11,959 matches
-
n-a fost cu pampoanele, în duminica următoare s-a dus cu bunica prin târg și-a luat altele noi, care i-au plăcut. Câteva zile încă mai vedea veverițele defilând mândre cu pampoanele, săltând din creangă în creangă printre pomii din livadă. Veselia această se termină de la o zi. Oare ce s-a întâmplat? Mai vedea veverițele, pe una din ele o apucă o mare hărnicie, căra în vizuină tot ce găsea: coji de alune, mere din cele mici, căzute
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
n-a mai văzut-o de loc. Oare ce s-a întâmplat? Știa că nu e bine să deranjeze un cuib de veverițe, să vadă care-i taina cu ele. Dar curiozitatea era mare. Luă din nou scara, urcă în pom până la scorbură, se uită înăuntru. Nimic, doar întuneric. Duse mâna în scorbură, încet, să nu strice ordinea. Când acolo, ce credeți? Degetele fine ale fetiței au dat de ceva moale. Erau niște ființe mici acolo, calde, pufoase. Știa că mai
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
în scorbură, încet, să nu strice ordinea. Când acolo, ce credeți? Degetele fine ale fetiței au dat de ceva moale. Erau niște ființe mici acolo, calde, pufoase. Știa că mai mult nu e voie de umblat în cuib. Coborî din pom, duse scara la loc. Vra' să zică de asta era așa de leneșă una din veverițe! Era pregătită să nască pui. Acum știa și de ce i-au trebuit pampoanele. Dar să vedeți ce bucurie mare a avut fata după ce, într-
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
așa de leneșă una din veverițe! Era pregătită să nască pui. Acum știa și de ce i-au trebuit pampoanele. Dar să vedeți ce bucurie mare a avut fata după ce, într-o dimineață cu soare blând, proaspăt răsărit, văzu pe crengile pomului din jurul cuibului trei vietăți mici de tot, care se învățau să se joace printre ramuri. Ar fi stat și o zi întreagă să se uite cât de jucăușe erau micile veverițe. Părinții debordau de hărnicie. Aveau trei guri de hrănit
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
bunici, prima ei grijă era să vadă veverițele. Acum erau doar trei, părinții și cu un pui. Dar ce s-a întâmplat cu ceilalți pui? Între timp, fata crescu înăltuță, deveni domnișoară, elevă de liceu. Când veni la bunici, găsi pomul cu vizuina veverițelor tăiat. Era prea bătrân, găunos, nu mai producea mere. Trunchiul copacului zăcea culcat lângă un gard. S-a dus să-l vadă. Iată și scorbura. Oare ce-o mai fi în ea? Caută înăuntru, scoase o mulțime
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
trepidant al vieții, nu mai e timp pentru meditație. Fiecăruia îi e teamă de ceea ce va urma. “N: Nu, ele nu pot pleca! Sunt atât de perfecte! M: Odată cu înaintarea în vârstă frumusețea se stinge treptat până apune la picioarele pomului. N: Nu-i adevărat! Frumusețea nu are vârstă. Adevărata frumusețe o găsești în florile toamnei ce împodobesc arborii. Oamenii nu înțeleg acest lucru. M: Să înțeleagă toamna? N: Să guste toamna. M: Cum ar putea să guste toamna? N: În
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
clipă mi-e teamă. Încă nu am învățat cum să ard. M: Te vei sfărâma asemenea frunzelor ce au îmbrățișat pământul”. Printre aceste replici, e destul loc și pentru meditații de tip aforistic: “Când omul își scutură frunzele gândurilor găsește Pomul Vieții”. Apariția unei fete în acest cadru autumnal, sporește vraja: “Fata: Nu este neapărat nevoie să te întorci în copilărie, poți să o porți cu tine în orice moment”. Jocul celor trei are un talc: îi face să descopere că
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
plumburiu își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-și duc ecouri în vorbe de duh. Că îngheață maniere sufletești. În văl plumburiu se cerne viața naturii în a vremii amorțire. Prin iarnă să-i legene speranța, cu dor
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383805_a_385134]
-
Acasă > Versuri > Visare > RĂMÂI Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2034 din 26 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Rămâi! E noaptea tristă Fără ține, Privighetorile jelesc Pe ramul de cireș . Își pleacă pomii. Frunză rătăcita, Iar noaptea vine Lăcrimând a dor . Rămâi ! Pustiu, e drumul Fără ține, Iar cerul Își va pierde din Azur . Condorul își va plânge Aripa rănită, Iar zorii vor veni Târzii și fără rost . Referință Bibliografica: Rămâi / Florina Emilia
RAMAI de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380113_a_381442]
-
toamna cu iz de tămâie, copacii au putrezit în peșteri tenebre, iar din cărbuni a răsărit o verde-fâșie. Arome verde-crud, adie prin toamnă, anotimp asezonat sufletului neliniștit și inima, ca un sfetnic, mă-ndeamnă, să văd în fiece cuvânt un pom înflorit. Pânză rogvaiv mi-e toamna flămândă, dar din copacul vieții desfrunzesc anii; și iarna gătită-n mireasă, stă la pândă, să culeagă de pe tâmple, toți ghioceii. 10 octombrie 2016 - MIT Referință Bibliografică: PÂNZĂ ROGVAIV / Maria Ileana Tănase : Confluențe Literare
PÂNZĂ ROGVAIV de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380086_a_381415]
-
străbuni, Cu acea iubire, care naște oameni buni, Aș mai alege vant, Ca el, așa, pe rând, Să ducă-n depărtare Tot ce-i urât sau moare, S-alunge din pământ Tot ce nu este cânt Și aș alege-un pom, Dar neplantat de om, Drept sau încovoiat, Mai verde sau uscat, Dar demn, Din lemn, Din lemn cu fibra dură, Ca prin a lui natură, Să-nvăț lipsa de ură Și-n lumea asta plină De lumină, Întoarsă-n timp
O MURITOARE VIE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380133_a_381462]
-
asta plină De lumină, Întoarsă-n timp L-aș căuta pe Iisus, Să-l apăr de a fi răpus, Să-ntorc destinu-nsângerat al omenirii Către o eră a iubirii Dar eu sunt om, Nu sunt nici zori, Nici vânt, Nici pom, Sunt doar dorință Ca făgăduință, Doar vis Ucis, Sperantă-n agonie, Un simplu muritor, O muritoare vie. Silvana Andrada Tcacenco- 2014 Referință Bibliografică: O MURITOARE VIE / Silvana Andrada : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2034, Anul VI, 26 iulie 2016. Drepturi
O MURITOARE VIE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380133_a_381462]
-
ne-a spus că numai Tata, va cunoaște ceasul, data, Clipa-n care omenirea, va-ncheia aici trăirea! Ne uităm la stele-ntr-una, da de va mai cădea una, Ba că a murit un om, ba c-a fost trăsnit un pom, Biblia vorbește clar si de Lege și de Har! Numai bunul Dumnezeu, știe care-i planul Său! Nici chiar Fiul Său Isus, nu știe când va fi pus, Să coboare pe pământ! Una știm, că Duhul Sfânt, Ne vorbește cu
DOAR CUVÂNTUL INSUFLAT! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380134_a_381463]
-
așa? Olga și-a amintit de spusele Bibliei despre viața lui Adam și al Evei când se aflau în raiul pământesc dintre râurile Tibru și Eufrat. Tot timpul s-a întrebat :”de ce pusese Dumnezeu interdicție primilor oameni, să mănânce din pomul cunoașterii binelui și răului?” A fost o interdicție reală? Sau Dumnezeu a căutat un motiv, să-i izgonească din rai, a fost o capcană? Pănă atunci Divinitatea făcuse Universul, munții, apele, pădurile, animalele sălbatice, umpluse mările, oceanele și râurile cu
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380087_a_381416]
-
singurătatea mea Trădarea o tot spăl în lacrimi care dor Iubirea pentru mine rămâne o rană grea Dar niciodată pentru dragoste nu am să mor • Și vine primăvară însorită, dar eu rămân în iarna Și lupt în inima din muguri pomi să fac Și am să mă scutur de trecut că de o haină Și poate într-o zi voi întâlni și omul drag • Sunt singura cu toate gândurile rătăcite Și nicio punte nu mă duce acuma la liman Citește mai
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
ca gerul aspru este singurătatea meaTradarea o tot spăl în lacrimi care dorIubirea pentru mine rămâne o rană greaDar niciodată pentru dragoste nu am să mor• Și vine primăvară însorită, dar eu rămân în iarnaSi lupt în inima din muguri pomi să facSi am să mă scutur de trecut că de o hainaSi poate într-o zi voi întâlni și omul drag• Sunt singura cu toate gândurile rataciteSi nicio punte nu mă duce acuma la liman... XXVIII. UN ÎNGER ȘI UN
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
Tăcerea împrumută vârsta înțeleaptă, mă căptușește pe interior golul, trecutul fuge singur înapoi nimeni nu-l vede, poartă câteva rămășițe sub aripi. Zilele se deapănă într-un singur sens, drumurile-s asemenea unor șerpi obosiți oasele, zăpezi întubate dincolo de ierni, pomi înfloriți pe neașteptate, ochii. Numai în brațe pot strânge norocul, o singură dată și sunt mereu atent să nu mă ocolească. Pe urma urmelor caut, un suport pe care să urc încrederea iar visele, stele în care încing hore îngerii
PE URMA URMELOR CAUT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380173_a_381502]
-
DE LAVANDĂ Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1965 din 18 mai 2016 Toate Articolele Autorului Ajunsesem într-un câmp de lavandă și mă opream să privesc luna... atât de aproape, dacă întindeam mâna, o culegeam ca dintr-un pom, roade bogate. Liniștea îmi picura ceară în sânge și ca un șarpe galben mă încolăcea, un copil se auzea în mine cum plânge și l-am strigat îndată, dar nu mă auzea. Ajunsesem într-un câmp de lavandă și nu
AJUNSESEM ÎNTR-UN CÂMP DE LAVANDĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380179_a_381508]
-
creștinism, realizându-se o sudură trainică și coerentă a unor elemente aparent disparate. Despre gândirea populară și critica modernității la Ernest Bernea - filozof al culturii românești autentice Motto: „Lumea noastră este lumea cea adevărată, este lumea bună, cu oameni și pomi înfloriți...“ Dintre privirile aruncate nouă înșine ca popor, „Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român“ este probabil cea mai originală, complexă și documentată lucrare. Spre deosebire de viziunea istorică și caracterologică a lui Dumitru Drăghicescu sau de cea filosofică a unor Lucian
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
cu 13 zile mai devreme, îndemnând ca „zilele să hie cum le-o lăsat Domnul nostru Iisus Hristos“. Sărbătorile în viața satului românesc nu implică doar omul și Divinitatea, ci și natura. Întreg cosmosul se regenerează în preajma unor sărbători. Unii pomi înfloresc în anumite zile sfinte din calendar, așa cum unele păsări cântau doar de anumite sărbători. Acest lucru nu ar trebui să ne mire, fiindcă în gândirea populară „toate lucrurile merg laolaltă“, nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Există „putere
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
căutarea muzei, reuși să răspundă, depărtându-se încet de ispita verde și trecând cu pas târșâit prin fața unor gospodării scăldate de soare, în care orătăniile își făceau de cap, răstindu-se fiecare pe glasul ei, în jurul strachinilor cu mâncare. Curând, pomii de pe marginea drumului începură să-i danseze în față și pământul să i se clatine sub picioare. Se sprijini de cel mai apropiat gard, privind în direcția soarelui incandescent. Fata Morgana îl privea zâmbind șăgalnic prin lumina lichidă, cu pletele
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
adesea-n zori, Corzi vibrează în fiori... Suntem totuși trecători. Florile-și întorc privirea Uneori le simt uimirea Că-n petalele de soare, Galbenul frumos răsare... Frunzele șoptesc în vânt Când e pace pe pământ... Și se leagănă duios Lângă pomul cel frumos! Dorul prinde o cărare Când e liniștea mai tare Și alergă în amurg Se visează iarăși murg... Trup și suflet le-aș unii Să mai fim o zi copii, Cerul s-ar deschide iar Și în piept ar
AȘ PLECA... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380259_a_381588]
-
mea ce-ntruna a răbdat zâmbind spre noi, Aș fi vrut să-mi dai puterea să-i dau anii înapoi! Pentru tata ce-a muncit ca să mă ridice OM, Aș fi vrut să-mi dai puterea să sădesc câte un pom Pentru fiecare noapte-n care a muncit din greu, Ca s-avem pe masă pâine și în buzunar un leu! Te-am rugat Iisuse, Doamne, să-mi dai bani căci numai ei, Dacă-ai și-n fericire, și în boală
DOAMNE, DACĂ ȘTII CĂ POT... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380265_a_381594]
-
realizate în jurul anului 1920, mașina cu curele de transmisie pentru măcinat zahărul sau un agregat pentru prepararea marțipanului. De asemenea, Muzeul cuprinde mese din marmură pentru prelucrarea zahărului fiert, o mașină pentru tăiat hârtia în care se împachetau bomboanele pentru pomul de Crăciun, fotografii și documente. Și, nu în ultimul rând, mai deține cărți de specialitate, unele unice în țară, rețetare, diplome și medalii obținute de-a lungul vremii de cofetarii arădeni.
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94069_a_95361]
-
a viața, cu propriul tău eu: „Îmi las capul pe spate / pernă mi-e pasărea zburând migratoare, / îmi las fruntea în față / umăr mi-e râul în revărsare...” (A) Imaginarul său e vultur zglobiu: „pasărea nu are mână / și nici pomul lungi picioare...”, iar cuvântul - uneori „plâns”, „piramidă fără sine / vorbă fără de vechime / țară cu străinămine...” (Constantine, Constantine); dorințe și voințe ce se cer în caldă-mbrățișare: „Ce mult, ce mult aș vrea ca să-ți dedic... / ... un cântec nisipului pe care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]