689 matches
-
tencuială de mortar care datează din 1835, la fel ca și icoanele împărătești. Forma bisericii este de tip navă, cu turlă clopotniță și cu pridvor sprijinit pe stâlpi de lemn îmbrăcați în tencuială. Este acoperită cu șiță. Inscripții: ,la Proscomidie pomelnicul popii Nicolae Sălișteanu: Nicolae ereu (preot), Maria erita (preoteasă), Maria, Gheorghe...”. Pe icoanele Sfânta Paraschiva și Sfântul Gheorghe se află inscripția de donatori „Ștefan, Călina, Mihuța, Stana”.
Biserica de lemn din Seliștea, Mehedinți () [Corola-website/Science/320312_a_321641]
-
domn Miha[i]l Costand[in] Suțu V[oe]vod. Vechil lucrului au fost Ștefan Stărce și calfă Sandul 1794 iun”". În anul 1794 a fost construit turnul-clopotniță deasupra pridvorului bisericii. Acest lucru este atestat de prezența a două inscripții - pomelnic încastrate în zidul scării de acces spre etajul I al turnului-clopotniță. Cele două inscripții cuprind câteva nume printre care cel al preotului Gheorghe și cel al lui Vasile Dascăl. Prezența pe latura sudică a bisericii a unei pietre de mormânt
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]
-
Biserică” și „Cuvioasa Paraschiva”. Vechimea ei nu este cunoscută doar momentul refacerii ei în forma actuală, prin pisania de la 1867. Se distinge prin pictura interioară și din pridvor, îndeosebi prin arhanghelii veghetori de la intrare, macheta bisericii din naos și prin pomelnicele din altar. Stenapii laterali sculptați cu ulcioare și altarul în șapte fețe dau un caracter aparte acestui lăcaș. Valoarea de document istoric și artistic o recomandă pentru includerea pe noua listă a monumentelor istorice. Nu se cunoaște vechimea lăcașului din
Biserica de lemn din Roșioara () [Corola-website/Science/321760_a_323089]
-
lemn din Costești a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . Biserica de lemn din Costești a fost construită în anul 1777 (potrivit unei inscripții pe strană și a sinodicului bisericii), pomelnicul bisericii atestând anul 1594 ca an al construcției. Ctitorul bisericii este considerat a fi boierul Petre Palade Secară, biserica fiind situată vizavi de curtea boierească (fost sediu CAP în perioada comunistă). Mormântul ctitorului se află în imediata apropiere a bisericii
Biserica de lemn din Costești, Iași () [Corola-website/Science/317338_a_318667]
-
atestând anul 1594 ca an al construcției. Ctitorul bisericii este considerat a fi boierul Petre Palade Secară, biserica fiind situată vizavi de curtea boierească (fost sediu CAP în perioada comunistă). Mormântul ctitorului se află în imediata apropiere a bisericii. Prezența pomelnicului care ajunge în timp până la 1594 i-a făcut pe unii vizitatori să afirme că biserica de lemn din Costești datează din acel an. Pomelnicul este scris cu slove chirilice și cuprinde numele preoților care au slujit în Costești din
Biserica de lemn din Costești, Iași () [Corola-website/Science/317338_a_318667]
-
sediu CAP în perioada comunistă). Mormântul ctitorului se află în imediata apropiere a bisericii. Prezența pomelnicului care ajunge în timp până la 1594 i-a făcut pe unii vizitatori să afirme că biserica de lemn din Costești datează din acel an. Pomelnicul este scris cu slove chirilice și cuprinde numele preoților care au slujit în Costești din cele mai vechi timpuri. Pomelnicul bisericii menționează în anul 1809 un preot cu numele de Vasile ca paroh. Printre preoții care au slujit aici este
Biserica de lemn din Costești, Iași () [Corola-website/Science/317338_a_318667]
-
până la 1594 i-a făcut pe unii vizitatori să afirme că biserica de lemn din Costești datează din acel an. Pomelnicul este scris cu slove chirilice și cuprinde numele preoților care au slujit în Costești din cele mai vechi timpuri. Pomelnicul bisericii menționează în anul 1809 un preot cu numele de Vasile ca paroh. Printre preoții care au slujit aici este menționat pr. Costache Neculau, paroh la Costești în perioada 1873-1929, al cărui tablou înrămat se află agățat pe peretele de la
Biserica de lemn din Costești, Iași () [Corola-website/Science/317338_a_318667]
-
pe la 1770. Bogasierii erau negustori de articole de manufactură, în special de pânzeturi fine pentru căptușeli de haine. În acele vremuri, ea străjuia piața și centrul orașului. Pe peretele sud-vestic al bisericii se află o placă de marmură cu un pomelnic scris în limba română cu caractere slavone, având următorul text: ""Răposații Gheorghii, (Sofie), Dafina, Zoița, Eleana, Parascheva, Smaranda, Teodor, Vasile, Danil, Dimitrie, Sofie, Vasilie, Teodosie, Smaranda și tot niamu lor. 1831 iulie 10"". Pe peretele vestic, deasupra intrării în biserică
Biserica Sfinții Voievozi din Huși () [Corola-website/Science/321851_a_323180]
-
Dumnezăiască tămplă sau plăt[it] ... mutat ... pomenire ... lui ... Matei ... Mar... ereița Dumitr... Stanca și cu ... Sub această pisanie, pe chenar, se află semnătura zugravului: "„... Ioan zugrav ot Teiuși, 1839 iunie”". Trecerea în revistă a însemnărilor din biserică se întregește cu pomelnicul săpat în fațada dinspre miazăzi, parțial fragmentat de deschiderea ulterioară a unei ferestre spre naos: "„... ori ce popă ar fi să aibă a pomeni aceste nu[me]. + Odihnescuse oasele răposaților robilor ... aceștia: erei Stoica b, Voica, Anghel, Ca[l]ina
Biserica de lemn din Govora () [Corola-website/Science/316457_a_317786]
-
a pomeni aceste nu[me]. + Odihnescuse oasele răposaților robilor ... aceștia: erei Stoica b, Voica, Anghel, Ca[l]ina, Gavril, Ioan, ... ..35, Ion, Gligore, Costandin, Călina, Cărst... Stoica, Rucsandra, Iuna, Ana, Opriș, ... Ana, Ion, Lazăr, Lica, Mihail, Androne, ...”". Din datarea acestui pomelnic se păstrează doar ultimele două cifre, 35. În cazul în care pomelnicul ține de momentul refacerilor datate pe iconostas ar putea indica fie anul erei bizantine 7335, adică anul 1827 al erei noastre, fie direct anul 1835, era noastră. Dacă
Biserica de lemn din Govora () [Corola-website/Science/316457_a_317786]
-
b, Voica, Anghel, Ca[l]ina, Gavril, Ioan, ... ..35, Ion, Gligore, Costandin, Călina, Cărst... Stoica, Rucsandra, Iuna, Ana, Opriș, ... Ana, Ion, Lazăr, Lica, Mihail, Androne, ...”". Din datarea acestui pomelnic se păstrează doar ultimele două cifre, 35. În cazul în care pomelnicul ține de momentul refacerilor datate pe iconostas ar putea indica fie anul erei bizantine 7335, adică anul 1827 al erei noastre, fie direct anul 1835, era noastră. Dacă pomelnicul a fost scris în perioada în care biserica se afla în
Biserica de lemn din Govora () [Corola-website/Science/316457_a_317786]
-
se păstrează doar ultimele două cifre, 35. În cazul în care pomelnicul ține de momentul refacerilor datate pe iconostas ar putea indica fie anul erei bizantine 7335, adică anul 1827 al erei noastre, fie direct anul 1835, era noastră. Dacă pomelnicul a fost scris în perioada în care biserica se afla în satul Gurișoara atunci el se poate referi la ridicarea bisericii, sau o refacere mai importantă, însă nu mai mult decât cu un veac mai devreme, când limba română se
Biserica de lemn din Govora () [Corola-website/Science/316457_a_317786]
-
transformată în azil pentru bătrâni și bolnavi cu deficiențe mintale. La cutremurul din martie 1977 turla bisericii se fisurează grav. Preotul paroh Dumitru Gr. Popescu și preotul Cristide Floricel reușesc să o repare fără a aduce prejudicii monumentului istoric. Un pomelnic de lemn datat 25 august 1846, păstrat în altar, consemnează pe patru coloane numele tuturor ctitorilor de la Sfântul Constantin Brâncoveanu încoace și al tuturor monahiilor și preoților care au slujit în sfântul lăcaș: După 1989, prin grija Preasfinției Sale, Arhiepiscopul
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]
-
început să pictez abside prin 1973-1974. Și de atunci le îmbunătățesc și le schimb întruna. Ele sunt firul roșu al picturii mele. În jurul lor se înlănțuie toate celelalte teme ale mele. Între ele, poate cea mai dragă, imi este tema Pomelnicului. Tatăl meu, fiind preot, aducea întotdeauna acasă acele bilețele pe care le primea în ușa altarului, spre pomenire. Și tata niciodată nu le-a distrus. Le păstra ca pe niște lucruri sacre, încredințate lui. Eu, copil fiind, le vedeam. Și
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
cea mai veche construcție din localitate. Anul construcției nu este cunoscut, pisania bisericii fiind probabil distrusă sau doar ascunsă la construirea în secolul al XVIII-lea a turnului clopotniță de deasupra pridvorului. Mențiunea clară a ctitorului este făcută în două pomelnice ale bisericii. Cel mai vechi dintre ele datează din perioada imediat următoare construirii lăcașului de cult, fiind pictat în altar cu slove roșii; acest polenic este astăzi grav deteriorat și imposibil de descifrat. O fotografie a sa, împreună cu o transcriere
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
construirii lăcașului de cult, fiind pictat în altar cu slove roșii; acest polenic este astăzi grav deteriorat și imposibil de descifrat. O fotografie a sa, împreună cu o transcriere a textului, a fost publicată de Gheorghe Balș în 1928. Al doilea pomelnic a fost pictat pe lemn la 1815, în perioada domniei lui Scarlat Callimachi (1806, 1807-1810 și 1812-1819); el se mai afla în biserică la sfârșitul anului 1967 , când a fost efectuat un inventar al bunurilor parohiei. Pomelnicul a dispărut ulterior
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
1928. Al doilea pomelnic a fost pictat pe lemn la 1815, în perioada domniei lui Scarlat Callimachi (1806, 1807-1810 și 1812-1819); el se mai afla în biserică la sfârșitul anului 1967 , când a fost efectuat un inventar al bunurilor parohiei. Pomelnicul a dispărut ulterior, fiind descoperit recent în depozitul de obiecte de patrimoniu al Mănăstirii Golia din Iași. Călătorind de la Cernigov spre Ierusalim, ieromonahul rus Ipolit Vișenski a trecut prin Moldova, ajungând la 10 decembrie 1707 în Târgu Frumos, despre care
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
sunt într-o stare avansată de degradare, lipsindu-le la marea majoritate primele pagini și coperțile. Unele dintre ele conțin însemnări. Cele mai vechi cărți de cult sunt următoarele: Recent, s-a mai găsit în depozitul Mănăstirii Golia și un pomelnic pictat pe lemn la 1815, în perioada domniei lui Scarlat Callimachi. El este din lemn de tei și are următoarele dimensiuni: 56x36x2 cm. Pomelnicul se află astăzi într-o stare avansată de deteriorare. Textul inscripției a fost publicat în 1908
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
cărți de cult sunt următoarele: Recent, s-a mai găsit în depozitul Mănăstirii Golia și un pomelnic pictat pe lemn la 1815, în perioada domniei lui Scarlat Callimachi. El este din lemn de tei și are următoarele dimensiuni: 56x36x2 cm. Pomelnicul se află astăzi într-o stare avansată de deteriorare. Textul inscripției a fost publicat în 1908 într-o variantă prescurtată de către Nicolae Iorga. Inscripția este pictată cu litere mari, aurite, și are următorul început: "„Pomelnicu S(fin)t(e)i
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
vod, Ileana do(a)mna și fii(i) lor Ștefan, Costandin, Rucsanda, Petru și tot neamul lor, Scărlat vo(ie)vod, Smaranda do(a)mna, cu fii(i) și tot neamul lor, V(e)namin mitropolit cu tot neamul său [...]”". Pomelnicul a fost scris de două persoane diferite, el conținând inițial doar numele domnitorilor, împreună cu familiile lor și pe cel al mitropolitului Veniamin Costachi, restul numelor din pomelnic fiind adăugate ulterior.
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
i) și tot neamul lor, V(e)namin mitropolit cu tot neamul său [...]”". Pomelnicul a fost scris de două persoane diferite, el conținând inițial doar numele domnitorilor, împreună cu familiile lor și pe cel al mitropolitului Veniamin Costachi, restul numelor din pomelnic fiind adăugate ulterior.
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
Din ea aflăm anul și domnia. Pe ctitorii inițiali îi aflăm indirect printre cei de la 1848, care se trăgeau "„tot din acele neamuri”". Se prea poate ca la proscomidie, sub blănile de scândură ce acoperă interiorul, să se mai păstreze pomelnicul ctitorilor, incizat pe bârnele pereților. Datele din pisanie sunt completate de două însemnări pe un Apostol tipărit la București în 1774, mai întâi despre evenimentele ce frământau locuitorii din zonă: "„La anu 1849, pre când prințipatu era plin de oștirile
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
semnată de zugravul Ilie Luculescu din Târgoviște, de la 1889, refăcută în 1899. Trăsăturile constructive și decorative indică un efort de modernizare al spațiului de cult, în forme și proporții îndrăznețe, din materiale accesibile și în tehnici tradiționale. Pisaniile, însemnările și pomelnicul surprind atât ctitorii cu faptele lor, cât și modernizarea limbii după adoptarea grafiei latine, din a doua jumătate a secolului 19. Biserica lipsește deocamdată de pe noua listă a monumentelor istorice, însă trăsăturile ei distinctive și valoarea ei regională de martor
Biserica de lemn din Moșteni-Greci () [Corola-website/Science/326120_a_327449]
-
pisanie, care surprinde o repictare interioară la 1899: "„Acestă biserică sa jugrăvit din nou prin stăruința preotului Nicolae, duhovnicu, și ajutoru lăcuitorilor inorieși. Anu 1899 avgust 6, zugrav I L Luculescu, T[ârgu]Viștea.”" Ctitorii cei dintâi sunt însemnați la pomelnicul din altar, printre cei vii: "„Nicolae pr[eot], Nicolae, Elisaveta, Ion, Io[a]na c[u] f[ii], GG Stana c[u] fii, Sanfir c[u] fii, Ion, Maria, Niculae, Barbu, Maria, Sanfira c[u] f[ii], Stan Paraschiva c
Biserica de lemn din Moșteni-Greci () [Corola-website/Science/326120_a_327449]
-
mai păstrează: Fără a se putea exclude că funcția de lăcaș de cult să fi fost mult mai veche (tehnica cioplirii se aseamănă cu cea folosită la Aluniș, Piatra Îngăurită și Fundătura), existența sa este considerată din secolul XIII. Un pomelnic grafitat existent la Agaton, începe cu Neagoe Basarab și primul episcop al Buzăului. Prima atestare documentară certă provine însă din 1587, deși există date care coboară - indirect, atestarea în anii 1523-1524. Pe fondul Războiul Ruso-Austro-Turc din 1735-1739 mănăstirea a încetat
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]