738 matches
-
exercițiu de gândire critică nu numai pentru situația dramatică a statului, ci și pentru criza filosofică a valorilor și a politicului, substanța vieții civice ateniene. Aristotel își dezvoltă teoria pe suportul asigurat de maestrul său, fără a conteni totuși să polemizeze cu el. Mutația principală pe care o propune viziunea sa este de natură antropologică: natura umană este responsabilă pentru întreaga viață în societate. Instituțiile sunt revăzute conceptual, dar și pragmatic prin teoria noului stat, cel al lui Alexandru Macedon, autorul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Viața literară, condusă de I. Valerian, inițiază, în nr. 33, 1927, rubrica de Literatură străină, unde comentează, într-un stil critic fixat, cu toate atributele "călinescianismului", pe Pirandello, Jean Richepin, Henri Barbusse, Papini, Giovanni Gentile, Paul Valéry etc. Tot aici polemizează cu E. Lovinescu, Vladimir Streinu, Mihail Dragomirescu. În 1927 scoate, cu G. Nichita, revista Sinteza. De reținut articole despre Eminescu și Arghezi. Mai colaborează la Sburătorul, Gândirea. Din acești ani datează polemica lui G. Călinescu cu reprezentanții noii spiritualități. Mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
idoli", alții călcară icoane în picioare. Nădejde lua apărarea școlarilor împotriva profesorilor, făcea caz mare de anume așa-zise persecuții, era chiar de părere că copilul nu trebuie să se supună tatălui când este mai cult decât el. Sofia Nădejde polemiza cu Maiorescu pe chestiunea capacității intelectuale a femeii. În general Contemporanul se preocupa de drepturile omului, de ridicarea țăranului, cu un umanitarism fanatic ce nu rămase și fără unele bune urmări. SOFIA NĂDEJDE Ca prozatoare, Sofia Nădejde, urmărită de probleme
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în fața autorității reziști nu cu spada, ci cu rugă ciunea, „cerând ajutor de la Dumnezeu...”. Doar el face posibilă „revo luția de sus”, adică cea care „Îi doboară pe tIrani și Îi înalță pe cei smeriți”. Müntzer, cel cu care a polemizat Luther, a fost „un apo caliptic...”. Era convins că „judecata lui Dumnezeu este iminentă, iar țăranii o pun în aplicare”; Luther a avut o temeinică polemică cu Erasmus. Acesta susținea că „omul are voință liberă”, că „poate alege între bine
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
pe predică; b) mănăstirile au fost secularizate. Luther susținea consubstanțierea (prezența în pâine și vin a trupului și sângelui Mântuitorului), în timp ce Zwingli vedea în Împărtășanie doar o aducere aminte a momentului arhetipal. Hristos este prezent aici numai simbolic. Zwingli a polemizat îndelung cu conrad Grebel, întemeietorul anabaptismului. Acesta nega „validitatea botezului copiilor”. El trebuia administrat doar adulților care au ales liber viața lui Hristos. „Prin urmare, convertiții trebuiau rebotezați.” După 1530, în ciuda persecuțiilor, anabaptismul s-a răspândit în Elveția și în
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
în treacăt asemănarea ciudată și a stilului d-lui Potra cu acela al lui Octav Minar, deși acesta din urmă este oarecum combătut. Sunt dar îndreptățit să întreb: există un profesor cu numele de George Potra?” Nu e greu de polemizat cu G.Călinescu peste ani dar vorba lui: La ce bun?. El nu ne transmite o colecție de informații despre Eminescu ci o sinteză, o imagine a lui Eminescu; mai mult chiar: Imaginea unică, definitivă și totală întrucât este loc
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
aceasta este o teorie, nici mai mult dar nici mai puțin decât o teorie. Ea se verifică oarecum parmenidian, oricum circular adică mi-e indiferent de unde pornesc pentru că tot acolo ajung. 3. PISTOLUL LUI EMINESCU Pentru a se vedea cum polemizau prin aluzii amicii lui Eminescu despre anumite momente fixe din existenta poetului, readucem în discuție „chestiunea pistolului” poetului. Este vorba, de data aceasta, despre o amintire a lui D.Teleor din 1903. Un fost redator la ziarul Timpul, notat cu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
chemat poliția, etc. În fond, el face literatură, propune un personaj cu numele „Eminescu” nu relatează fapte exacte. Repet întrebarea din numărul trecut al revistei: ce poți face cu asemenea informații care se neaga fară a se lega? Fară a polemiza, nici aluziv baremi, cei doi prezintă cu totul diferit o situație iar cel implicat, Chibici-Ravneanu, nu intervine pentru a da dreptate unuia dintre ei. în acest sens consider ca informația despre viața lui Eminescu trebuie personalizată, nu ascunsă sau evitată
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Cincinat Pavelescu semnalează cărți recente și scriu cronici dramatice. O colaborare substanțială cu articole și cronici este aceea a lui Al. Macedonski, care răspunde în Ț. criticilor la piesă Saul (compusă împreună cu Cincinat Pavelescu), discută condiția ideală a poeziei sau polemizează cu H. Streitman în legătură cu simbolismul. Macedonski da și versuri (Psalmi moderni, Camee ș.a.); tot cu versuri sunt prezenți Ludovic Dauș, Radu D. Rosetti, Cincinat Pavelescu, D. Teleor, I. N. Român, Dem. Moldoveanu, Al. Obedenaru, Aristide și Constantin Cantilli, C. Z
ŢARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290079_a_291408]
-
imposibil de eludat nu doar într-o bibliografie despre Ion Barbu, ci și în aceea despre mulți alți poeți. Ceea ce frapează din capul locului este maturitatea gândirii (în ciuda vârstei exegetului), proprietatea termenilor vehiculați, eleganța limbajului (chiar atunci când, implicit sau explicit, polemizează cu nume ilustre ale criticii literare) și, nu în ultimul rând, capacitatea, atât de rară, de a oferi o sinteză analitică. Eugen Negrici remarca: „Suntem în fața unei ipoteze globale, structurale, aptă să depășească analogiile fragmentare și să lichefieze treptele valorice
TEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290139_a_291468]
-
exemplaritatea unui spirit limpede și disociativ”; mentorul Junimii a stabilit rolul activ al criticii în combaterea mediocrității mai ales în perioadele de început și de tranziție, actul critic păstrându-și o funcție permanentă, însă cu ipostaze adecvate fiecărei epoci. S. polemizează cu aceia care l-au calificat pe Titu Maiorescu doar critic cultural, ignorându-i bunul gust și obiectivitatea (învederate când se referă la Eminescu și Caragiale), receptivitatea pentru idealul clasic, dar și pentru poezia romantică, întrezărirea chiar a unor concepte
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
un colț cît mai ferit ca să-și radieze adversarii. „Tăiați” de mai multe mîini, n-au obținut voturile necesare pentru a figura în Consiliu: Eugen Barbu, Adrian Păunescu, Constantin Ciopraga, Al. Piru, D. Micu, George Ivașcu. La scenă deschisă au polemizat Fănuș Neagu și Marin Preda, nu pe chestiuni literare, ci pe chestiuni legate de nervus rerum, financiare. *Am citit în „Le Monde” despre „Le célibat paysan”, o temă care la noi nu-i încă evidentă, dar sînt sigur că va
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
invitat pe unul la o cafea. „îmi moare cineva sus - i-a răspuns acela -, dar imediat ce termin cu el, vin!” * Am asistat la comunicarea lui Mihai despre „Drama geniului”. L-am urmărit cu destulă dificultate. Am înțeles, între altele, că polemizează cu o afirmație a lui Călinescu, după care „Luceafărul e un tratat de metafizică abstrusă”. Mă îndoiesc că, de data asta, de vină a fost doar oboseala mea. Mihai a devenit pretențios și foarte didactic. Lucrul se observă începînd de la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
caracter ludic. Considerat un «critic rău», nu cred că i se pot contabiliza mai multe durități decît altora. Luptător adevărat, face deosebire între război și pace și nu e ranchiunos pînă în pînzele albe. Unii dintre cei cu care a polemizat, după împăcare (Mihai Drăgan, de pildă), îl iubesc în mod sincer! Eu îl admir pentru știința sa, vastă și sigură, pentru fermitatea masculină a stilului și pentru rezistența în fața furtunilor vremii și, mai recent, a asalturilor și insolențelor unor tineri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mie, posesor de chelie, mi-a zis „Mi-a venit ca o boală de piele”, formulare care nu evocă neapărat locul respectiv. *Natura non facit saltus: unii s-au născut și au rămas javre. De pildă E.G., care atunci cînd polemizam cu Genoiu îmi servea, voluntar, informații din care omul și scriitorul apăreau deopotrivă de dubioși, iar acum, pentru că ăsta i-a aruncat o „ciosvîrtă”, îl laudă peste tot, în felul său frenetic, că-i „un dramaturg foarte talentat”! *„Nu fi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o manieră afectuoasă, pentru a umfla gogoașa laudei, muncește pentru covrig, ca în versul „Fiică a libertății de cuget și simțire înflorind lada de zestre a plaiului strămoșesc”. „Limbiotul” știe întotdeauna cam ce anume excită, umblă la cutia cu rafinamente, polemizînd nevăzut cu cei care cred altceva decît spune el. Pricepînd ce mi-a provocat vorba țîșnită la vederea sa, m-a întrebat rîzînd: „Nu-i așa că ți-am oferit o lectură înteresantă?” „Sînt uluit de-o așa măiestrie”, i-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la Institutul de Proiectări de-a dreptul incitator, obținînd simpatia unei săli arhipline. Recunosc, aci am avut și avantajul de a urma la cuvînt după Sporici, care, în așteptarea numirii ca redactor-șef, a spus ceea ce de fapt nu gîndea, polemizînd, inoportun, cu „Europa liberă”. S-a crezut că după asta voi fi chemat la Securitate. N-am fost. Acum, iată mă invitat să vorbesc despre (alt titlu convențional) „Eminescu - luceafărul poeziei românești” rebusiștilor din peste douăzeci de județe (ăștia constituie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
noastre de radio. Unele dintre textele citite la emisiunea respectivă domnul Eugen Barbu le-a publicat (nu știu dacă în formă identică celei radiodifuzate ori cu unele modificări) în propria-i revistă. Este, de exemplu, și cazul textului în care, polemizând cu postul dvs. de radio, domnul Eugen Barbu alcătuia spre a-și argumenta teza susținută , alcătuia, cum vă amintiți, o listă cu armenii, grecii și mai ales evreii lucrând la Europa Liberă, de parcă asta ar fi fost de reproșat unui
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
minciunile ce i se îngăduie ilustrului plagiator să le vehiculeze nu doar pe seama unuia ori altuia din cei ce-l incomodează în țară, ci și pe seama unor organisme străine ori internaționale bine cunoscute cu care, vezi Doamne, plagiatorul nostru ar polemiza? întreb asta fiindcă, evident, prestigiului presei noastre, celui al culturii române și, nu în ultimă instanță, intereselor statului nostru, profesarea minciunii, a calomniei, deseori practicarea limbajului birjeresc nu le pot fi de folos! Dimpotrivă! Când pretinzi a polemiza cu persoane
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nostru ar polemiza? întreb asta fiindcă, evident, prestigiului presei noastre, celui al culturii române și, nu în ultimă instanță, intereselor statului nostru, profesarea minciunii, a calomniei, deseori practicarea limbajului birjeresc nu le pot fi de folos! Dimpotrivă! Când pretinzi a polemiza cu persoane și instituții a căror activitate o acuzi de un păcat ori altul, folosind tu minciuna grosolană, calomnia, injuria, denunțul odios, sfârșești prin a nu mai convinge pe nimeni. Nici măcar pe cei care, din motive de cine știe ce trecătoare conjunctură
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
țară și iarăși, ne place sau nu se bucură de o audiență invidiabilă. Asta nu înseamnă, defel am mai spus-o , că subscriu cumva la toate afirmațiile făcute de la microfonul acestui post de radio. Dar, la urma urmelor, decât să polemizăm cu Europa Liberă, așa cum face Eugen Barbu, adică folosind minciuna, calomnia, injuria, violând secrete intime, de familie etc., găsesc că e mai util pentru noi toți ca, atunci când ni se pune pumnul în gură aici, acasă, să folosim microfonul Europei
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fi negată, în principiu. Așadar, domnul Eugen Barbu să-i sperie pe alții cu baubaul că, dacă te-ai adresat Europei Libere, ești un borfaș, un trădător, te afli angajat în lupta împotriva intereselor propriei țări, iar domnia sa, care, chipurile, polemizează cu acest post de radio, e pentru asta curat ca lacrima. Și-apoi, n-ar fi fost normal ca înainte de a se arăta atât de revoltat de activitatea unuia ori altuia, activitate ce-ar putea leza, chipurile, în vreun fel
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
foarte bine extraordinara tabletă a lui Marin Preda, intitulată Neobosita inventivitate a tipului infect, text cuprins în Imposibila întoarcere și pe care îmi iau permisiunea să-l reproduc integral tocmai pentru exemplaritatea lui și perfecta ilustrare a felului de-a polemiza al lui Eugen Barbu: [...] în grupul nostru, pe câmp, era un băiat care tot timpul îi trântea pe ceilalți. Eu îmi dădeam seama că alții erau mult mai tari decât el, și chiar eu însumi, dar nu înțelegeam de ce se
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
s-a transformat în silă și rușine. Dar mai cu seamă în uimire: cum a putut el inventa un asemenea procedeu infect, într-un moment în care ar fi fost cu neputință să mai evite înfrângerea? [...] Cam așa înțelege să polemizeze Eugen Barbu. Și nu doar așa! Când la argumente răspunzi cu toroipanul, denunțul, calomnia, nu polemist te numești, ci altfel! De fapt, acest contrafăcut Prospero al presei românești de azi e un simplu Caliban placat de tot ce e mai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Tunelul) și eroul actual Marcelo, ucis În interogatoriile poliției, dar și pe Sartre, care se Întâlnește În zbuciumate pagini Întretăiate cu Baudelaire și cu Victor Brauner, și cu Che Guevara, cu Întunecatul Schneider și cu Isaac Orbul, părintele Kabalei moderne, polemizând despre terorism și artă, libertate sexuală și crimă, responsabilitate și ocultism, tiranie, știință, antisemitism, nebunie, mizerie, stalinism, avangardă. Personajul Sábato discută cu Bruno, personajul său, iar Bruno relatează, ca un zelos reporter și emul, aparițiile lui Sábato pe străzile, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]