3,008 matches
-
și întortocheate ce șerpuiau mereu, în zigzag, și mai aveau destul până să ajungă sus de tot, la cetatea cea albă de pe înălțimi. Cine erau cei doi? De ce au venit ei pe aceste meleaguri? Să-i ascultăm discutând la un popas al lor, înainte de a ajunge la cetate: - Frate Marcu, mai avem mult de urcat? zise cel mai tânăr dintre ei. - Nu te neliniști, ucenicule Pamfiliu. Domnul ne ajută să ajungem încă înainte de apusul soarelui în cetate! Stai liniștit și odihnește
CETATEA DE LUMINĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367529_a_368858]
-
doresc să-mi devină veșmânt și din slavă chiar Calea Lactee se oferă să-mi fie pământ. Trupul meu nu mai tremură-n geruri, simt în gânduri un foșnet de glas ce-mi descrie imensele ceruri unde soarta-mi va face popas. Și în inima mea mii de ruguri din lumina speranței se-aprind când pe ramuri, din noii mei muguri, albe flori privesc lumea clipind. Anatol Covali Referință Bibliografică: Sevă Primăvară / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1601, Anul
SEVÃ PRIMÃVARÃ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367644_a_368973]
-
mică și neîngrijită, acoperită cu șindrilă, pe care bucureștenii o știau cu numele de Biserica lui Bucur. Se spune că un cioban foarte bogat a ridicat acest lăcaș pe locuri pustii, prinse între păduri cu rariști de pășuni, întemeind primul popas de așezare omenească, în jurul căruia casele s-au ridicat maiestuoase, pomenind Bucureștii. La început, Biserica lui Bucur a fost construiă din lemn, însă Mircea-Voievod, după o victorie câștigată în luptă, împotriva lui Baiazid, a pus de s-a zidit cetatea
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
Ducan, Hajdu Gyözö, prof.univ.dr. Dumitru Jompan (Caraș-Severin), Lazăr Lădariu, Valentin Marica, Dimitrie Poptămaș, Victor Răzmeriță (Chișinău, Republica Moldova). • Magia imaginii - Despre „Simfest", cu realizatorii Ioan Ceaușescu și Corina Ruja-Ceaușescu. • Recital poetic: Armina Flavia Adam, Magdalena Dorina Suciu, Nicolae Băciuț, Zeno Fodor. • Popas în lumea Thaliei, cu actrița Cristinela Pădure și regizorul Radu Olăreanu • Folk: Angela Mărieșiu (Reghin) și Traian Comșa (Sighișoara) • E vremea colindelor: Grupul folcloric „Cununița” și Colindătorii din Idicel-Sat. • Vernisaj de pictură: Klara Pădurean și Irina Suciu. • Expoziție de carte
EDIŢIA A XVIII-A, TÂRGU MUREŞ, 28 DECEMBRIE 2016 de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367035_a_368364]
-
fierbinți raze pe întinsul câmpului. Noi prânzim, ne odihnim, cu apă ne răcorim și mai facem câte-o glumă să ne veselim. Către seară strângem fânul și încărcăm carul, boii trag în jug alene, praful urcă-n valuri. Facem un popas și boii-i adăpăm la cișmea, ne spalăm și noi cosașii, în uluc, alăturea. Ne așteaptă-n prag bunica cu plăcinte și cu vin, ne zâmbește și ne-ndeamnă să ne odihnim. Ma adori, ți se citește gândul în privire
VISURI PLACUTE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367137_a_368466]
-
s-ar fi aflat, de la Biserica Ecce Homo la Biserica Sfântului Mormânt. În această din urmă biserică, adevăratul creștin nu poate intra decât în genunchi, cutremurându-se. Câți dintre noi ne-am fi purtat ca Simon Cirineanul, la al cincilea popas, câți ar fi avut curajul să ia crucea de pe umerii Mântuitorului, să ducă singur povara ei ? Nu poți, străbătând Via Dolorosa să nu atingi cu mâna locul în care se păstrează amprenta unei palme, care e a Mântuitorului și care
SACRU SI PROFAN IN TARA SFANTA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367173_a_368502]
-
gustând din fructele aromate ce se găseau din belșug pe aceste locuri. Urcăm pe Ciorgou Utca.,alte ori pe str. Andrei Muresanu, ajunși în vârf ne continuăm drumeția de-a-lungul crestei Măgurii spre Cehei, înainte de cobarare făceam întotdeauna câte un mic popas într-o frumoasă și fermecătoare poienița de unde aveam bună vedere spre “Lacul fără fund”și spre acea platformă de gunoaie de care vă vorbeam mai sus. Drumul vieții noastre, dragi cititori este călăuzit cu ajutor de la Dumnezeu care se bucură
LA POALELE DEALULUI MAGURA de IONEL CADAR în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367277_a_368606]
-
Articolele Autorului Uneori mă apasă peste gânduri la răscruci Vreau să mă ascund de ea și vântului să o las Să o-ngroape -n cimitir printre miile de cruci... Și-oi mai trece să o văd,când voi face un popas... Mi-e de-ajuns că sunt cu mine agățată în tristeți Mai îmi dă și ea de lucru s-o feresc de eclipsări Ale soarelui ascuns de durere-n dimineți Lăsând lacrima să plouă peste umbre de uitări... Câteodată îmi
UMBRA MEA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367285_a_368614]
-
doresc noroc! - Mulțumesc tată! A doua zi dis de dimineață Desire a încărcat vlizele în portbagajul mașinii și-a luat rămas bun de la părinți și a pornit la drum. Înainte de a pleca din oraș definitiv, ea a făcut un scurt popas la vila prietenei sale Maria , unde a avut o discuție cu cele două pritene, iar de acolo a plecat în direcția pe care și-o propusese. În cursul după amiezii aceleiași zile, doctorul Belmonte a primit un telefon rezervat și
PETRECERE NEFASTĂ (10) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368516_a_369845]
-
creației reușind să așeze clipa în veșnicie. Dovadă stau nenumăratele premii și distincții obținute la diferite concursuri sau premieri de prestigiu pe plan național. Nu mi-am propus să fac un studiu pe această temă, dar îmi îngădui un scurt popas pentru a numi câteva personalități pe care am avut norocul să le cunosc. Amintesc mai întâi cu admirație câteva doamne profesoare care s-au ridicat pe un înalt podium al afirmării: prof. Dr. Ana Dobre, critic și istoric literar, eseist
O VARĂ CULTURALĂ PE MELEAGURILE DELIORMANULUI STRĂBUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368577_a_369906]
-
în cazul Mirelei-Ioana Borchin, de relativa latență a unor idei riguroase, a căror încatenare nu țâșnește în ochi, ci se cere descoperită cu oarecare osârdie din partea cititorului. El este invitat să aibă tot timpul perspectiva de ansamblu - cu reveniri și popasuri în stare să-i înlesnească urmărirea atentă a unor idei perfect articulate logic, gata să înfrunte, fără ursuzlâc și fără oțărâre, ba dimpotrivă, cu grațioasă seninătate, orice obiecție, venind din partea oricui”. (G.I. Tohăneanu) „A descoperi ceea « ce nu au văzut
MIRELA-IOANA BORCHIN, BIOBIBLIOGRAFIE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368602_a_369931]
-
va merge bine. Cei ce spun că nu au vreme De reculegere sfântă, Nu simt viața cum se cerne Către lume nevăzută. Nu citesc Sfânta Scriptură, Să afle ce-i pocăința. Lăsându-și slobodă gura, Îndepărtează credința. Cât stau în popas de viață, Scriu tradiții moștenite Și în suflet port speranță, Că de urmași sunt citite. Deschid fereastră de suflet, Cu tradiții pentru lume, Ce le-am primit în testament Și mi le-am legat de nume. Prin vremuri revin tradiții
„BLAGOVEȘTE DEZLEAGĂ LA PEȘTE -TRADIȚII DE BUNA VESTIRE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368654_a_369983]
-
va să fie,/ Să mă aștepți, la margine de râu!/ Eu voi fi mort..., acolo tu ești vie,/ Cu flori în păr și-n fota prinsă-n brâu.../ Eu nu voi ști, dar tu-mi alegi în glie/ Loc de popas și mă vei ține-n frâu./ Când voi veni, atunci, când va să fie,/ Să mă aștepți, la margine de râu!/ Când voi veni, tu să-mi întinzi, zglobie,/ Buchet de flori culese-n lan de grâu,/ Să trec din
SCRIITORUL MARIAN MALCIU ȘI CĂRȚILE SALE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368667_a_369996]
-
din Bacău. Restaurantul acesta e un loc prin care drumeții trec, venind și plecând, și de aceea putem zice fără teama de a greși că este un han modern ce încă ține în viață spiritul ascuțit al drumeției cu scurte popasuri, spre a-și odihni omul corpul său și a-și mulțumi sufletul cu un pahar înveselitor, cu ceva bucate proaspete și bune, precum și cu schimburi de vorbe în puterea pasiunii de a închega păreri omenești, trecătoare cu vreun comesean de
LA IRINA, „COTNARIUL” E PRIETEN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364754_a_366083]
-
Bacău opresc și încep la Irina. Oaspeții porților rutiere ale orașului cunosc la acest restaurant cât de frumos îl înzestrează pe om propriul zăcământ de aur sufletesc și cât de plăcut își poate petrece o clipă de viață în acest popas exemplar, unde curge lava galbenă de „Cotnari” și freamătă marea iubirii, cât de fidel îi este gustului inimii, prieteniei, iubirii, păcii, liniștii, armoniei, vinul „Cotnari”, bătrânul de ani dar tânărul de prospețime savuroasă vin, patinat, catifelat, îngălbenit, parfumat, scurs din
LA IRINA, „COTNARIUL” E PRIETEN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364754_a_366083]
-
noi de ce plimbăm o umbră în marea de iubire de ce plimbăm o ură în trup cu ochii goi de ce să judecăm zăcând în amorțire chiar de se-ncruntă clipa te urcă într-un tren coboară între stații într-un prelung popas și buzele năuce să-ngâne un refren când îți continui drumul mergând încet la pas nu-i loc pe-ntru-amăgire nu-i loc pentru ispite în lecția-nvățată cu Dascălul de sus asumă-ți înțelesul și du-te înainte sau dacă nu
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
vervă și destulă înclinație spre relativele plăceri lumești, este neistovit în veselie și mare gurmand, trecătoarelor clipe le răspunde cu un „carpe diem”, insistă să-și trăiască viața. (...) Motocei mâțelor lui Nică torcălăul... În apropiere de Tg. Neamț, un scurt popas la Humulești, aici unde a văzut lumina zilei Nică a Petrei, cel care avea să devină clasicul literaturii române Ion Creangă. „La casa părintească din Humulești, la prichiciul vetrei cel huruit, unde lega mama o sfară cu motocei de crăpau
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
întrutotul, fiecare din cele zece volume de până acum consolidându-mi doar ideea că avem de-a face cu un maestru al nostagiei, tristeții, spaimelor generate de inexplicabila trecere a timpului. Fiecare pagină din VIA DOLOROSA, de aceea, este un popas al memoriei pe anevoioasa cale a unei Golgote spirituale, de parcă Veșnicia se poate repara. În cazul lui, muzele se pun la taclale vorbind despre poeme ghilotină, despre faptul că doar sărutările își vor mai aminti despre noi sau că revelațiile
VASILE BURLUI-UN AUTOR PRECUM ORACOLUL:VORBEŞTE DOAR CÂND ARE CEVA DE SPUS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349550_a_350879]
-
Țărmuri paralele, scrisă în tandem cu poeta Atena Mariana Zară, și de volumele Imaginarele iubiri (Editura VIF, Constanța, 2014), Lâng-o margine de lume (Editura PIM, Iași, 2014) și Strajă cuvintelor (idem, 2015). În manuscris își așteaptă, de asemenea, sponsorul, volumele Popasuri în vers, Marea cu ochii triști, Venite din străbuni și Povești de pe Trotuș. Distins cu Medalia „A 25-a aniversare a Republicii“, cu Brevet al Consiliului de Stat (1972), Diploma de Onoare a Consiliului Național al Organizației Pionierilor pentru activitate
LEONID IACOB de LEONID IACOB în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349638_a_350967]
-
stânca neclintită, otrăvită cu suflul magic al Hirei, ce luase înfățișarea mea pentru vecie. Mă trezesc din cauza unui hurducăit puternic, amortizat doar de învelișul din burete al scaunelor de lux în care călătoream. Tocmai aterizasem pe Planeta Albă. * După un popas la un hotel din apropiere și o scurtă vizită efectuată prin împrejurimi, m-am îndreptat temător, nesigur, către reședința lui Ji Yan. Ce aveam să-i spun? Cu chiu, cu vai, obținusem pe Pământ un soi de delegație către planeta
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
de griji și dureri. Nimeni nu o aude cum se sfârșește în tăcere... De ce alergăm mereu? unde vrem să ajungem? Privim în jur de parcă am fi mereu urmăriți de umbra timpului... Vreau să nu mai fug; vreau să fac un popas să-mi salvez... clipa care se rostogolește de pe arătătorul ceasului. Vreau s-o...trăiesc iar atunci când vine alta la rând...să o trăiesc și pe aceea...până se rostogolește și ea în...infinit. Nu mai fug după fantome. Vreau să
AM SIMŢIT...CLIPA de DOINA THEISS în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350305_a_351634]
-
În vremea lui, acele animale și păsări sălbatice atrăgeau cetele de vânători, care erau tentați de legendarele cârduri de dropii. Însă, din cauza acestei tentații, vrednicii vânători au reușit „performanța”dispariției vestitelor cârduri, rămânând doar numele lor dat unui banal han: „Popasul Dropia”. Popas...la care nu mai trag misterioasele căruțe acoperite cu rogojini ci elegantele autoturisme și uriașele tiruri. Timpul, cu stomacul lui infinit, a- nghițit fără urmă de regret atât romanticul pustiu al lui Odobescu, cât și peisajele de coșmar
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
lui, acele animale și păsări sălbatice atrăgeau cetele de vânători, care erau tentați de legendarele cârduri de dropii. Însă, din cauza acestei tentații, vrednicii vânători au reușit „performanța”dispariției vestitelor cârduri, rămânând doar numele lor dat unui banal han: „Popasul Dropia”. Popas...la care nu mai trag misterioasele căruțe acoperite cu rogojini ci elegantele autoturisme și uriașele tiruri. Timpul, cu stomacul lui infinit, a- nghițit fără urmă de regret atât romanticul pustiu al lui Odobescu, cât și peisajele de coșmar ale lui
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
stomacul lui infinit, a- nghițit fără urmă de regret atât romanticul pustiu al lui Odobescu, cât și peisajele de coșmar ale lui Panait Istrate, cu acei nori fantastici de ciulini, purtați de vânturi nemiloase. Vremurile comuniste au făcut și ele popas pe Bărăgan cu adversari politici în surghiun și familii strămutate de nemți bănățeni, obligați să înfrunte urgiile traiului pe aceste meleaguri. Tot în vremurile comuniste, Timpul ireversibil și grăbit a umplut zările Bărăganului cu întinse lanuri de grâu, porumb și
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
care a încununat-o ca director al primului ziar particular apărut după evenimentele din decembrie ’89. Șansa de a nu umbla desculț Născut la sfârșitul anilor ’30, în cel mai mic cătun din apropierea Sucevei, dincolo de apă, în „regat”, la Ratuș („popas” în vechea limbă moldovenească), în comuna Salcea, orfan de tată de la vârsta de 12 ani, Mihai Țânțar a luat în piept viața în perioada unor profunde transformări sociale. Dintr-o casă sărmană, cu copii crescuți de o biată vădană, băiatul
ZIARIST DIN '59 de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349043_a_350372]