16,876 matches
-
sper - pînă la urmă (...)ť" (p. 38). Metodele pentru reinstaurarea Ordinii în Virto sînt multe și sofisticate, achiziționarea unor scaune electrice din SUA fiind unul dintre obiectivele sale primordiale. Scriind despre Virto, Filip (și, împreună cu el, Alexandru Ecovoiu) face un portret necruțător al României de ieri și de azi. Multe dintre faptele și personajele tranziției descrise în această carte sînt recognoscibile în viața reală. Cu siguranță, pentru scrierea acestei cărți autorul a folosit fișe cu articole din presă de care cititorii
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
adevărat bună, încep să-mi fac gînduri: cum o pot transpune, la ce mijloace stilistice pot recurge pentru a o exprima cît mai clar, și apoi, în ce fel o pot articula conceptual, pînă unde pot merge...Cînd am realizat portretele scriitorilor, am avut următorul plan: mai întîi i-am vizitat, i-am fotografiat în camera lor de lucru, acolo unde are loc procesul creației. Dar cum în cazul scriitorilor acest proces este unul spiritual, intelectual, fiind vorba de o sublimare
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
răspunsului la întrebarea " ce-mi poate spune corpul?" Descifrarea acestui limbaj și fixarea lui pe pelicula fotografică - mi se pare de maximă importanță. Metamorfozele limbajului corporal sunt flagrante mai ales în imaginile din albumul Urmele Puterii. La sfîrșitul seriei de portrete, Gerhard Schröder adoptă atitudinea unui manechin, ținîndu-și trabucul în dreptul feței ; la începutul carierei, brațele îi atîrnau paralel cu corpul, dîndu-i un aer întrucîtva neajutorat. Și în albumul Im Schlafzimmer/ In dormitor, pe care l-am realizat fotografiind oameni și dormitoare
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
a dreptul incredibil! Sunt atît de egocentrici. De fapt nu există pentru ei nimic altceva pe lume înafară de ei înșiși, identitatea lor, gîndurile lor, scrisul... Am fost foarte surprinsă să descopăr aceste lucruri. Am realizat și un album cu portrete ale evreilor - mai exact ale elitei intelectuale care în anii 30 a părăsit Germania din cauza lui Hitler, risipindu-se în lume. Le-am făcut portretele, am stat de vorbă cu ei. Deși erau somități în materie de filozofie, științe naturale
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
scrisul... Am fost foarte surprinsă să descopăr aceste lucruri. Am realizat și un album cu portrete ale evreilor - mai exact ale elitei intelectuale care în anii 30 a părăsit Germania din cauza lui Hitler, risipindu-se în lume. Le-am făcut portretele, am stat de vorbă cu ei. Deși erau somități în materie de filozofie, științe naturale, laureați ai premiului Nobel, regizori, dirijori, compozitori, cu toții, în pofida gloriei,erau atît de modești! Egoul lor era moderat, erau înțelepți, erudiți, plini de umor, plini
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
verbale și a etnografiei. Ceea ce am adus din aceste domenii în fotografie, precum și unele studii de profunzime, nu sunt decît componente ale culturii noastre contemporane. De ce în fotografiile mele oamenii nu rîd, vă pot spune: le cer persoanelor al căror portret îl realizez o privire calmă, deschisă, nu o gură care rîde. Doresc să fixez persoana în toată autenticitatea ei pe peliculă, și nu o fizionomie de show. R.B.: Si acum ultima întrebare : credeți în forța privirii sau în cea a
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
artistului contează în primul rînd, ci simultaneitatea formei grafice cu mecanismele memoriei noastre culturale. Ieșită din seria spațiului construit, casa memorială este purtătoarea unui mesaj subtil, dincolo de calitățile sau de viciile ei arhitecturale. Ea se transformă într-o subspecie a portretului, se personalizează și preia în eternitate dimensiunile celui care a locuit-o.( Pentru unele, din nefericire - și la nefericire ar trebui să trecem și rația noastră de lașitate -, eternitatea a fost amendată drastic de către buldozerele comunismului incipient și vîrtos sau
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
zgomot de pe locurile lor, înălțându-și brațele pentru salutul roman. Șirurile de scaune erau despărțite printr-un spațiu median, la capătul sălii se găsea un podium. Pe podium era o masă, în spatele ei un fotoliu, iar deasupra acestuia atârna un portret al lui Oltramare în mărime puțin mai mare decât naturală, observându-și sever ceata de adepți. La capătul peretelui din dreapta se deschidea o ușă care ducea într-o încăpere de dimensiuni normale. într-acolo ne-au condus gărzile "Conducătorului". "Conducătorul
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
la baza alcătuirii ei a fost faptul că în epoca în care trăim, ceea ce suntem, și mai ales ceea ce ascundem interesează mai mult decât ceea ce facem (respectiv ceea ce scriem). Eseul despre Cioran schițează în puține cuvinte - poate prea puține - un portret al scriitorului român, numit "un dandy al vidului", în care B.-H. L. încearcă să îmbine - cititorii vor judeca în ce măsură a reușit - viața și opera "celui mai radical pesimist pe care l-am întâlnit". Da, desigur, Cioran a murit. Dar
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
Simona Vasilache Pe o peliculă privită în zare, peisajul stă, mai totdeauna, în umbra portretului. Altfel spus, puterea măritoare a istoriilor literare alege, dar nu de tot, textele (și autorii...) de contexte. Așa că între scriitorul "rupt", în medalion, din fotografia de familie și planul, ușor șters, al generației, rămîn, din ce în ce mai decolorate, griurile de legătură. O
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
fotografia de familie și planul, ușor șters, al generației, rămîn, din ce în ce mai decolorate, griurile de legătură. O asemenea imagine, "filmată" cu focală variabilă, etalează Dumitru Chioaru în volumul publicat anul trecut la Cartea Românească, Developări în perspectivă. Generația poetică �80 în portrete critice; panorama plein-air, zdrențuită apoi în fîșii inegale de un șir de blitz-uri. Prima parte, mai curînd bricolaj decît compoziție, scoate în față, de dragul contrastului, decorul. Cîte ceva din solidaritatea de început, destrămată pe drum, inevitabil, în profiluri de
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
că Dumitru Chioaru se dezminte, recunoscîndu-i propriei generații știința de-a-și păstra atuurile și între egali/emuli, odată dus avantajul "prospețimii" cu care mai "aerisea" bolgiile de-odinioară. Vingt ans (și mai bine...) aprčs, se aleg vreo patru duzini de "portrete", pe care istoriile literare pot miza, cum poate paria și istoria vieții private, dacă genul o să se mai poarte, din timpul întunecatului deceniu...De fapt, în fiecare crochiu, făcut cu rigoarea pe care le-o datorezi, îndeobște, cunoscuților, se amestecă
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
prinsoare cu libertatea, în care unii s-au schimbat, alții au rămas cam la fel, au tăcut în poezie, ca Liviu Antonesei sau au făcut dată (în termenii lui Bourdieu...), ca Mircea Cărtărescu. Începute în maniera articolelor de dicționar (bunăoară, "portretul" Magdei Cârneci: "Critic și istoric de artă (autoare, printre altele, a unei monografii Ion }uculescu), Magda Cârneci este și una dintre cele mai interesante poete de astăzi. A debutat ca poetă cu volumul Hipermateria (Ed. Cartea Românească, 1980) semnat cu
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
ajutat și de glosele care nu se feresc de excese elogioase, îi ține, încă, în aceeași poză. Completată, la sfîrșit, de două detalii, din unghiuri diferite, ale unui posibil autoportret. Primul reia, oarecum, argumentele din introducere, aceea care stă "în loc de portret de grup". Vorbește, adică, despre critica așa-zicînd poeticească, despre finețurile și limitele ei. Al doilea, în încheierea unei serii de (aproape) instantanee, este o poveste, condensată, despre afinitățile (și repulsiile...) elective, într-o anume măsură aceleași pentru toată generația. O
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
Michaux o parolă?... Iar cucoana bucureșteană, spirituală, să fi avut dreptate, când exclama: Qui s'aiment, se taquinent?... La pagina 165 a volumului meu de memorii, al doilea, răsfoindu-l, dau de următoarele rânduri scrise de subsemnatul, înainte de a schița portretul cu lumina stinsă de la pagina 311. Citez: Dacă, între mine și Manolescu, odată, lucrurile s-ar răci (ceea ce, în definitiv, se poate întâmpla oricând în lumea literară), acest scurt citat din marele autor francez, introdus ca martor, ar aduce pe
Scribul egiptean by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11699_a_13024]
-
Dacă, între mine și Manolescu, odată, lucrurile s-ar răci (ceea ce, în definitiv, se poate întâmpla oricând în lumea literară), acest scurt citat din marele autor francez, introdus ca martor, ar aduce pe loc între noi lucrurile la temperatura normală. Portret ce i-a alarmat mai curând pe alții, cum se întâmplă. Se știe ce spunea Goethe... că, pentru un valet, nu există genii, întrucât cunoaște toate intimitățile stăpânului; și-i face pantofii, îi lustruiește, și-l perie, îi îmbracă hainele
Scribul egiptean by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11699_a_13024]
-
T.O. Bobe) și un grupaj de moralități, o succesiune de mâhniri și dezamăgiri ale scriitorului din Europa de Sud-Est. La final, un text de atmosferă, melodrama Zaraza. Sumarul atât de compozit al cărții e completat de montajul naturalist al portretului eminescian (contribuția lui Mircea Cărtărescu la "demitizarea" poetului național) și de paginile febrile ale unui game junkie, un om serios căzut, aproape un an, în patima jocurilor pe computer. Întâmplător sau nu, Eminescu și pixelii se întâlnesc în titlul acestui
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
fost propus pentru Premiul Stalin, Fadeev l-a susținut cu fervoare, anunțând public că mai există scriitori "curăței", incapabili să înțeleagă importanța unor asemenea opere. Spre deosebire de sinucigașul Fadeev, Babaevski n-are nici un fel de regrete. Deasupra biroului lui e agățat portretul lui Stalin în uniformă și, atunci când puterea sovietică a încetat să existe, s-a lăsat de scris. Semeon Petrovici s-a născut într-o familie de cazaci analfabeți, a fost autodidact, a început de timpuriu să scrie povestiri "în stilul
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
lui Andrei Platonov. Geniul și idiotul s-au alăturat și s-au împletit ca două extreme naturale "și oamenilor li s-a părut că flăcările luminează acel viitor minunat spre care duce drumul lor". (Babaevski) E între R și C (Portretul lui Evtușenko) Evtușenko e substantiv comun. Poate substantivul comun cel mai emblematic al poeziei ruse. Acesta nu e nici un compliment și nici un blam. E un fenomen. Romanul autobiografic Nu muri înainte de a-ți veni moartea dezvăluie sursele de transformare în
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
splendid volum (și nu exagerez cu nimic frumusețea acestui obiect editorial, în sine o operă de artă) cuprinzînd poezii scrise în engleză și română și traduse de Carmen D. Blaga. Domnia sa este și autoarea unui studiu critic care prefațează volumul: "Portretul artistului-constelație". Poeziile sînt dispuse cronologic, începînd cu poemul care dă titlul volumului, Marele Clepsidru/The Great Sand Glass. Poemul este datat 1966, adică la doi ani după ce sculptorul își nota semnele revelațiilor: "mă simțeam atras (probabil era o trezire) de
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
astăzi ca un document psihologic elocvent pentru starea de spirit a unui popor întreg. Reconvertirea lui Titus Popovici la adevăr a părut însă tardivă și, pentru mulți, neconvingătoare: o nuvelă scrisă gîfîind de furie, Cutia de ghete, ori suita de portrete șarjate ale activiștilor din jurul lui Ceaușescu nu au putut răscumpăra o viață întreagă de compromisuri. Romanul Cartierul primăverii, caricatural în exces și de un tezism strident, nu se ridică la nivelul celorlalte proze; iar Disciplina dezordinii nu este decît o
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
Mirodan (Ed. Minimum, Tel Aviv, 1986, vol. I, p. 208-211) - fără să ignore textele anterioare -, Steinhardt menționează totuși, ca text de debut, articolul "Elementele operei lui Marcel Proust", apărut în nr. 8/1936 al Revistei Fundațiilor Regale. În preambulul articolului "Portretul artistului la tinerețe", publicat în nr. 1-2/1992 și 1-2/1993 din Revista de istorie și teorie literară, Nicolae Mecu precizează că în fișa biobibliografică pe care i-o solicitase eseistului prin 1983, în vederea realizării unui dicționar, acesta selectase... același
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
mutației genetice se transformă în saga familiei de greci americani Stephanides - o cronică de familie a emigrării și asimilării și un roman social despre Detroit, unul dintre cele mai simbolice orașe americane. Jeffrey Eugenides mărturisea că a intenționat să facă portretul intim al unei persoane intersexuale, văzut dinăuntru. Însă Middlesex este un adevărat roman epic american, o "Odisee - Greatest Hits". Cu siguranță, acesta este "romanul despre hermafrodit". Dar la fel de bine poate fi romanul despre Detroit; romanul despre grecii americani. Și multe
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
profesiunii lui, pe care am intrat, senină, inocentă, în lumea imaginilor, desenelor, consistențelor, mirosurilor, materialelor de toate felurile. Cu sfiala și uimirea lui Alice din țara minunilor. Am văzut la Craiova, în cîteva nopți, desenele Ștefaniei Cenean. Linii, tușe, chipuri, portrete, ochi negrii, păr negru, dominante de albastru. Danaide. Sau una singură, aceeași. M-au impresionat și m-au emoționat. Păreau o pilulă fundamentală, concentrată, a istoriei. Ele mi-au răsărit în amintire și m-au însoțit în Palatul Sternberg din
Despre stări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11751_a_13076]
-
Ele mi-au răsărit în amintire și m-au însoțit în Palatul Sternberg din Praga, unde se află Galeriile Naționale. Acolo am văzut, într-o iarnă teribil de geroasă, cum parcă numai la Praga am trăit, două tablouri mici, două portrete din Fayum. Mister, delicatețe, fermitate. Două femei care le-au adunat în mintea mea pe restul de patruzeci și opt, Egiptul însuși, fuga pe mare, fuga de pe scenă, fîlfîitul pelerinelor albastre, cele cincizeci de valize din lemn, zgomotul lor căzînd
Despre stări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11751_a_13076]