682 matches
-
și îl perpetuează”, el devine - alături de metodistul de partid și de activist - un distribuitor al ideologiei „umanismului socialist”; iar învățământul, ca sistem, suferă de o „boală cronică: imbecilizarea și nevroza”. Manualele, începând cu Abecedarul, sunt pline de stereotipuri, scopul este „politizarea” (adică impregnarea minții copiilor), familiarizarea lor cu mărețele realizări ale epocii. Copilul e format prin îndoparea cu mituri și teze partinice: mitul învățătoarei sau al părintelui-educator politic, teza patriotismului socialist, teza umanității învățământului comunist, mitul eroului popular educat în spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
stări de fapt, și una ideologică prin promisiunea unor scheme teoretice și practice de restructurare a realității. Acesta desemnează atât o stare de fapt (aceea a diversității culturale inerente oricărei societăți moderne) cât și o ideologie a diversității dezvoltată prin politizarea progresivă a identității și a culturii, această dublă semnificație creând, întocmai precum în cazul termenului "istorie" (însumare evenimențială și știința asupra acesteia) numeroase confuzii și controverse. Ca ideologie a diversitatii, multiculturalismul are menirea de a oferi un cadru de afirmare
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
grup.Este vorba însă de o nouă percepere a individului. Nu individul este elementul cheie care dă identitatea de grup, ci apartenența la grup creează cadrul general de regăsire a identității personale. În acest fel se ajunge inevitabil la o politizare a identității și a culturii. Procesul este insoțit de o recunoaștere a pluralismului valorilor, a diferențelor și acceptarea punctuală și temporară a unor discriminări pozitive menite să corecteze inegalitățile și să asigure promovarea unor politici speciale pentru identitătile alternative. Multiculturalismul
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
mult de o sută de ani, dar ea are și importanță și semnificație”. Cu toate acestea, „ În privința identității și a caracterului românilor-americani există Încă destule nelămuriri și controverse”. Multe dintre ele au fost lansate și Întreținute de manevre oculte, specifice politizării istoriei comunității românești din SUA Apoi, „este dat uitării faptul că toți cei care au venit În Lumea Nouă, toți, fără excepție, au fost supuși din primul moment, de la primul pas făcut pe tărîm american, unui proces de transformare extraordinar
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cu elementul lingvistic și cu incapacitatea de a pătrunde într-un mod dezinteresat (politic!) o cunoaștere, o idee, un principiu. Acest spirit intelectual taxonomic al mediei postbelice, dincolo de o clasificare veridică à la Hayden White, este un... reflex concret al politizării gândirii și al umanismului modern. Ce fel de umanism modern și contemporan avem? Foucault îl descria ca fiind "dogmatic reprezentat pe fiecare parte a curcubeului politic: stânga, centru, dreapta"15. Astfel vom înțelege că umanismul modern e mai mult un
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sinelui și a sufletelor/politicilor. Disciplina primește o conotație negativă atunci când variate norme și directive conduc la uniformizare socială și mentală, la efecte de brainwashing și la fenomene de manipulare social-politică, analizate de psihologi, printre care G. Le Bon (1841-1931). Politizarea modernă a disciplinei este echivalentă cu o încorporare a umanului în diverse obiective, scopuri, interese social-politice, astfel încât acest uman să fie îndeajuns de docil și de transformat în structura sa mentală încât să răspundă ordinelor venite din partea factorului politic. Prin
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și prin ritualizări intelectuale (ale celor care primesc dreptul la cuvânt), avem o cunoaștere oficializată, impusă și recunoscută de majoritatea societății sau de către un anume regim social-politic. Toată această rebeliune a tinerilor sau reacție adversă față de o cunoaștere-putere este efectul politizării instituțiilor, prezentate de media drept civice. Foucault a afirmat în diverse ocazii (cărți, simpozioane, conferințe, interviuri, cursuri etc.) că societatea modernă și contemporană este una disciplinară. Ce înseamnă o societate disciplinară? Ce sunt cunoașterile disciplinare? Societatea noastră devine disciplinară doar
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și cum aceasta a definit realul. Astfel, realul nu e definit pe baza unor considerente istorice, ci pe baza unor "necesități umane", deopotrivă ale politicienilor și civililor. Definirea politică și politizată a realului ne ajută să înțelegem fenomenul modern al politizării istoriei, devenită disciplină universitară și de instrucție publică tocmai pentru că are în ea acest efect taumaturgic de a-l "orienta pe om" în perspectiva sa existențială. Miza socială a acestor programe politice moderne este de a scrie istoria nu așa cum
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
așa munca lor poate fi cunoscută de către opinia publică, o invenție de secol XIX, cum spunea și Popper odată. De la sfârșitul secolului al XVIII-lea, avem de a face cu o intensificare a relațiilor de putere și o intensificare a politizării umanului. Politizarea umanului ar fi bine să o înțelegem nu de sus în jos sau invers, ci drept un raport al schimburilor de relații dintre societate și puterea politică, o invazie a Politikului în viața socială și cotidiană având ca
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
lor poate fi cunoscută de către opinia publică, o invenție de secol XIX, cum spunea și Popper odată. De la sfârșitul secolului al XVIII-lea, avem de a face cu o intensificare a relațiilor de putere și o intensificare a politizării umanului. Politizarea umanului ar fi bine să o înțelegem nu de sus în jos sau invers, ci drept un raport al schimburilor de relații dintre societate și puterea politică, o invazie a Politikului în viața socială și cotidiană având ca efect major
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
efect major perpetuarea stării de minorat în contradicție cu mesajul kantian al unei societăți mature în gândire; societatea bazată pe cunoaștere și democrație. Nu întâmplător un regim politic modern onoare excepțiilor! reprimă educația, disprețuiește cultura, ignoră tot ceea ce îl critică. Politizarea umanului s-a făcut prin instituirea unor norme și reguli ale lui cum anume trebuie să se cunoască. Numai în această direcție au apărut ceea ce Foucault numea cunoașteri aservite, descalificate istoric și epistemic, cunoașteri lacunare, insuficient întemeiate, încorporate controlului politic
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
într-o singură direcție, trasată de Chronos, aceea a Ireversibilității acțiunilor, faptelor umane și istorice. Disciplinarea gândirii și a cunoașterii prin norme impuse, controlul populației prin înregistrarea ei de către statul modern (recensăminte, cărți de identitate, baze de date personale etc.), politizarea umanului prin intelocrație merg mână-în-mână cu aspecte de istorie socială modernă precum: 1) structurarea și restructurarea conștiinței prin intermediul cuvântului scris și tipărit; 2) impunerea ideii de obiectivitate ca efect gradual al unei culturi tipărite; 3) inventarea liberalismului ca ideologie antiabsolutistă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sociale și economice prin formarea unei elite ce este aservită economic (de bănci, care le furnizează bani pentru studii și proprietăți) și politic (de partidele politice, care îi selectează pentru funcții bine plătite peste valoarea lor socio-profesională). Aici vedem reflexul politizării, bine sedimentat în structura omului modern, reflex întreținut de către școli, instituții, de media intelectuală și prin discurs public. Concepția lui Foucault despre cunoaștere Istoria este prima și, am putea spune, mama tuturor științelor despre om, cu toate că ea este, poate, tot atât de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
împreună într-un mod indistinct de a spune și de a gândi între un trecut (istoric) și prezent (politic) de a fi în putere, de a exercita putere politică. E foarte greu și ingrat, după peste 150 de ani de politizare modernă a istoriei, dar și a umanului, să propui discursuri istoriografice în afara sistemelor de guvernare politică, în afara sistemelor de cunoaștere "științifică" ale univeristăților, acreditate cu adevărul, dreptatea și puterea. Aceste instituții "de educație" au devenit fabrici totalitare, iar un Paul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
evazivă, de confuzie generalizată. Atitudinea angajantă și servilismul politic sunt două aspecte total diferite. Problema este că, prin renunțarea la o atitudine obiectivă, de critică echilibrată și la o prezentare imparțială a evidențelor, se ajunge la o ideologizare și o politizare sui generis a oricăror forme de cunoaștere umanistă. De ce? Pentru că în literaturi și în arte totul și orice devin un posibil creativ, dar în același timp lasă loc liber și unor atacuri și instrumentalizări politice pe care autorii nu le-
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în epoca noastră. Există un puzzle de definiții, adesea contradictorii, nu o dată exclusiviste, unilaterale și reducționiste. Problema-cheie „ce este literatura?”, reapare mereu, Roland Barthes o consideră întrebarea secolului XX. Literatura este tot mai contestată, aflându se între formalism și ideologizare, politizare. Se constată o excesivă teoretizare în vest, dogmatizare și oficializare în est, urmată de o îndoielnică „liberalizare”. Proliferarea fără precedent a formulelor de creație, a scriiturilor, a școlilor, inventarea și extravaganța terminologică, explozia cantitativă și ponderea funcțională a metalimbajelor și
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Paul Thibaud sublinia: "Paradoxul parizian a fost acela că proximitatea cu monarhia absolută a împiedicat orașul să rămână departe de putere, prin instituții municipale puternice sau prin inițiative comerciale. Tocmai în calitate de contra-putere s-a exprimat Parisul, în viața intelectuală, prin politizare latentă sau disidentă"3. Viața municipală a fost însă slăbită mult la sfârșitul secolului al XVII-lea, fapt identificabil prin dispariția aproape completă a doleanțelor orașelor către rege, încă numeroase în secolul al XVI-lea. Revoluția franceză ne face să
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ce șanse de a înțelege măcar ce se întâmplă avem noi? Liviu Antonesei: Mie, Mona Muscă, acum, la cald, când răspund, nu mi se pare atât o victimă a războiului Palatelor, cât, în această ordine, a ei înseși și a politizării în forță a activității CNSAS. De ce azi? În primul rând, desigur pentru că a făcut ceea ce a făcut, indiferent de motiv, care mie mi se pare a consta nu în presiuni, ca în cazurile Sebestyen și Antohi, ci în arivism. În
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
posibil ca Radu Filipescu să aibă dreptate și ca Mona Muscă să mai aibă totuși un viitor politic. Problema este în interiorul cărui partid, că liberalii au exclus-o fără a mai aștepta verdictul. Spuneam însă că ea este și victima politizării activității CNSAS. Nu e oare foarte curios că, dintr-o duzină de politruci asupra cărora s-a votat azi, doar Mona Muscă, practic singura "fără de partid" cum se spunea pe vremuri în fișele de cadre, a făcut poliție politică, iar
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
transformism, termen introdus de A. Depretis, pe care Giovanni Giolitti l-a dus ulterior la apogeu. S-ar putea spune că la atît se rezumă politica. La Washington era numit "moralitate de circumstanță". În România însă, ponderea acestui fel de politizare reducea viața politică și constituțională la o agitație sterilă. Franz Borkenau precizează că, fie că este vorba de America Latină, de Rusia, Spania, Polonia (sau, de altfel, de România), condiția preliminară (și nu singura) a unei democrații operante era existența unei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Pe lîngă curentele moderne din literatură și artă, Iorga și-a manifestat întotdeauna antipatia față de aspectele urîte ale civilizației moderne. El prezicea evoluția urîtă a sporturilor departe de idealul clasic al dictonului mens sana in corpore sano. A prezis și politizarea, comercializarea, brutalizarea și dezumanizarea din lumea sportului. Drept urmare, voia să elimine disciplinele sportive din universități și din învățămîntul liceal. În timpul Jocurilor Olimpice de la Berlin din 1936, a sesizat că lipsea ceva: armonia și seninătatea, care se opun violenței. În schimb, Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fi Konrad Adenauer și, mai târziu, Helmut Schmidt și Helmut Kohl. Acest efort de a anihila sau controla conflictele a influențat Întreaga cultură publică a Republicii de la Bonn. Legislația „pieței sociale” urmărea să reducă riscul apariției conflictelor de muncă sau politizării disputelor economice. Prin Legea Codeterminării din 1951, firmele mari din industriile cărbunelui, metalurgică și siderurgică erau obligate să includă reprezentanți ai angajaților În consiliile de conducere, procedură extinsă mai târziu la alte sectoare și În Întreprinderile mici. Guvernul federal și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe o moștenire apăsătoare, aducătoare de false valori și bunuri de prost-gust. Prețul modernității, cel puțin pentru cei care profitaseră din plin de ea, Începea să pară puțin prea mare, iar „lumea dispărută” a părinților și bunicilor lor, din ce În ce mai atrăgătoare. Politizarea acestor nemulțumiri culturale a fost, În cele mai multe situații, opera unor activiști deprinși cu tacticile unor partide mai tradiționale În care ei sau părinții lor activaseră odinioară. Logica politicii s-a schimbat așadar destul de puțin: ideea era În continuare mobilizarea persoanelor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
conceptelor estetice tradiționale (techne, ars, mimesis), în vederea stabilirii „locului și rolului artei în societate”, conduce demersul interogativ, pe urmele lui Freud, Marcuse, Fromm sau Adorno, spre cele mai importante probleme ale relației dintre artă și societatea industrială: problema kitsch-ului, politizarea mesajului estetic, raportul dintre normal și patologic în artă, rolul pieței în impunerea valorii estetice. Problematica socialului în artă, definitorie pentru sfera de interes a autorului, este rezolvată, în sensul ideologiei marxiste, prin afirmarea rolului primordial al „angajării” și „militantismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285152_a_286481]
-
un obiectiv tangibil în condițiile în care școala devine un agent explicit de ideologizare care acționează zilnic, vreme de cel puțin zece ani, asupra sculptării socialiste a sinelui, caracterului și mentalului copilului. Legislațiile învățământului din 1968, respectiv 1978, afirmă principiul politizării instituției școlare, care incumbă, pe lângă funcția sa strict instructiv-educațională, și rolul de modelare ideologică în procesul formării de "cetățeni militanți ai construcției socialiste și comuniste". Mai plenar ca niciodată, școala devine un instrumentum regni. Desigur, dintotdeauna școala a fost pusă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]