2,793 matches
-
de tancuri, fiecare pe partea sa de șosea, câteva barăci și soldați înarmați, îmbrăcați în uniforme de campanie și cu fețele vopsite. Proiectoare puternice luminau platoul. Președintele coborî din automobil, răspunse cu un gest civil și pe jumătate neglijent impecabilei politeți militare a ofițerului din comandament și întrebă, Cum merg lucrurile pe aici, Fără noutăți, calm absolut, domnule președinte, A încercat cineva să iasă, Negativ, domnule președinte, Presupun că vă referiți la vehicule motorizate, la biciclete, la căruțe, la trotinete, La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Strickland. Unde naiba te-ai ascuns atâta vreme? m-a întrebat el. Am crezut că ești plecat. Cordialitatea lui dovedea că știe că n-am nici un chef să-i vorbesc. Nu era el omul cu care să merite să irosești politețuri. Nu, i-am zis, n-am fost plecat. — De ce n-ai mai venit pe aici? Sunt mai multe cafenele la Paris în care pot să-mi petrec un ceas de răgaz. Atunci Blanche îmi întinse mâna și-mi spuse bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mâinile lui imense și m-a privit cordial, deși în ochii lui se citea o mare viclenie. Când i-a strâns mâna căpitanului Brunot s-a interesat politicos despre madame et les enfants. Câteva minute a urmat un schimb de politețuri și bârfe locale despre insulă, perspectivele recoltei de copra și ale celei de vanilie. Apoi am ajuns și la scopul vizitei mele. Nu vă voi repeta cu propriile lui cuvinte ce mi-a spus doctorul Coutras, ci cu ale mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Își scotea din traistă tăblițele cerate, unde scrijelea ceva cu un vârf metalic. La o fântână publică, se repezi spre țeava de bronz, sorbind Îndelung. Părea stăpânit de o sete de nepotolit. Dante se apropie de el, salutându-l cu politețe. Bernardo Îi răspunse la salut, ștergându-și sudoarea de pe frunte cu dosul mânecii. - De mult voiam să schimb câteva vorbe cu dumneata, domnule, zise poetul. - Știu ce slujbă ai, messer Durante. Și Îți cunosc faima de poet. Îmi imaginez că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dar aș băga mâna-n foc că da. Dante se despărți de hangiu. Ce avea de făcut acum? Era preocupat. Simțea din instinct că, probabil, francezul era omul cel mai adânc implicat În urzeală, cu purtarea sa misterioasă și cu politețea lui afectată, de gentilom de peste Alpi. Dacă ar fi dispărut cu adevărat, atunci și crimele ar fi rămas pentru totdeauna Învăluite În beznă. O apucase cu pași Înceți pe o străduță din spatele bisericii Santa Maria Maggiore, cu privirea ațintită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nevoile la ușa tatălui meu. Și, seară de seară, tata aștepta ca Fantin Marcoire să adoarmă lângă vaca lui pentru a face același lucru la ușa acestuia. Asta a durat mai mulți ani. Ca un ritual. O formă de salut. Politețea măruntaielor. Se știau din școală. Se urau fără să mai țină minte de ce. Alergaseră după aceleași fete, jucaseră aceleași jocuri, trăiseră fără îndoială aceleași dureri. Iar timpul îi distrusese așa cum distruge trupurile și inimile tuturor oamenilor. — Deci e mort? — Mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
prin noroi numele și ținuta de împărat roman. Dar cred că există ceva mai puternic decât ura, și anume regulile unei lumi. Destinat și Mierck făceau parte din aceeași lume, căreia îi aparții prin naștere, și care înseamnă educație aleasă, politețuri, mașini la scară, lambriuri și bani. Dincolo de fapte și de umori, mai important decât legile pe care oamenii le pot face, există această complicitate și acest tip de politețe: „Tu nu mă agasezi pe mine, eu nu te agasez pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lume, căreia îi aparții prin naștere, și care înseamnă educație aleasă, politețuri, mașini la scară, lambriuri și bani. Dincolo de fapte și de umori, mai important decât legile pe care oamenii le pot face, există această complicitate și acest tip de politețe: „Tu nu mă agasezi pe mine, eu nu te agasez pe tine“. A gândi că unul dintre ai tăi poate fi un criminal e ca și cum ai gândi despre tine însuți că poți fi unul. Înseamnă să le arătți tuturor că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
micuței case în care trăise Lysia Verhareine. Eram cât se poate de aproape de ceea ce fusese chiar viața lui Destinat. Nu vorbesc despre viața sa de procuror, ci despre viața lui interioară, singura adevărată, cea pe care o ascundem sub farduri, politețuri, muncă și conversație. Tot universul său se rezuma la acest vid, la acești pereți reci, la aceste mobile puțin numeroase. Aveam în față partea cea mai intimă a omului. Eram, ca să spun așa, în creierul său. Nu aș fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de gând să se țină de ea cu orice preț. Așa că îi aplică o ventuză mustăcioasă prietenei și o bărbătească strângere de mână agentului. Doamna Popa își înmuie delicat buzele în țuică. N-avea voie să bea, dar așa, de politețe, trebuia să guste puțin. Will Smith zâmbi, înmuindu-și și el buzele și mustața în păhăruț. Se uitară unul la altul, zâmbind din nou. Doamna Popa își ridică bluza, arătându-i agentului o mânuță sau un picioruș care împingea undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
optimismul neavenit și‑l va face pe Hans să arunce de multe ori la coș. Nu demult a asistat și Sophie la un meci, timp în care nu s‑a rostit nici un cuvânt răutăcios sau pe un ton ridicat, iar politețea a fost nota dominantă. Lui Hans i se pare că Sophie e un spiriduș, fiindcă acum e aici și peste puțin timp apare în cu totul altă parte, unde își încurajează echipa favorită. Oare să‑i aducă flori sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
înainte a trecut pe lângă Rainer, așa cum, în religie, potirul cu fiere trece pe lângă Domnul nostru Iisus Hristos. Fără un sărut de noapte bună nu poți să te duci la culcare, dar nici fără un cuvânt de salut, fiindcă așa cere politețea, zice tata printre dinți. Se consolează cu o ceșcuță de Mocca Gold, consumată la Café Museum, în apropiere, la care se adaugă o chiflă și un bacșiș consistent. Golit de orice gânduri și sentimente, Rainer se prăbușește în sine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mi-am cerut scuze și i-am spus că speram că nu deranjam familia de la masă. — Mai e ceva până ne așezăm la masă, zise bătrânul. Soția și fiica mea încă trebăluiesc în bucătărie. Zâmbi nervos, fără îndoială neobișnuit cu politețea funcționarilor publici, și mă conduse într-o cameră de primire: — Și acum, zise el, spuneați că ați dori să vorbiți cu fiica mea, Sarah. Că ea s-ar putea să fie în stare să identifice un criminal. — Exact, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
gătise o cină care era aproape necomestibilă. Nu trebuie să o mâncați, să știți, zisese ea. N-am fost niciodată o bucătăreasă prea bună. — N-am fost niciodată oaspete la cină, îi replicasem eu și mâncasem aproape tot, nu din politețe, ci pentru că îmi era foame și învățasem în tranșee să nu fiu prea mofturos la mâncare. Acum ea închise dulăpiorul gramofonului și căscă: — Mă duc la culcare, zise. Am dat la o parte cartea pe care o citeam și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Școala, cum îi zici dumitale, e acolo sus. Și cu asta îmi trânti ușa în nas. Era bine să fii afară din oraș, mi-am zis în timp ce mergeam înapoi la Mercedes. Oamenii de la țară au mult mai mult timp pentru politețuri obișnuite. Am găsit drumul cu îngrăditura și am cotit în sus pe pantă până la o esplanadă acoperită cu pietriș. Era destul de ușor de înțeles acum de ce fata cu cărbune în gură fusese atât de amuzată, căci ceea ce îmi văzură ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
jumătatea cafelei, și a discuției, din senin, zice că trebuie să plece...să plecăm...și că mă sună mâine (adică azi, pe la 9). “Clar, nu mă place! m-am gândit. Asta e. Nu le putem place tuturor...dar măcar de politețe putea să rabde...încă o gură de cafea.” Ne ridicăm, achită și plecăm. La ieșirea din cafenea, mă sărută apăsat. Ce să mai pricep? Azi, la 9 fix...m-a sunat. Și a venit iar. Același om...eu, aceeași femeie
DESPRE FRUMUSEŢE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361315_a_362644]
-
excesivă care vă definește și să ne împărtășiți din acest domeniu, cu convingerea că suntem mulți, cei care dorim să aflăm aceste lucruri despre dumneavoastră. Ion Al. STĂNESCU: Nu prea îmi place să vorbesc despre ce am fost eu, dar politețea și respectul pe care vi le port mă obligă să menționez că au fost cateva funcții pe care le-am îndeplinit. Sper să vi le spun într-o ordine care respectă oarecum cronologia: • președinte al Asociației Bibliotecarilor din învățământ - România
DE VORBĂ CU MODESTIA ! (INTERVIU CU ION AL. STĂNESCU) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362895_a_364224]
-
am făcut familii ... și am eșuat lamentabil amândoi. Nicicare nu avem copii, deși îi iubim atât de mult. “Ce faci la noi?”l-am întrebat acum, într-o zi, pe culoar. “Mă numesc ... Alin!” zise zâmbind ... ca un reproș de politețe sau ca un interes de conversație ... asumată? “Sunt într-un proiect ... ” și a mai zis, dar n-am mai auzit nimic ... îi vedeam buzele cum se mișcă prin barba duhovnicească și-n mintea mea am recunoscut vocea de demult. Același
PLIMBAREA CU TICO de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363019_a_364348]
-
când este să apere, mă înțelegeți, onoarea instituției (Uniunea Scriitorilor) pe care Dl. Manolescu o păstorește de la Paris. Fiind semnat doar anonim, în stilul lui Farfuridi, nu știu cui să mă adresez în răspunsul meu și, în consecință, cui să-i întorc politețea pe care mi-o arată revista la care am publicat timp de aproape 30 de ani înainte de 1990. Să mă adresez colegului meu de catedră Nicolae Manolescu sau Dlui Varujan Vosganian, fost ministru al Economiei, actual vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor
OCHIUL MAGIC MINTE DE ÎNGHEAŢĂ APELE de EUGEN SIMION în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363034_a_364363]
-
La-ntrebarea ce-am primit, L-am privit nedumerit, Și cu oarecare teamă, I-am spus vârsta la mea damă. Stă un pic Și se gândește Trage linie, Socotește! Și-n concluzie, Îmi rostește: Este el mai mic ca mine, Politețea îi convine, Dar de-acuma să știu bine, A mea damă să-i se-nchine! *** M-am ’ntrebat atunci și eu, Cum de-a putut Dumnezeu De-a lăsat pe sol să cadă O prostie așa grămadă!? Imagine: Tablou de
POLITICOSUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363525_a_364854]
-
în beciul construit lângă casă, să aducă o sticlă cu țuică de tescovină din anul ce trecuse și o oală cu vin, un tulburel rozaliu din anul respectiv. Făcea vin bun bunicul Constantin. Începu să-i sosească oaspeții care din politețe mai întâi treceau să-i vadă mioarele. Doar era răvășitul oilor cum se numea această zi prin părțile lui de baștină. - Bună ziua Floareo și Constantine, spuse părintele Plutașu când intră pe poartă. - Sărut dreapta părinte, răspunse bunica emoționată, de onoarea
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
în beciul construit lângă casă, să aducă o sticlă cu țuică de tescovină din anul ce trecuse și o oală cu vin, un tulburel rozaliu din anul respectiv. Făcea vin bun bunicul Constantin. Începu să-i sosească oaspeții care din politețe mai întâi treceau să-i vadă mioarele. Doar era răvășitul oilor cum se numea această zi prin părțile lui de baștină. - Bună ziua Floareo și Constantine, spuse părintele Plutașu când intră pe poartă. - Sărut dreapta părinte, răspunse bunica emoționată, de onoarea
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
funcționează oricum.Caragiale își redacta scrisorile cu minuțiozitate și scrupul de bijutier, fără să știrbească naturalețea. Dar, sinceritatea nu trebuie absolutizată. Ea depinde de relațiile dintre emițător și receptor, de temperament, de starea psihică a celui care scrie epistola, de politețe și spiritul curtenitor.Pompoasele declarații ale lui Voltaire către Frederic II spre a-i flata orgoliul de rege-filosof, noi cititorii le receptăm ca fiind false.Tot așa sunt unele contraziceri ale lui Flaubert din scrisorile scrise mort de oboseală în timp ce
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360807_a_362136]
-
funcționează oricum.Caragiale își redacta scrisorile cu minuțiozitate și scrupul de bijutier, fără să știrbească naturalețea. Dar, sinceritatea nu trebuie absolutizată. Ea depinde de relațiile dintre emițător și receptor, de temperament, de starea psihică a celui care scrie epistola, de politețe și spiritul curtenitor.Pompoasele declarații ale lui Voltaire către Frederic II spre a-i flata orgoliul de rege-filosof, noi cititorii le receptăm ca fiind false.Tot așa sunt unele contraziceri ale lui Flaubert din scrisorile scrise mort de oboseală în timp ce
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM, DE AL.FLORIN ŢENNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360863_a_362192]
-
din 05 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Într-o zi mare din asta tare ploioasă, Când n-ai scoate un motan din casă, Pe străzi umbra mi-o preumblam, Ea mă ajută.. în eul cel urmăream. Eu în față, ea.. politețea o socoate, Făcând parte dintre lumi ‘roboate’, Doar o știiam far’a o bagă-n seama, Privind la aeram ce-i’norii de zeamă. Alergam..ploaie densă, strada pustie, Puteam a și muri-n picurii de bucurie, Cine-ar putea
OAMENI BUNI.. ÎN UMBRĂ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360956_a_362285]