893 matches
-
episcopului Vasile Hossu ca episcop eparhial. În anul 2000 a fost decorat cu Ordinul Național "Serviciul Credincios" în grad de comandor de către președintele Emil Constantinescu. În anul 2003 i-a fost conferit titlul academic de doctor în teologie de către Universitatea Pontificală Urbaniana din Roma. La sfârșitul anului 2004, după alegerea lui Traian Băsescu în funcția de președinte al României, a refuzat o distincție conferită de fostul președinte Ion Iliescu în data de 7 februarie 2004. Refuzul a fost motivat prin faptul
Virgil Bercea () [Corola-website/Science/299546_a_300875]
-
a funcționat ca și Vicar. Din anul 1969 a activat ca și colaborator al Congregației pentru Cler și al Biroului pentru Pastorația Turismului (până în anul 1970), și apoi al Congregației pentru Episcopi (până în anul 1971). În paralel cu cursurile Universității Pontificale Gregoriene (1969-1973), unde și-a luat doctoratul în Drept Canonic (1973), a urmat și cursurile de Științe Diplomatice ale Academiei Pontificale Eclesiastice (1971-1973). A intrat în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun la 4 iulie 1973. Și-a desfășurat activitatea în cadrul
Jean-Claude Périsset () [Corola-website/Science/299553_a_300882]
-
Pastorația Turismului (până în anul 1970), și apoi al Congregației pentru Episcopi (până în anul 1971). În paralel cu cursurile Universității Pontificale Gregoriene (1969-1973), unde și-a luat doctoratul în Drept Canonic (1973), a urmat și cursurile de Științe Diplomatice ale Academiei Pontificale Eclesiastice (1971-1973). A intrat în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun la 4 iulie 1973. Și-a desfășurat activitatea în cadrul reprezentanțelor pontificale din Africa de Sud (1973-1976), Peru (1976-1980), Franța (1980-1983), Pakistan (1983-1984), Japonia (1984-1986). Ulterior a fost rechemat în dieceza de origine
Jean-Claude Périsset () [Corola-website/Science/299553_a_300882]
-
1969-1973), unde și-a luat doctoratul în Drept Canonic (1973), a urmat și cursurile de Științe Diplomatice ale Academiei Pontificale Eclesiastice (1971-1973). A intrat în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun la 4 iulie 1973. Și-a desfășurat activitatea în cadrul reprezentanțelor pontificale din Africa de Sud (1973-1976), Peru (1976-1980), Franța (1980-1983), Pakistan (1983-1984), Japonia (1984-1986). Ulterior a fost rechemat în dieceza de origine, unde a primit misiunea de vicar judecătoresc al Diecezei de Lausanne, Geneva și Fribourg (1986-1991). La 15 septembrie 1991 s-a
Jean-Claude Périsset () [Corola-website/Science/299553_a_300882]
-
în Secretariatul de Stat al Sfântului Scaun, în sectorul de Relații cu Statele. Din 18 mai 1992 a fost numit consilier în cadrul aceluiași organism. La 16 noiembrie 1996 a fost numit episcop titular de Accia și secretar adjunct al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor. Consacrarea sa episcopală a avut loc la 6 ianuarie 1997 în Bazilica San Pietro. Episcop consacrator a fost papa Ioan Paul al II-lea, asistat de arhiepiscopul Giovanni Battista Re. Între cei 12 episcopi consacrați atunci
Jean-Claude Périsset () [Corola-website/Science/299553_a_300882]
-
Cf. Ac 8:1, Ac 11:22, 1Cor 1:2, 1Cor 16:19, Gal 1:22, Rev 1:8, Rev 2), pentru ca, desi ele sunt particulare, Biserica Universală se manifestă în ele cu toate elementele sale esențiale."" (Cf. Comisia Biblică Pontificala, Unité et diversité dans l'Eglise, Lib. Ed. Vaticană 1989, especially, pp. 14-28.)
Biserică particulară () [Corola-website/Science/299579_a_300908]
-
vin la Roma pentru vizita "ad limina Apostolorum". Cu această ocazie sunt primiți și la , schimbându-se informații, aprofundându-se problemele doctrinare din țările respective și căutându-se soluții pentru rezolvarea lor. Împreună cu Congregația lucrează în strânsă colaborare Comisia Biblică Pontificală, Comisia Teologică Internațională și Comisia Interdicasterială pentru Catehismul Bisericii Catolice. Prefectul Congregației este și președinte al acestor comisii.
Congregația pentru Doctrina Credinței () [Corola-website/Science/299682_a_301011]
-
însă numai parțială, a furnizării de energie electrică, combustibil, bunuri și apă. Ca urmare a blocadei israeliene din Gaza și a operației militare declanșate de Israel împotriva palestinienilor din mișcarea Hamas de pe teritoriul zonei Gaza, cardinalul Renato Martino, președintele consilului pontifical pentru justiție și pace a Vaticanului și observatorul permanent al Vaticanului la ONU, a făcut referire la Fâșia Gaza, ca la un gigant „lagăr de concentrare”. Având în vedere blocada Israeliană și politica conducerii palestiniene locale de perpetuare a eforturilor
Fâșia Gaza () [Corola-website/Science/299041_a_300370]
-
cuprinsul Europei. El a făcut să fie în mod oficial recunoscut, în 1128, ordinul templierilor, organizație al cărei inspirator a fost. a avut o contribuție decisivă în aplanarea crizei provocată de Schisma papală din anul 1130 - alegerea simultană pe scaunul pontifical a pretendenților Anaclet al II-lea (1130 - 1138) și Inocențiu al II-lea (1130 - 1143) -, sprijinindu-l pe Inocențiu. În 1140, a obținut de la conciliul din Sens condamnarea lui Abelard, care îl neliniștea cu îndrăzneala vederilor sale, iar în 1145
Bernard de Clairvaux () [Corola-website/Science/299233_a_300562]
-
comentariu asupra mondenității clerului roman sau imoralității, la ea acasă atunci, în cetatea sfântă. Zece ani mai târziu, totuși, și chiar după aceea, el descria Roma anului 1510, ca o nelegiuire, papii ca mai răi decât împărații păgâni și curtea pontificală ca fiind servită de douăsprezece fete goale. După întoarcerea la Wittenberg(februarie 1511), Luther a fost rapid avansat între cadrele didactice și a devenit vicar provincial al ordinului său. El ținea cursuri asupra Bibliei și predica cu regularitate în biserica
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
pe pământ și se hrăneau cu mâncarea ce le era pusă pe morminte. Din sec. al III-lea î.Hr. romanii ofereau tot mai multe sacrificii zeilor grupați în perechi ale căror statui erau expuse în temple. Sacerdoții romani formau colegiul pontifical, care cuprindea pe rex sacrorum, pe pontifices - cu căpetenia lor, pontifex maximus, pe flamines maiores, în număr de trei, și flamines minores, în număr de doisprezece. Colegiului pontifical i se adăugau șase vestale, având, în momentul alegerii lor, între șase
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
perechi ale căror statui erau expuse în temple. Sacerdoții romani formau colegiul pontifical, care cuprindea pe rex sacrorum, pe pontifices - cu căpetenia lor, pontifex maximus, pe flamines maiores, în număr de trei, și flamines minores, în număr de doisprezece. Colegiului pontifical i se adăugau șase vestale, având, în momentul alegerii lor, între șase și zece ani, menite unei perioade de treizeci de ani, timp în care trebuiau să-și păstreze virginitatea. În caz de încălcare a acestor reguli erau zidite de
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
Războiului de Independență din 1877 au făcut ca lucrările să înainteze foarte greu, în etape, până în anul 1883. În toamna târzie a acestui an construcția a fost încheiată. În ziua de vineri, 15 februarie 1885, a fost celebrată Sfânta Liturghie Pontificală de către arhiepiscopul Ignațiu Paoli pentru consacrarea și inaugurarea Catedralei „Sfântul Iosif”. Arhiepiscopul era înconjurat de toți preoții săi, de seminariștii care studiau la seminarul din Cioplea și de reprezentanții autorităților civile: delegatul Consiliului de Miniștri, ministrul Afacerilor Externe, președintele Senatului
Catedrala Sfântul Iosif din București () [Corola-website/Science/298822_a_300151]
-
2005 Biserica Română Unită a fost ridicată de papa Benedict al XVI-lea la rangul de biserică arhiepiscopală majoră, cu autonomie și drepturi similare celor aferente patriarhiilor catolice orientale, conform can. 151-154 din CCEO. Potrivit ediției din 2005 a "Anuarului Pontifical", la sfârșitul lui 2003, Biserica reunea 737.900 de credincioși, 716 preoți eparhi și 347 de seminariști. Conform datelor recensământului din 2002, în România au fost înregistrați 191.556 de greco-catolici, dintre care 160.896 etnici români, 19.645 maghiari
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică () [Corola-website/Science/298828_a_300157]
-
îndelungată. În 1 martie 1869 Don Bosco obține decretul de aprobare a Societății Saleziene și în 3 aprilie 1874 sunt aprobate în mod definitiv de către de către Sfântul Scaun, Constituțiile Societății Saleziene. Societatea Saleziană fu recunoscută ca institut religios de drept pontifical dedicat operelor de apostolat, în folosul tinerilor, în special al celor mai săraci și abandonați. Patronii Societății Saleziene fură desemnați de don Bosco ca fiind Maria Ajutorul Creștinilor, Sf. Iosif și Sf. Francisc de Sales. Opera lui don Bosco s-
Salezienii lui Don Bosco () [Corola-website/Science/298928_a_300257]
-
în vigoare. Toate urmele de opoziție oficială față de heliocentrism din partea Bisericii au dispărut în 1835 când aceste lucrări au fost în cele din urmă eliminate din Index. În 1939, Papa Pius al XII-lea, în primul său discurs în fața Academiei Pontificale de Științe, ținut la câteva luni după alegerea sa ca Papă, l-a descris pe Galileo ca pe unul dintre "„cei mai cutezători eroi ai cercetării ... nu s-a temut de piedici și de riscuri pe calea sa, n-a
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
regretul pentru felul în care a fost tratat cazul Galileo, și a emis o declarație prin care recunoștea erorile comise de tribunalul bisericesc care a judecat pozițiile științifice ale lui Galileo Galilei, ca rezultat al unui studiu efectuat de Consiliul Pontifical pentru Cultură. În martie 2008, Vaticanul a propus completarea reabilitării lui Galileo ridicându-i o statuie în interiorul zidurilor Vaticanului. În luna decembrie a aceluiași an, în timpul evenimentelor ce au marcat a 400-a aniversare a primelor observații telescopice ale lui
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
după 482 de ani (ultimul papă german a fost Papa Adrian al VI-lea, în perioada 1522-1523). Înaintea alegerii sale ca papă, cardinalul Ratzinger a fost decan al colegiului cardinalilor, prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței și președinte al Comisiei pontificale teologice internaționale. După anunțul retragerii, făcut pe 11 februarie 2013, a renunțat la funcție în data de 28 februarie 2013, ora 20.00 (CET). Noul său titlu este acela de „papă emerit”. Între anii 1946 și 1951 a studiat Teologia
Papa Benedict al XVI-lea () [Corola-website/Science/298425_a_299754]
-
musulmana În perioada 16 - 19 septembrie 2010, Papa Benedict al XVI-lea a făcut o vizită în Regatul Unit, prima vizită a unui suveran pontif în această țară în ultimii 500 de ani, din vremea separării Bisericii Anglicane de Scaunul Pontifical. La 19 septembrie 2010, a avut loc slujba de beatificare a Cardinalului John Henry Newman. Slujba religioasă, la care au fost de față 55.000 de credincioși, a avut loc în "parcul Crofton", imens spațiu verde situat la periferia orașului
Papa Benedict al XVI-lea () [Corola-website/Science/298425_a_299754]
-
acest oficiu. Într-un discurs în limba latină, ținut în fața Consistoriului (întâlnirea formală a tuturor cardinalilor Bisericii Catolice) a declarat că în urma examinării conștiinței și-a dat seama că puterile sale nu mai sunt adecvate din cauza vârstei pentru îndeplinirea misiunii pontificale. Conclavul din 2013 ar urma să aibă loc încă înainte de Paști. Papa Benedict al XVI-lea și-a ales ca loc de retragere definitivă din viața publică mănăstirea „Mater Ecclesiae”, a cărei renovare a inițiat-o din noiembrie 2012. Totuși
Papa Benedict al XVI-lea () [Corola-website/Science/298425_a_299754]
-
aparținea unei ilustre și influente familii romane. Întreprinde numeroase călătorii prin Italia, Franța, Olanda și Germania. La Liège descoperă două "Orații" ale lui Cicero. Paralel cu formația sa culturală, se angajează și în activitatea politică, inițiind campania pentru întoarcerea sediului pontifical de la Avignon la Roma. La Napoli, sub patronajul regelui Robert d'Anjou, organizează manifestări literare, în cursul cărora citește din poema eroică ""Africa"" abia terminată (1340), susține discuții asupra poeziei, artelor și autorilor clasici. În ziua de 8 aprilie 1341
Francesco Petrarca () [Corola-website/Science/298430_a_299759]
-
și funcția de rector din 1962 până în 1965 iar din 1973 până în 1991 a activat ca profesor-consultant. Între anii 1971 și 1974 a condus Filarmonica de Stat din Cluj. A obținut titlul de doctor în muzicologie (Roma, 1938) la "Institutul Pontifical pentru Musică Sacră", cu tema " Transcrierea și comentarea unor lucrări de tinerețe, necunoscute, semnate de G. Fr. Anerio". Fiind întâiul român cu acest titlu academic, i se încredințează, începând din anul 1968 - pentru prima dată în România - conducerea științifică a
Sigismund Toduță () [Corola-website/Science/307096_a_308425]
-
după 1850 a devenit clasică teoria unui Deutero-Isaia astfel Proto-Isaia (1 - 39) și Deutero-Isaia (40 - 66) care ar fi scrisă pe la sfârșitul exilului. Odată cu istoricul Duhm a început a se vorbi despre un Trito-Isaia (cap. 56 - 66) Răspunsul Comisiei Biblice Pontificale din 1910 susținea că nu există dovezi suficiente pentru susținerea tezei lui Trito-Isaia. Astăzi totuși se înclină spre această teorie. Cercetătorii Bibliei consideră că a existat un Proto-Isaia, care a scris capitolele 1-39, conținând cuvintele din sec. VIII î.e.n. ale
Isaia (carte) () [Corola-website/Science/308658_a_309987]
-
este un arhiepiscop romano-catolic, între anii 2004-2007 nunțiu apostolic în Suedia, Danemarca, Finlanda, Islanda și Norvegia. În vara anului 1960 a luat bacalaureatul clasic la liceul Guido Nolfi din Fano, după care a plecat la Roma unde a frecventat Seminarul Pontifical Roman Major. După încheierea studiilor teologice Tonucci a fost hirotonit preot la 19 martie 1966 de Monseniorul Costanzo Micci, în acea vreme episcop de Larino. Din 1968 a intrat în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun și a frecventat cursurile de
Giovanni Tonucci () [Corola-website/Science/308781_a_310110]
-
teologice Tonucci a fost hirotonit preot la 19 martie 1966 de Monseniorul Costanzo Micci, în acea vreme episcop de Larino. Din 1968 a intrat în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun și a frecventat cursurile de pregătire pentru carieră la Academia Pontificală Ecleziastică, urmând, în același timp, formarea la Universitatea din Lateran, unde obține, în afară de licența în teologie, și pe aceea în drept canonic. Din 1971 până la sfârșitul anului 1973 a fost trimis la Yaoundé în Camerun, între 1974 și 1976 este
Giovanni Tonucci () [Corola-website/Science/308781_a_310110]