847 matches
-
locul celei vechi, caracteristicile arhitecturale și decorative ale noii biserici încadrând-o printre construcțiile din prima jumătate a secolului al XVII-lea. În zidăria turlei au fost descoperite o monedă suedeză cu monograma G.A. = Gustav Adolf (1611-1632) și una poloneză de pe vremea domniei lui Sigismund al III-lea Vasa (1587-1632). Nu se cunoaște înfățișarea vechii biserici, presupunându-se doar că actuala biserică, cu excepția clopotniței, ar urma planul vechii construcții. Lucrările ulterioare de restaurare au dus la nepăstrarea picturii originale. Noua
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
misiunilor creștine din 1124 -1128, la moartea lui Bolesław în 1138, cea mai mare a Pomeraniei fusese din nou pierdută. De-a lungul următoarelor secole, regiunea Pomeraniei a fost germanizată, deși în zonă au mai rămas mici comunități slave sau poloneze. La începutul secolului al XX-lea, în Pomerania locuiau aproximativ 14.200 de persoane vorbitoare de poloneză, în special în regiunea estică, în apropierea graniței Prusiei Apusene, și aproximativ 300 de vorbitori de cașubă, dintr-o populație totală de aproape
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
din nou pierdută. De-a lungul următoarelor secole, regiunea Pomeraniei a fost germanizată, deși în zonă au mai rămas mici comunități slave sau poloneze. La începutul secolului al XX-lea, în Pomerania locuiau aproximativ 14.200 de persoane vorbitoare de poloneză, în special în regiunea estică, în apropierea graniței Prusiei Apusene, și aproximativ 300 de vorbitori de cașubă, dintr-o populație totală de aproape 1,7 milioane de locuitori. Regiunea Pomerelia din extremitatea estică a Pomeraniei, care includea și orașul Gdańsk
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
fost desenate hărți care demonstrau că frontierele poloneze în timpul primilor principi Piaști se suprapuneau peste cele postbelice. Istoricul britanic Norman Davies subliniază că generația postbelică a fost educată să creadă că frontierele Poloniei socialiste erau cu cele în cadrul cărora națiunea poloneze s-a dezvoltat de-a lungul secolelor. Mai mult chiar, tinerii au fost educați în spiritul ideii conform căreia „Patria Mamă Poloneză” a existat întotdeauna pe aceeași locație, chiar și când a fost ocupată pentru lungi perioade de timp de
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
doar 65.000 de germani. Expulzarea germanilor din Teritoriile Recuperate în primii ani după încheierea războiului a prefigurat o campanie amplă de îndepărtare a dovezilor controlului german asupra regiunii . Peste 3.000 de toponime germane au fost înlocuite cu unele poloneze , slave medievale. În acest proces au fost folosite numele slave sau poloneze de dinainte de germanizare, sau în cazul în care astfel de nume nu erau disponibile, s-a trecut la traducerea denumirilor germane sau pur și simplu la inventarea unor
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
ani după încheierea războiului a prefigurat o campanie amplă de îndepărtare a dovezilor controlului german asupra regiunii . Peste 3.000 de toponime germane au fost înlocuite cu unele poloneze , slave medievale. În acest proces au fost folosite numele slave sau poloneze de dinainte de germanizare, sau în cazul în care astfel de nume nu erau disponibile, s-a trecut la traducerea denumirilor germane sau pur și simplu la inventarea unor denumiri noi. În ianuarie 1946 a fost înfințat „Comitetul pentru Determinarea Toponimelor
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
ultimelor urme ale istoriei germane. Recensământul german din 1939 dădea pentru zona care avea să devină Teritoriile Recupeate o cifră de 8.855.000 locuitori, inclusiv o minoritate poloneză în regiunea extrem estică. În vreme ce recensământul german stabilea numărul vorbitorilor de poloneză și a persoanelor bilingve care stăpâneau și poloneza la mai puțin de 700.000 de locuitori, demografii polonezi au estimat că numărul real al polonezilor din estul fostei Germanii se ridica între 1.200.000 și 1.300.000 de
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
1939 dădea pentru zona care avea să devină Teritoriile Recupeate o cifră de 8.855.000 locuitori, inclusiv o minoritate poloneză în regiunea extrem estică. În vreme ce recensământul german stabilea numărul vorbitorilor de poloneză și a persoanelor bilingve care stăpâneau și poloneza la mai puțin de 700.000 de locuitori, demografii polonezi au estimat că numărul real al polonezilor din estul fostei Germanii se ridica între 1.200.000 și 1.300.000 de oameni. Astfel, aproximativ 850.000 de polonezi s-
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
fără stăpân” către coloniștii polonezi i-a adus regimului o largă simpatie populară. După încheierea celei de-a două conflagrații mondiale, Uniunea Sovietică a anexat teritoriul polonez Kresy, aflată la vest de Linia Curzon și a încurajat emigrarea minorității etnice poloneze sau a forțat plecarea acesteia spre vest. În cadrul unei campanii ample,autoritățile sovietice au expus numeroase afișe în locuri publice cu mesaje precum În timpul Războiului Rece, foștii aliați occidentali din Al Doilea Război Mondial au susținut că documentul Conferinței de la
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
Bătălia de la Hotin din 1621 (în poloneză "Bitwa pod Chocimiem") a fost o bătălie, dintre Uniunia Polono-Lituaniană sub conducerea lui "Jan Karol Chodkiewicz" și Imperiul Otoman, sub conducerea sultanului "Osman al II-lea". O armată de 130.000 - 150.000 de veterani turci, conduși de sultanul Osman
Bătălia de la Hotin (1621) () [Corola-website/Science/325439_a_326768]
-
cancelarie, atestata fiind că "Septem urbium" (1241) respectiv "Septemcastris" (1248), iar în 1296 pentru prima dată sub forma "Siebenbürgen". Istoriografia turcă a receptat formă maghiară, numind ținutul respectiv "Erdel", iar istoriografia slavă a receptat numele german, numind ținutul "Siedmiogród" (în poloneză), "Sedmihradsko" (în cehă), "Семиградье" (în rusă). Primul autor care s-a preocupat de originea numelui Transilvaniei a fost umanistul Enea Silvio Piccolomini, mai tarziu papă sub numele de Pius al II-lea. Erdely este o denumire în maghiară dată unei
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
for Mac 2011 este o suită de birotică pentru Mac OS X care a fost lansat pe 26 octombrie 2010. Este succesorul lui Microsoft Office 2008 for Mac. Office for Mac 2011 vine în 13 de limbi, inclusiv două noi: poloneză și rusă. Și limbile engleză, daneză, olandeză, finlandeză, franceză, germană, italiană, japoneză, norvegiană, spaniolă și suedeză. Suport pentru Visual Basic for Applications (VBA) macrocomenzi pe care l-a reintrodus după ce a fost abandonat în Office 2008. Utilizatorii pot beneficia totuși
Microsoft Office 2011 for Mac () [Corola-website/Science/327400_a_328729]
-
necesar pentru ca eforturile lui modernizatoare să poată avea impact la masele evreimii estului european, sărace și discriminate, și astfel cu slabe contacte în afara comunităților lor și care erau vorbitoare de idiș (în multe cazuri, evreii galițieni nu puteau pricepe nici măcar poloneza, adică limba celor în mijlocul cărora trăiau). Iosif Perl s-a născut în familia înstărită a unui om de afaceri adept al iudaismului anti-hasidic (numit “lituanian” sau mitnaged). Încă din copilărie s-a remarcat ca un copil de geniu, la 13
Joseph Perl () [Corola-website/Science/327417_a_328746]
-
care ar putea avea beneficii politice mari. În această ipoteză era prevăzută o redistribuire a resurselor americane în Europa și reînarmarea diferitelor națiuni europene. Majoritatea operațiunilor ofensive ar fi fost întreprinse de către forțele americane și britanice, precum și de forțelor armate poloneze din Occident și până la 100.000 de foști soldați germani din Wehrmacht. Atacul ar fi decurs în flancul din nord al forțelor sovietice pe linia Chemnitz-Dresda cu 47 de divizii din care 14 divizii de blindate contra a 170 de
Operațiunea Inimaginabil () [Corola-website/Science/327479_a_328808]
-
început să se facă simțită în această zonă spre sfârșitul secolului al XIII-lea și de preluarea în prima jumătate a secolului al XIV-lea a inițiativei strategice față de Hoarda de Aur de către regalitatea maghiară și ulterior și de către cea poloneză, a făcut ca la umbra acestor 3 mari puteri care-și disputau influența asupra spațiului carpato-dunărean - se se constituie Țara Moldovei. O parte dintre istorici (Gheorghe Brătianu, Șt. Purice - argumente documentare, Dragoș Moldovanu - argumente cartografice) susțin că primul nucleu statal
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
ca un compromis între diferitele grupuri din tabăra bolșevicilor, care satisfăcea aspirațiile popoarelor mai mici (precum ucrainenii și georgienii) și asigura cadrul pentru posibile expansiuni viitoare. Astfel Belarusul, deși era cea mai mică republică, a adopta ca limbi oficiale și poloneza și idiș în încercarea de subminare a autorității vecinei sale, Republica Poloneză, prin folosirea minorităților belaruse și evreiești pe post de coloana a cincea. În același timp, tratatul a creat un guvern federal centralizat, în care cele mai importante funcții
Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/326461_a_327790]
-
că este așezat în zona munților Tatra. Cu reședința în orașul Zakopane este format, pe lângă acesta, din alte patru comune, Bukowina Tatrzańska, Poronin, Kościelisko și Biały Dunajec. Se învecinează la nord cu districtul Nowy Târg (singură unitate administrativ teritorială de poloneză cu care se învecinează), la sud și est cu districtul Poprad din regiunea Prešov, Slovacia, respectiv la sud și vest cu districtul Tvrdošín și districtul Liptovský Mikuláš din regiunea Žilina, Slovacia.
Powiatul Tatra () [Corola-website/Science/323531_a_324860]
-
sosit aici numeroși muncitori feroviari de etnie germană, poloneză și ucraineană. Astfel, numărul credincioșilor din zonă a crescut în medie cu 40-50%. Un recensământ efectuat la 11 februarie 1907 a numărat în Vatra Dornei 907 persoane, aparținând etniilor germane (majoritatea), poloneze și ucrainene, alături de credincioșii de origine română. Având în vedere numărul mare de credincioși, preoții din Iacobeni făceau din ce în ce mai greu față cerințelor acestor enoriași. Devenise necesar ca un preot să stea permanent în mijlocul credincioșilor din Vatra Dornei. Astfel, în anul
Biserica romano-catolică din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323537_a_324866]
-
Iosif Tălmăcel, care a ajutat mult această comunitate atât pe plan duhovnicesc, cât și pe plan social-economic, el fiind specialist în plante medicinale. Acesta nu vorbea limba poloneză, dar a reușit să o învețe și să țină slujbele religioase în poloneză. La Poiana Micului s-a deplasat apoi preotul Iosif Schurgoth, paroh și apoi decan de Gura Humorului, care ținea predica în limba poloneză. Începând din anul 1989, Parohia Poiana Micului a avut din nou preoți stabili și anume: pr. pensionar
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
Alegerile legislative din Polonia, 1928 s-au ținut în perioada dintre 4 și 11 martie și a fost a treia oară când au avut loc alegeri în Republica a doua Poloneză. Bezpartyjny Blok Współpracy z Rządem (Bloc-ul de colaborare cu Guvernul non-partizan) - o coaliție a grupului Sanacja - a câștigat cele mai multe locuri (125 din 444 din Sejm (Parlamentul polonez) - 28,12% din total, și 48 din 111 din Senatul polonez - 43
Alegeri legislative în Polonia, 1928 () [Corola-website/Science/323072_a_324401]
-
a promis locuitorilor satului că autoritățile poloneze se vor implica și le vor construi sătenilor un drum asfaltat și o școală și le vor trimite profesori și preoți. La începutul secolului al XXI-lea, prin parteneriatul autorităților române cu cele poloneze, s-a construit un drum de beton cu o lungime de 5 km, care a legat satele Cacica și Solonețu Nou. Din cadrul acestei comunități provin următorii preoți: Józef Chachuła (Iosif Chachula) (1911-1967), Heinrich Ostrowschi (1946-1977), Alfons-Eugen Zelionka (n. 1978) și
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
din URSS, cu care are un fiu, Aleksandr, născut în 1966. Aleksandr este fondatorul și președintele, primei companii aviatice neguvernamentale din Rusia, "Transaero". Din partea lui Aleksandr are două nepoate. Tatiana Anodina a intrat în atenția presei, în special a celei poloneze, în urma rezultatelor publicate în raportul МАК privind Accidentul aviatic de la Smolensk din 2010, raport efectuat sub conducerea viceprim-ministrului însărcinat cu transporturile, Serghei Ivanov, a Tatianei Anodina și a ministrului pentru situații de urgență, Serghei Șoigu. I se reproșează că a
Tatiana Anodina () [Corola-website/Science/324294_a_325623]
-
și "Zemský národní výbor pro Slezsko" cehă în declarația de la 1 noiembrie 1918) au revendicat fiecare întreaga Silezie a Cieszynului. La 31 octombrie 1918, la sfârșitul Primului Război Mondial și în condițiile dizolvării Austro-Ungariei, majoritatea zonei a fost preluată de autoritățile locale poloneze susținute de forțele armate. Acordul provizoriu din 2 noiembrie 1918 reflecta incapacitatea celor două consilii naționale de a ajunge la o delimitare finală a frontierelor. La 5 noiembrie 1918, zona era împărțită între Polonia și Cehoslovacia printr-un acord provizoriu
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
cehești de Slovacia la acea vreme). Zona este și foarte bogată în cărbune negru. Multe mine importante de cărbune, precum și fabrici de metalurgie se aflau acolo. Partea poloneză și-a motivat revendicarea pe criterii etnice: majoritatea populației de acolo era poloneză conform ultimului recensământ austriac, din 1910. În această atmosferă tensionată s-a hotărât organizarea unui plebiscit regional în care locuitorii să fie întrebați cărei țări ar trebui să aparțină teritoriul lor. Comisarii plebiscitului au sosit acolo la sfârșitul lui ianuarie
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
1920, prin decizia Conferinței de la Spa, Cehoslovacia a primit 58,1% din Silezia Cieszynului, ce conținea 67,9% din populație. Acest teritoriu a devenit cunoscut, la început doar din punctul de vedere al Poloniei, ca „Transolza” ("Zaolzie") - frontiera între părțile poloneză și cehoslovacă ale teritoriului fusese fixată pe râul Olza. Cel mai ferm suport pentru unirea cu Polonia venise din interiorul teritoriului acordat Cehoslovaciei, în vreme ce unii dintre cei mai înfocați adversari ai stăpânirii poloneze erau din teritoriul acordat Poloniei. Istoricul Richard
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]