703 matches
-
doctrina dominantă a fost realismul 75 (și corelativ neorealismul)76 cu accent pe bipolaritatea sistemului și pe distincția dintre high politics și low politics. Ambele sintagme reprezintă dimensiuni ale securității, high politics referindu-se la problema securității văzută că una politico-militară, iar low politics delimitând aspecte legate de mediu, economie, probleme sociale etc.77 Unii analiști subliniază faptul că, în analizarea unui complex de securitate, trebuie să fie luați în considerare în principal factorii economici, în noul context global low politics
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
a generat o serie de transformări în ceea ce privește mediul național/internațional de securitate, dezvoltându-se treptat o abordare terminologica pluralistă, astfel că începând cu acel moment securitatea nu mai reprezintă (nici pentru teoreticieni, nici pentru practicieni) o direcție de analiză strict politico-militară a unui stat. În noul context, conceptul de securitate se redefinește (aproape de la sine) acordându-se pentru prima dată importantă unor factori de natură economică, socială, culturală, politica, mediu etc. În primele studii de securitate (aparținând aproape exclusiv școlii teoretice
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
criză reprezintă "un moment de ruptură în interiorul unui sistem organizat".196 Cei mai multi teoreticieni definesc crizele funcție de domeniul de manifestare (astfel, crizele pot fi: economice, politice, sociale, militare etc.) sau ținând cont de zonă de manifestare (internă sau internațională) etc. Crizele politico-militare au existat în toate etapele istoriei, manifestând aproape aceleași caracteristici, care rezultă din dinamică și dialectica intereselor și poartă amprenta inter-determinărilor acestora.197 În funcție de domeniul în care au loc, crizele pot fi: politice, economice, sociale, informaționale, culturale, financiare, etnice, religioase
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
alte crize pot fi determinate de intensificarea acțiunilor teroriste, de multiplicarea decalajelor și amenințărilor asimetrice fapt ce determină că acestea să nu poată fi controlate și gestionate pentru o perioadă. Crizele de la începutul secolului al XXI-lea sunt complexe, preponderent politico-militare, având un suport economic în condițiile accentuării decalajelor și multiplicării amenințărilor asimetrice. Crizele afectează, deopotrivă, atât țările dezvoltate, cât și țările sărace, care se confruntă cu războaie frontaliere, foamete, malnutriție, lipsă acută a locurilor de muncă, terorism etc. Post-Război Rece
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
parte) economice foarte mari, proliferării criminalității economico-financiare, a traficului de droguri, de arme și de carne vie, precum și de existență și persistentă unor regimuri politice totalitare, generatoare de crize, conflicte și terorism. Mulți analiști consideră că cele mai grave crize politico-militare de la începutul secolului actual sunt cele generate de atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 asupra Statelor Unite și de ripostă americană prin declanșarea războiului împotriva terorismului, intervenția din Afghanistan, războiul din Irak și consecințele acestuia pe termen lung. În acest context
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
serie de elemente și cauze care le deosebesc de alte crize internaționale, insă privite din perspectiva istorică toate schimbările politico-ideologice, militare și economice întregistrate la nivel global (cum ar fi de exemplu: războaiele mondiale, lupta pentru supremația puterii, constituirea blocurilor politico-militare, Războiul Rece etc.), au avut o oarecare influență asupra evenimentelor din Orientul Mijlociu și Apropiat. În ciuda suprafeței relativ reduse a teritoriului, a numărului de vieți omenești pierdute și a mărimii totale a populațiilor implicate, conflictul a fost în centrul mass-mediei din
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
focare active de criză în Afganistan, Iran, Irak și Israel/Teritoriile 345 Palestiniene, iar mai recent în Egipt, Libia, Siria, Tunisia, Yemen etc. O serie de analiști și comentatori ai tabloului internațional împărtășesc ideea conform căreia cele mai importante crize politico-militare ale începutului de secol nu reprezintă altceva decât un feed-back al atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001 asupra Statelor Unite. Istoria recentă a demonstrat cu prisosință că seculară criză israeliano-palestiniană este prezentă și la începutul secolului al XXI-lea, iar pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
asupra problematicii securității Schimbările transatlantice ale structurii de securitate survenite odată cu sfârșitul Războiului Rece, cu încetarea Războiului din Golf sau cu declanșarea războiului împotriva terorismului generalizat (după 2001), constituie repere importante care au generat intense dezbateri referitoare la viitoarea configurație politico-militară a Orientului Mijlociu, context în care s-a susținut frecvent că situația din zona este mult schimbată, că s-a intrat într-o lume nouă, într-un nou Orient Mijlociu. Urmare a schimbărilor globale, dar și regionale, s-a impus
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
nouă, într-un nou Orient Mijlociu. Urmare a schimbărilor globale, dar și regionale, s-a impus în mod inevitabil redefinirea geopoliticii Orientului Mijlociu prin prisma sensului geografic al expresiei. În acest context cauzal, redimensionarea politicii globale a determinat o remaniere politico-militară în rândul statelor arabe, una din principalele cauze ale crizei din Golf fiind generată de dublul eșec al pan-arabismului și al lumii arabe, ca entitate politică. În mod evident, criza din Golf a reușit să cristalizeze lipsa de unitate arabă
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
al lumii arabe, ca entitate politică. În mod evident, criza din Golf a reușit să cristalizeze lipsa de unitate arabă diminuând orice speranță de constituire a unui "front estic unificat", care ar fi putut opune rezistență Israelului.556 Neconcretizarea blocului politico-militar arab a declanșat Războiul din Golf în urma căruia Saddam Hussein a invadat, cucerit și anexat Kuweitul (în august 1990), schimbând astfel cursul evenimentelor în zonă. Deși mobilul central al conflictului din Golf a fost cel al efectivelor de petrol (acestea
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
esențială de stabilitate în această lume impredictibila. Ne reafirmam angajamentul de a îndeplini toate cele trei sarcini de bază prevăzute în Conceptul Strategic al NATO: apărare colectivă, gestionarea crizelor și securitatea prin cooperare".715 Având în vedere diferența de capacități politico-militare dintre ONU, NATO și UE, în măsura în care se identifică în mod real obiective comune în regiune, fiecare organizație ar trebui să promoveze și dezvolte programe parteneriale astfel încât să devină operaționale și funcționale în contextul conflictual al Orientului Mijlociu. 3.3.3
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
participare largă, între care: Siria, Liban, Iran, Irak, Libia, Iordania, Egipt 1112 și Autoritatea Palestiniană. În cadrul acestui bloc se reiau negocierile pe track-urile bi și multilaterale, în vederea inițierii și concretizării unui pact arab de securitate. Urmând modelul Israelului, întregul bloc politico-militar arab ignoră demersurile internaționale, lobby-ul arab începând să funcționeze în regiune pentru consolidarea pactului de securitate; în aceste condiții, are loc o unificare a tuturor statelor arabe, încercându-se o revigorare a spiritului pan-arabic. Concomitent, se vor dezvolta
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
2000, http://www.brad.ac.uk/acad/confres/dislearn/unit2.html United Nations Interim Force în Lebanon, http://en.wikipedia.org/wiki/United Nations Interim Force In Lebanon, http://www.un.org/en/peacekeeping/missions/unifil/ index.shtml. Văduva, Gheorghe, Dinu, Mihai-Ștefan, Crizele politico-militare ale începutului de mileniu, Universitatea Națională de Apărare, Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitate, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2005. Vaisse, Justin, "Fateful Triangle: The United States, Europe and the Middle East", New Europe Review, January 2005
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
vedea Eric Hobsbown, Secolul Extremelor, traducere de Anca Irina Ionescu, Editura Lider, București, 1994. 194 A se vedea eseul lui Francis Fukuyama, Sfârșitul istoriei, Editura Vremea, București, 1994. 195 Cf. Dictionaire de la langue française, Apud. Gheorghe Văduva, Mihai-Ștefan Dinu, Crizele politico-militare ale începutului de mileniu, Universitatea Națională de Apărare, Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitate, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2005, p. 6. 196 Ibidem, Jean-Louis Dufour, "Crizele internaționale. De la Beijing (1900) la Kosovo (1999)", p. 7. 197
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
securitate se referă la procesul de stabilire a obiectivelor majore ale unui stat, În timp ce strategiile se referă la modalitățile de realizare a acelor obiective. În plus, politica de securitate cuprinde, ca marcă distinctivă, o componentă politică: nivelul instituțional de decizie politico-militară. Confuzia a devenit posibilă și datorită faptului că termenul de strategie a evoluat, În secolul XX, de la Înțelesul de artă a generalilor la cel de strategie națională. Conceptul „strategie națională”, uneori numit și „marea strategie” (grand strategy), a căpătat conotația
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Pace (PfP), instituție care cerea partenerilor să stabilească un control democratic asupra forțelor armate. Această cerință a fost inserată și Într-un document al Conferinței pentru Securitate și Cooperare În Europa (ulterior OSCE), sub denumirea „Cod de conduită privind aspectele politico-militare ale securității”. La scurt timp, În septembrie 1995, „Studiul referitor la extinderea NATO” a stabilit condiții mai amănunțite ale relațiilor civil-militare pentru țările dornice să intre În NATO. Așadar, construirea unui pattern democratic al relațiilor civil-militare, a mecanismelor de control
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
După procesul de decolonizare, a Început să fie manifestat un interes crescut și pentru Africa Subsahariană. În special Africa de Vest și regiunea Africii de Sud au generat numeroase studii de caz, deoarece În aceste zone au fost create majoritatea organizațiilor regionale de securitate politico-militară sau de cooperare economică (Söderbaum, 2000; Shaw, 2000). Apariția acestora și existența unor interdependențe semnificative În aceste regiuni este explicată de regulă În termeni istorici, legăturile economice și politice dintre fostele colonii menținându-se aparent și după decolonizare, inclusiv datorită
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
contribuit semnificativ la dezvoltarea disciplinei. Totuși, la fel ca și În timpul Războiului Rece dezbaterile teoretice care ar putea genera instrumente de lucru utile În special factorilor de decizie se limitează Încă la studierea unor zone „clasice” de tensiuni de securitate politico-militare (Orientul Mijlociuxe "Orientul Mijlociu"), respectiv economice (Asia de Sud Est, America Latinăxe "America Latină"). În aceste condiții există riscul nu numai de a neglija dinamica internațională și apariția unor noi domenii și regiuni de interes politic, ci și de a reproduce În plan decizional
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
lucru este, din păcate, mai puțin reușit. Noua grilă de lectură a problematicii securității a servit la formarea unei viziuni mai degrabă eterogene asupra importanței diferitelor tipuri de abordări teoretice. Pe de o parte, s-a ignorat faptul că sectorul politico-militar al securității este, totuși, În cea mai mare măsură responsabil de Înțelegerea schimbării politicii internaționale. Atâta vreme cât unitățile teritoriale cu guvernământ central vor fi actorii principali ai scenei politice internaționale (iar conflictul izbucnit În zorii secolului XXI dovedește clar acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
independent, În perioada imediat următoare războiului din 1877-1878 și până În prezent. Pentru perioada În care o reflecție pur geopolitică bazată pe forță și pe echilibrul puterilor a dominat existența internațională a României (1878-1991), studiul se concentrează asupra măsurilor de ordin politico-militar și asupra politicii de alianțe a elitei românești. În perioada postgeopolitică, În care sectorizarea securității devine un concept acceptat și utilizat de teoreticienii și practicienii relațiilor internaționale din România, cercetarea se orientează cu precădere asupra strategiilor naționale de securitate. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
europene pe plan internațional și a depus eforturi să impună o reformă instituțională la nivel intern care să consolideze noul stat. Securitatea se concentrează În această perioadă atât pe balansarea internă, cât și pe cea externă - prin construcția de alianțe politico-militare la nivel continental, precum pactul secret semnat cu Germaniaxe "Germania" lui Bismarck și Austro-Ungaria În 1883. O precizare interesantă ar viza consensul clasei politice românești În momentul tratatului, el fiind negociat de reprezentantul diplomatic la Viena, viitorul premier conservator P.P.
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
independent, În perioada imediat următoare războiului din 1877-1878 și până În prezent. Pentru perioada În care o reflecție pur geopolitică, bazată pe forță și pe echilibrul puterilor, a dominat existența internațională a României (1878-1991), studiul se concentrează asupra măsurilor de ordin politico-militar și asupra politicii de alianțe a elitei românești. În perioada post-geopolitică, În care sectorizarea securității devine un concept acceptat și utilizat de teoreticienii și practicienii relațiilor internaționale din România, cercetarea se orientează cu precădere asupra strategiilor naționale de securitate. Procesul
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
fratele său, Manuel Com-nenul întărîtă pe valahii de la nordul Dunării să-i atace pe ungurii din vest(J. Cinnamus Imper. Joannis et Manuelis Comnen). Aceste informații dovedesc faptul de netăgăduit că la nord de Dunăre în secolul Xl erau structuri politico-militare - cnezate și voievodate - care aveau o forță de luptă folosită pentru apărarea lor dar și a prietenilor sau aliaților de ocazie! În Historia, grecul Nicetas Choniates pomenește de răzmerița pusă la cale de vlahii Asan și Petru care a dus
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cu o biserică în frunte cu un episcop dependent înainte de Constantinopol, ce trebuia adusă sub ascultarea Romei. Această țară era în Ardealul ce făcea parte din regatul ungar, semn că românii mai reușiseră să păstreze cîte ceva din vechea organizare politico-militară și religioasă chiar și după ocupația un- gurilor. Dacă acum conduceau fii lui Belei, iar tatăl lor a fost cneaz, vedem că documentul atestă existența lui cu cîteva zeci de ani înainte. Aceste structuri organi- zatorice au fost mereu supuse
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
tolbele pline de săgeți și salutându-l cu un murmur prelungit 209. Lambrino exclude din punctul nostru de vedere, pe bună dreptate ideia unei recitatio mondene ca la Roma210: este vorba, așadar, de adunarea unui popor înarmat, de o manifestare politico-militară, ca să spunem așa, în favoarea poetului. E adevărat că Ovidiu ne asigură că în al său libellus în limbă getică îl elogiază pe Augustus 211. Nu reiese clar, însă, care au fost adevăratele sentimente ale populației getice față de Augustus, dar, oricum
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]