabil, Creția posedînd un fler care s-ar irita imediat la cea mai mică stîngăcie verbală. În schimb, fibra castă îi vine din temperamentul stins de ființă afabilă, autorul neavînd umoarea unui spirit patetic. Îi lipsesc stridențele, accentele polemice sau surescitările, tonul fiindu-i stăpînit de o acalmie măsurată. De aceea, limba lui Creția înaintează domol și grațios, într-o derulare mătăsoasă de fraze fără cusur, al căror sunet cizelat nu provoacă vibrație. Creția scrie frumos fără să te
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
titlul ales de Vessalius, trecerea la intra-celular seamănă cu disponibilitatea pentru un statut trepidant, sarcastic îmboldit de salturi și metamorfoze. Dacă percepția spațiului de explorat îi trezește artistului pofta de a se scutura năbădăios de inerții, și trimiterile lui polemice au în vizor „un relicvar prăfuit al proiectelor parafate” - cum, fără ocol, anunță niște preliminarii la actuala expoziție -, am greși, de bună seamă, șansa de balans recuperator pe care autorul nu încetează să o întrevadă, în sistemele plastice care viază
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
mai crede”. Referindu-se la modalitățile temperamentale și stilistice de exprimare a personalității în domeniul criticii literare, Gheorghe Grigurcu notează, cu îndreptățire, că „există două moduri temperamental-stilistice de manifestare a personalității în critică. Unul constă în «îndrăzneala» expresă, colorată și polemică, în explozia imaginativă, în patosul infirmării clișeelor, în voluptatea punerii la punct cu adresă personală. E calea cea mai directă a afirmării, corespunzătoare unei energii acute ce se risipește în descărcări electrice. Un alt mod e cel al disciplinei, al
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
unei identități, a unei formule, a unui temperament în datele sale definitorii, chiar dacă mai puțin aparente. Un exemplu îmi pare modul în care e perceput profilul lui Mircea Iorgulescu, detașându-se principala calitate a criticului, spiritul său insurgent, vocația sa polemică, pe care Gabriel Dimisianu o radiografiază cu rigoare, cu vibrație empatică, cu o nuanțare a propriei voci în registrul comprehensiunii: Există în cartea lui Gabriel Dimisianu și puncte de vedere ori perspective cu privire la menirea criticului, la rolul revizuirilor în cultura
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
anume subiectivitate, o doză de partizanat. Noile generații este firesc să se delimiteze de generațiile precedente, dând curs aspirației normale către diferențiere. Te desparți de cei dinaintea ta pentru a fi tu însuți. Se întâmplă însă că această firească raportare polemică să țintească dincolo de estetic, să vizeze și alte mobiluri decât numai literare, un revizionism destul de impur în țelurile și precipitările lui mai mult sau mai puțin tinerești”. Carte ce îmbină meditația critică și notația precisă cu acolada afectivă a confesiunii
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
a fost una predominant negativă, de iritare și ironizare. Blogurile și paginile on-line ale unor reviste cuprind deja judecăți de valoare negative („campania uluitor de retardată... al cărei slogan era întrebarea «tu cu cine faci banking?»”, optimvs.wordpress.com), reluări polemice („Angajații BCR către șeful lor: cu noi faci banking!”, capitalul.ro, 25.02.2011) sau parodice („am impresia că știu eu... din câte țin minte făceam banking în școala generală cu traforaj, cuișoare, super glue, fierăstrău și bormașină” (simonatache.ro
A face banking... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5683_a_7008]
-
pătrunde cuvintele și îi anticipează frazele. Netrecînd prin rupturi de nivel afectiv, scrisul său e în fidelitate cu timbrul: neted și nespectaculos, cu o sintaxă obișnuită și cu un lexic normal. Neavînd repugnanță de ton, n-are predilecție pentru asprimea polemică, și neavînd schimbări de ritm, nu atrage cititorul prin accelerări prozodice. Totul curge lent în matca unor fraze lungi și diluate. Autorul scrie clar, cristalin și molcom, fără obscurități sau tente cețoase. Un metronom didactic tratîndu-și impecabil tema pe care
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
vorbele-i să capete altă cadență decît cea dictată de trepidația umorilor. Aici însă Stăniloae se află în postura neobișnuită a spiritului iritat, lentoarea așezată pe care o întîlnim în alte cărți fiind înlocuită cu o limbă iute de ciomag polemic. Stăniloae lovește cu pofta cruciatului pornit în apărarea dogmei, elanul său ofensiv dîndu-i o nerăbdare de paladin îmbrăcat în sutană. Ce-l irită pe Stăniloae la Blaga e doctrina matricei stilistice. Potrivit gînditorului din Lancrăm, creatorul lumii își ia măsuri
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
altor cărți scrise în engleză despre Roland Barthes. Cititorul mondializat trebuie să convină cîteva lucuri: faptul că acest „stil” a fost asimilat și prelucrat de o parte însemnată a criticii literare anglo-saxone (față de care o altă parte s-a situat polemic), apoi faptul că reflecția asupra limbajului ca expresie care deturnează esența presupusă a lucrurilor nu ține de teritoriul francez. Lumea occidentală a trecut și n-a ieșit nici astăzi dintr-o contemplație critică pe care o putem foarte bine deplînge
Fântâna barthesiană (2) - Vorbire privată și vorbire publică by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5565_a_6890]
-
Vasileanu este un observator acut, din a cărui umoare lipsesc însă indulgențele politicoase. Condeiul său nu e clement, ci bătăios, autorul avînd aerul unui cîrtitor de factură superioară, la care imboldul arțăgos de a-și judeca semenii culminează în forma polemică a expresiei gazetărești. De aceea, în ciuda elogiului pe care îl aduce omului surîzător, autorul și-a scris cartea fără să surîdă. „A devenit o constantă în antropologia religiei observația că omul care depășește pe verticala spiritului gradul obișnuit de înțelegere
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
cu gândul la cadourile pentru apropiați. Lucruri mărunte. Ca viața însăși. Literatura (meseria, adică) își face și ea loc printre aceste ocupații de zi cu zi. Autorul nu pierde ocazia de a se amuza din când în când pe ton polemic. De pildă atunci când comentează o ședință a Cercului Metacritic de la Cluj pe marginea unui articol al lui Daniel Cristea- Enache însuși. (Întors pe toate părțile de tinerii critici de acolo.) Ce rezultă e un fel de fiziologie. Delicioasă prin ironia
Pagina plină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5095_a_6420]
-
fost și rămîne un reper al demnității etice și estetice”, un „mare scriitor - cum îl numește Mircea Eliade”. De remarcat și faptul că eseistul nostru nu preia tale quale aserțiunile importanților literatori de care se ocupă, selectîndu-le, implicîndu- se uneori polemic în judecarea lor. Astfel, în impactul dintre Al. Paleologu și C. Noica, din testul eliminator al căruia, în favoarea ideii de filosofie, transcendentul, intelectul și sufletul sunt radiate, ia partea celui dintîi: „Deși pentru filosoful de la Păltiniș nu există nici o altă
Recepția trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5620_a_6945]
-
fotografiile de la Torino, dintr-o superbă și imensă grădină plină de culorile primăverii. Și Mihai Chirilov, și eu îi zîmbim ghiduș lui Leo. Toată ziua umblam pe străzi, vorbeam, ne tachinam, seara mergeam la spectacole de teatru, noaptea le comentam. Polemic sau nu. Trio-ul nostru neconvențional a bîntuit peste tot. La Muzeul Cinematografiei am străbătut valuri de istorie, fără să ne pierdem accentele subiective. Poză cu Marilyn Monroe. La întoarcere, am cîntat în avion ca nebunii - spre disperarea și rușinea
Păunii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5631_a_6956]
-
Gabriel Dimisianu În 2009, prin eseul polemic dedicat lui Mihail Sebastian și relației sale cu Nae Ionescu, Marta Petreu a declanșat, în mediile culturale, o furtună de reacții. Nici cartea sa din 2011, Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului, de altă factură, nu lasă conștiința publică indiferentă. Apar comentarii
O carte complexă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5487_a_6812]
-
a viitorului, inaptă pentru valorile de umanitate, care se lasă « sinucis» proiectîndu-și imagini de natură, în sunetele Simfoniei Pastorale. Binomul astfel constituit, de multă vreme, - priveliștile firii și construcția sonoră beethovenian complexă - traversase, trebuie spus, o contestare curioasă, un text polemic al lui Debussy încerca să-l despice provocator: Muzicienii n-ascultă decît muzică scrisă de mîini îndemînatice; niciodată aceea înscrisă în natură», pretindea personajul său, Monsieur Croche. «Să vezi un răsărit de soare e mai util decît să asculți Simfonia
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
Nu-i mai puțin adevărat însă că mai toate volumele de studii ale lui Eugen Negrici sunt trase, printr- un ciudat proces de compensație, în tușe eseistice. Asocierile libere, exemplele ingenioase, încercarea de reabilitare cu orice preț a marginalului, spiritul polemic, fac din studiile lui opera unui publicist refulat. Simulacrele normalității e o carte unică, însă deloc lipsită de reprezentativitate în ce privește stilul criticului. Ea adună articolele publicate în România literară la jumătatea anilor ’90 sub rubrica cu același nume. Merită constatat
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
agramați, niște persoane ciudate... incapabile să vorbească coerent, să formuleze o frază cu subiect și predicat”; „Nu poate să lege o frază cu subiect și predicat” (ziare.com). Accentul poate cădea pe claritate, enunțurile cu subiect și predicat opunându-se, polemic, celor confuze; formula e uneori dublată de o explicație, de caracterizări echivalente: „Aici pot să spun cu subiect și predicat, simplu și clar” (stiridecluj.ro). Și mai numeroase sunt contextele în care formula cu subiect și predicat înseamnă „în mod
„Cu subiect și predicat“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4530_a_5855]
-
Holban, Mihail Sebastian, M. Blecher) impun însă prin distincția și subtilitatea nuanțată, prin rafinamentul disocierilor și calitatea reflexivă ale unui cunoscător matur al literaturii noastre moderniste, cu vocație și gust pentru analiza detaliată. Lipsit de orice emfază demonstrativă sau ostentație polemică, scrisul său are o grație de modă veche, în cel mai elevat sens al cuvîntului. De fapt, avem de-a face cu o carte de critică literară, aflată în cea mai bună tradiție a criticii noastre postbelice. Nu e în
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
la B.B.C.6, la primul număr, pe care, inspirat, mi l-a trimis fratele meu7; am mai văzut nr. 3 și 4, jalnice. Nu mai e nimic de făcut cu ei. Gabriel, uite, chiar azi pun la fax un text (polemic) pentru R[omânia] l[iterară]. Am, în lucru, un altul despre Istrati. Sper să fie gata săptămâna viitoare. Cât despre interviu: sigur, n-am nimic împotrivă, dar mi se pare un pic deplasat să ajung să dau interviuri la R
Contribuții noi la biografia lui Mircea Iorgulescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Journalistic/3321_a_4646]
-
observator al vieții literare românești. Un biograf conștiincios va constata, după lectura acestei ample scrisori, că Nicolae Crevedia nu a avut studii superioare, așa cum se afirmă în unele dicționare 1 și istorii literare, că a provocat și întreținut o infamă polemică, în perioada interbelică, cu prozatoarea Marta D. Rădulescu, că este tatăl lui Eugen Barbu și altele extrem de interesante în rescrierea biografiei sale. * Légation Royale de Roumanie Sofia Sofia, 30 decembrie 1940 Dragă și stimate domnule Călinescu, Eu am fost numit
O epistolă necunoscută a lui Nicolae Crevedia by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4968_a_6293]
-
fel, abordând modalitățile mentalitare și literare care se angajează decis contra a ceea numea Francis Baconidola tribus, dar mai puternic anti idola theatri, ansamblu al prejudecăților derivate din prestigiul unor sisteme științifice ori filosofice. Ni se pare evident că apertura polemică a comentatorului derivă dintr-un vis de transvazare a realității. Scenariile mundane, multe originare în nevoia de conflict nemilos, au șansa de a se „înălța“ prin știință sau prin artă, ori prin conjugarea lor. Leonardo s-ar număra printre sute
Modernitatea, cu suprarealiști și științe by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3442_a_4767]
-
schimbare fiind resimțit ca o amenințare la ordinea consacrată. Paul Johnson nu face excepție, intrînd în categoria spiritelor cu repulsie față de răsturnări, de aici poziția de repudiere principială a curentelor de stînga. Volumul e un țipăt strident, cu apăsată tentă polemică, Johnson fiind mai mult gazetar decît istoric, postură care de altminteri îl prinde de minune, grație vervei cu care intră în pielea unui comentator iritat. Ca să schițeze tabloul pericolelor ce pîndesc Occidentul, Johnson introduce două postulate. Primul postulat e un
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
parte. Bine ar fi ca adevărul atât de convingător enunțat aici să și fie aplicat în viața noastră (literară) cea de toate zilele. Despre „călăul care-și ucide neamurile“ În același număr al revistei 22, Șerban Papacostea publică un articol polemic intitulat „Adevăr istoric și mistificare academică”. Teza cu care se află în dezacord istoricul este aceea că vinovăția pentru grozăviile petrecute în țara noastră la instaurarea comunismului aparține exclusiv rușilor, comuniștii români fiind abolviți de orice culpă. Cel care susține
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3664_a_4989]
-
coincid, caz în care al patrulea mod e tot o variantă a viziunii lui Cusanus, cu deosebirea că acum nu ne preocupă coincidența extremelor, ci coexistența lor separată (nu suprapunerea, ci juxtapunerea). Sobră în tonul ei didactic, cartea are virtuți polemice, nu doar prin afrontul de a arăta inutilitatea filosofiei în lumea calculatoarelor, cît prin felul în care autorul, încălcîndu-și coerența, face pasul de la matematică la principiul divin. În Neculai Andrei întîlnim un matematician care acceptă existența unui Dumnezeu despre care
Legi de conservare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3670_a_4995]