3,510 matches
-
simțul justiției și al demnității. Cineva se șterge pe preșul din fața ușii lui și gestul îi pare un atentat la condiția sa morală și socială. Preșul (simbol derizoriu) reprezintă pentru el ceea ce reprezintă Veta pentru jupân Dumitrache: o formă a posesiunii și a orgoliului. El are „ambâț”, adică o conștiință hipertrofiată a valorii individuale și o mistică a ierarhiei sociale. Comicul se naște și aici din disproporția dintre ambiție (ca expresie a personalității individului) și posibilitățile lui reale. Justițiarul Pamfil este
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
o experiență morală pură. Starea de fericire se raportează la valorile morale supreme ale Binelui suveran. Ea este, În plan moral, opusul nenorocirii, iar din punct de vedere simbolic, starea de fericire este considerată un dar divin, o stare de posesiune divină, spre deosebire de starea de posesiune demoniacă pe care o dă răul. Starea de fericire este o stare de satisfacție totală, absolută. Ea se deosebește de bucurie, care are un caracter accidental, și este trecătoare. Fericirea se produce atunci când natura umană
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de fericire se raportează la valorile morale supreme ale Binelui suveran. Ea este, În plan moral, opusul nenorocirii, iar din punct de vedere simbolic, starea de fericire este considerată un dar divin, o stare de posesiune divină, spre deosebire de starea de posesiune demoniacă pe care o dă răul. Starea de fericire este o stare de satisfacție totală, absolută. Ea se deosebește de bucurie, care are un caracter accidental, și este trecătoare. Fericirea se produce atunci când natura umană și-a atins idealul suprem
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
profundă a persoanei. Primul care a pus problema fericirii ca stare morală, ca experiență sufletească interioară, a fost Socrate. Prezența interioară a daimonului a comparat-o cu un semn divin cu o prezență a unui zeu interior, adică tocmai acea posesiune divină despre care vorbeam mai sus. Socrate spunea adesea interlocutorilor săi: „În mine vorbește ceva divin, un zeu”. A fi fericit Înseamnă a nu fi singur. A te deschide și a primi În interiorul ființei tale ceva care te Îmbogățește, care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
reprezentat prin dansuri cu ritmuri stereotipe, dezordonate sau sincronizate, agitație colectivă de tipul unor stări de transă generală, care imită sau chiar reproduc conduite care mimează violența. Ca exemple pot fi amintite bacanalele sau serbările dionisiace din Antichitatea clasică elenă, posesiunile demonice din Europa medievală, precum și megafestivalurile de muzică modernă (Pop, Rock etc.Ă din zilele noastre ș.a. Bucuria și starea de beatitudine, de fericire sufletească și moral spirituală are, la rândul ei, ritualuri de manifestare speciale. Acestea urmăresc depășirea limitelor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de vedere al filosofiei existențialiste, Eu rămân o simplă relație existentă exclusiv În planul exterior. După J.P. Sartre, această relație este reprezentată prin trei categorii de nevoi, și anume: aă Într-o formă posesivă, prin „a-fi-cu-și-pentru-celălalt”, ceea ce semnifică a accepta posesiunea celuilalt. Prin aceasta, fiecare acționează asupra libertății celuilalt. „A-fi-Împreună” Înseamnă fie a-l domina pe celălalt, fie a-i ceda. bă Prin indiferență, situație care face inseparabilă relația de „a-fi-cu-și-pentru-celălalt”. Mă simt izolat, marginalizat, alienat, condamnat la indiferență și singurătate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cazul iubirii, corpul persoanei are o participare directă, deosebit de importantă. Această participare trupească este marcată de relația copilși mamă, În cazul iubirii materne, și de relația trupească dintre partenerii cuplului marital, În cazul iubirii dintre aceștia. Dar iubirea este și posesiune. Prin iubire, eu sunt al tău, iar tu ești al meu. Este o relație formală Închisă Între doi parteneri, În care fiecare se dăruiește celuilalt, acceptă să-și aparțină unul altuia și luptă Împreună pentru a menține, pentru a nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sau situații privilegiate din partea unei persoane, lovind În interesele celeilalte. Elementul de referință este deci factorul de conflict, de discordie, cel care-i separă și-i transformă În persoane aflate În conflict pe cei doi. Deși aparent neutră, dorința de posesiune sau de dominare a elementului de referință face ca cei doi să devină adversari. În aceste circumstanțe, elementul de referință va exercita aceleași tentații pentru ambii parteneri de dispută. Ei vor proiecta propriile lor dorințe asupra acestuia, luptându-se pentru
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de neînțeles, periculoase și imprevizibile. Spre deosebire de celelalte stări anormale de a fi ale persoanei umane, nebunia nu a putut fi raportată la o cauză concretă, În majoritatea formelor ei de manifestare, motiv pentru care a fost considerată o stare de posesiune demoniacă, iar actele nebunului ca fiind determinate de o pierdere a valorilor umane ale persoanei, idei care, În context cultural, moral-religios, filosofic sau medical, s-au organizat În jurul acestui arhetip central al ființei impure care se abate de la condiția normalului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În centrul ei vinovăția tragică, complexul de culpabilitate. Tot În seria nebuniei culturale se Înscriu nebunia eroică, ilustrată de nebunia lui Ahile, și nebunia abandonului, reprezentată de sinuciderea Didonei. O formă intermediară, Între nebunia culturală și nebunia psihomorală, o reprezintă posesiunea demoniacă. Aceasta din urmă este legată de impresia de penetrație interioară și de posedare a individului de către diavol. Ea este un delir care apare ca o prelungire și o prelucrare tematică a unei convingeri mistico-magice. Aspectele mai sus prezentate se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
posedare a individului de către diavol. Ea este un delir care apare ca o prelungire și o prelucrare tematică a unei convingeri mistico-magice. Aspectele mai sus prezentate se raportează la anumite modalități de prezentare și explicare a suferinței psihice. În cazul posesiunii demoniace, asistăm la o bizară personificare a nebuniei, considerată ca ceva străin, care este interiorizat de către persoana umană Împotriva voinței sale. În concluzie, se poate spune că nebunia oferă un cadru larg de aspecte ale umanului, dintre care se diferențiază
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o aplică unor oameni, după criterii luate din medicină (A. Szasz, D. Cooper, A. Laingă. Desigur că această răsturnare a problemei nu a putut rezista. Nebunia există și va continua să existe. Fie că ea este culturală, extaz mistic sau posesiune demoniacă, tulburare psihomorală sau boală psihică, nebunia nu poate fi negată și nici eliminată. Nebunia nu poate fi exclusă din sfera umanului pentru că, În mod paradoxal, așa cum rezultă din psihologia morală, ea are o funcție foarte importantă În existența persoanei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
austeritate. Idei cam exagerate și excesive. Persoană dogmatică, prevăzătoare.“ Cartea numărul doi reprezintă prezentul. Este Regina (întoarsă). „Ezitare, lipsă de activitate, lipsă de interes, lipsă de concentrare, indecizie, întârziere în a realiza ceva și a progresa, anxietate, irosirea resurselor. Pierderea posesiunilor materiale, infertilitate, infidelitate, vanitate.“ Ce mai aiureli! Infidelitate? Aș vrea eu. Vanitate? Vă rog! Dar continui să citesc oricum: ultima carte e juvele și reprezintă viitorul. „Plecare. O călătorie. Înaintare în necunoscut. Alterare. Zbor. Absență. Schimbarea domiciliului.“ Ei bine, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de o serie de libertăți. Astfel, țăranii creștini aveau statut de raya, obligațiile acestora fiind: achitarea impozitului anual (haraci sau aziye), achitarea dijmei în produse și prestarea unui număr de zile de lucru. În schimbul dijmei, aceștia puteau să-și exercite posesiunea asupra pământului 98. În ciuda faptului că atribuțiile funcționarilor erau stabilite prin legi și regulamente, aceștia nu depuneau prea multe eforturi pentru înlăturarea abuzurilor sau chiar a crimelor ce se săvârșeau prin sate și orașe 99. De cele mai multe ori, dacă cei
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
secretar care era însărcinată cu preluarea provinciei din dreapta Dunării. Aceasta trebuia să activeze "întocmai ca aceea ce fusese însărcinată a remite delegaților ruși archivele, casele publice cu bani și edificiurile din Basarabia, să fie constituită a precede la luarea în posesiune a Dobrogei și la instalarea autorităților nostre militare și civile în această provincie"328. Ulterior, o divizie a armatei române s-a pus în marș spre Brăila. Aici, la 14 noiembrie 1878, a fost trecută în revistă de către Carol I.
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
guvernul român a încercat să disocieze chestiunea cedării sudului Basarabiei de cea a preluării Dobrogei 369, respingând ideea schimbului de teritorii. Se arăta că Dobrogea fusese oferită României de către puterile europene, ci nu de către Rusia, care nu avea drept de posesiune asupra acestei provincii 370. Dezamăgit de rezultatele congresului de pace și de izolarea diplomatică în care se afla România, Carol îi scria tatălui său: "E trist când Europa silește pe un stat tânăr, dornic de înaintare, care și-a dovedit
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
ruse s-au retras din Dobrogea abia în aprilie, exista pericolul izbucnirii unor conflicte între acestea și autoritățile militare și civile românești instalate în provincie în noiembrie 1878. În acest sens, prefectul județului Constanța raporta la București: "Intrarea nostră în posesiune nu a modificat de locu disposițiunile armatei Imperiale. Populațiunea sufere forte mult și manifestă neîntrerupt gravele și justele selle nemulțumiri. Acestă ocupațiune militară streină ne împiedică instalarea justiției și școlei și simtu că ne ia cu încetu simpatia populațiunii căci
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
că: "Instituțiunile representative, județene și comunale, se introduc în Dobrogea, după esemplul celor din România, cu singurele deosebiri prevedute prin această lege"545. În privința proprietății imobiliare în Dobrogea, articolul 11 al legii prevedea că: "Până la regularea definitivă a proprietăței și posesiunei imobiliare în Dobrogea, această proprietate și posesiune se dobândesce, se conservă, se transmite și se perde conform legilor otomane în vigoare până la 11 aprilie 1877"546. Articolul 12 al legii desființa dijma în natură și o înlocuia printr-o dare
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
introduc în Dobrogea, după esemplul celor din România, cu singurele deosebiri prevedute prin această lege"545. În privința proprietății imobiliare în Dobrogea, articolul 11 al legii prevedea că: "Până la regularea definitivă a proprietăței și posesiunei imobiliare în Dobrogea, această proprietate și posesiune se dobândesce, se conservă, se transmite și se perde conform legilor otomane în vigoare până la 11 aprilie 1877"546. Articolul 12 al legii desființa dijma în natură și o înlocuia printr-o dare în bani "care se va hotărî printr-
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
23 octombrie 1878, se acordă locuitorilor rurali, cari, în timpul resbelului au emigrat din Dobrogea, spre a reveni la căminele lor"663. În continuare, același articol prevedea că "acei ce nu se vor folosi de acest termen perd orice drept asupra posesiunei pământurilor rurale ce au avut înaintea resbelului"664. Articolul 75 al legii prevedea că "o lege specială va organisa serviciul scriitorilor (notarilor) de prin comunele rurale până ce aceste comune rurale or avea destula mijloace materiale spre a putea însuși ele
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
s-a instituit un sistem de plată în rate a datoriilor agricole, în timp ce, terenurile nerevendicate de către proprietari au intrat în posesia statului 687. La 5 iunie 1880 fusese adoptat de către parlament un regulament privitor la verificarea titlurilor de proprietate și posesiune imobiliară din Dobrogea 688. În conformitate cu prevederile acestuia s-au înființat comisii de verificare în toate plășile județelor Constanța și Tulcea, rezultatele activității acestora fiind verificate de către comisia centrală de la București, formată din delegați ai ministerelor de Interne, Domenii și Justiție
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
pisania acelei capele. Textul pisaniei preciza: "Eu, Mihail Kogălniceanu, fiul întâi născut al marelui vornic de Moldavia, Ilie Kogălniceanu, după 46 de ani de viață și lupte politice, retrasu-m-am și datu-mi-am un meritat repaus în vechea posesiune a lui Traian Împăratul, pe pământul bătrânei Dobroge (...) Aici, în amintirea marilor evenimente din 1877 și 1878, la care am participat și eu ca ministru de Externe, ridicat-am la moșia mea de curând întrupată, capul Tuzla pe Marea Neagră, această
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
frumoși. Dar, vai, acest adorat eunuc s-a Înecat pe când pescuia pe malul râului Yangzi, iar trupul lui a pornit În jos pe râu plutind fără barcă, Înghițit de uitare. Părinții eunucului, din orășelul Longgang, cărora le-au fost trimise posesiunile sale, au păstrat cu sfințenie sicriul Într-un șopron, În speranța că trupul rătăcit al fiului lor se va Întoarce Într-o zi. Generațiile următoare au sărăcit din cauza unui complex de cauze: secetă, șantaj și prea multe daruri făcute cântăreților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În Țara Aurului. Ia uitați, țara e presărată cu șase mii de stupe și pagode cu o arhitectură dintre cele mai elaborate! Cu siguranță, monumente ironice ale unei religii bazate pe dorința de a se detașa de orice fel de posesiuni pământești. În aproape orice stupă, unde se păstrează rămășițele oamenilor sfinți, dai peste vreun vânzător Încercând să-ți vândă produse nibbana, o pagodă În miniatură, un Buddha lucrat manual sau obiecte din lac verde obținute prin meșteșugul straturilor suprapuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de situații, mintea omenească sim te că deodată ceva o excede nemăsurat. Are în față o întâm plare de felul celor minunate (thaumasíon, cum spune filozoful în alt loc, 982 b), ce solicită un alt gen de cunoaștere. Numai că „posesiunea [unei asemenea cunoașteri] depășește măsura omenească“. Și aceasta, întrucât „firea omului e împletită în multe chipuri cu sclavia, așa că, după Simonides, «numai Zeul are acest privilegiu», iar omului nu i se cade să umble după o știință ce e mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]