1,105 matches
-
spaniolă, română și italiană, pronumele posesive de persoana a treia se înlocuiesc prin genitivul pronumelui personal dacă este necesară indicarea genului posesorului (rom. cărțile sale / cărțile lui, cărțile ei). Datorită dublei lor funcții, de pronume propriu-zis și de adjectiv pronominal, posesivele și-au creat în unele limbi forme diferențiate pentru cele două situații, astfel încît, în franceză și în spaniolă, structura fonetică a pronumelui posesiv este deosebită de cea a adjectivului posesiv: fr. mon livre / c΄est le mien, sp. mi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sale / cărțile lui, cărțile ei). Datorită dublei lor funcții, de pronume propriu-zis și de adjectiv pronominal, posesivele și-au creat în unele limbi forme diferențiate pentru cele două situații, astfel încît, în franceză și în spaniolă, structura fonetică a pronumelui posesiv este deosebită de cea a adjectivului posesiv: fr. mon livre / c΄est le mien, sp. mi libro / es el mío ("cartea este a mea"/"este a mea"). În toate limbile romanice însă, formele pronominale sînt însoțite de articol (posesiv-genitival în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
lor funcții, de pronume propriu-zis și de adjectiv pronominal, posesivele și-au creat în unele limbi forme diferențiate pentru cele două situații, astfel încît, în franceză și în spaniolă, structura fonetică a pronumelui posesiv este deosebită de cea a adjectivului posesiv: fr. mon livre / c΄est le mien, sp. mi libro / es el mío ("cartea este a mea"/"este a mea"). În toate limbile romanice însă, formele pronominale sînt însoțite de articol (posesiv-genitival în română și hotărît în celelalte limbi). Pentru
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aspecte conservatoare. De aceea, chiar engleza are, de exemplu, la persoana întîi singular mai multe forme: nom. I, gen. mine, dat. (to) me, acuz. me. Dacă se face abstracție de forma de genitiv (mine), care coincide cu cea a pronumelui posesiv, se constată că engleza are, de fapt, două forme, una pentru funcția de subiect și alta pentru funcția de complement, adică așa cum se prezintă situația în limbile nordice: dan.-nom. jeg, caz oblic mig [maj] "pe mine, mă; mie", sued
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
oblic are o formă accentuată, mej, și una neaccentuată, me, în vreme ce limba germană prezintă o gamă mult mai bogată: nom. ich, gen. meiner, dat. mir, acuz. mich, încît, chiar dacă se face abstracție de genitiv, care interferează cu pronumele și adjectivul posesiv, rămîn încă forme distincte pentru dativ și acuzativ, așa cum se prezintă situația, în grupul limbilor romanice, în română. În general însă, există un paralelism evident între limbile romanice și cele germanice la pronumele personale, atît din perspectiva conservatismului declinării, cît
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și din perspectiva statutului formelor, nominativul opunîndu-se formal, prin supletivism, cazurilor oblice, ale căror structuri fonematice încep cu bilabiala m-. Se menține, de asemenea, în cele două grupuri de limbi legătura formală originară a pronumelor personale cu pronumele și adjectivele posesive. Categoria genului are o concretizare deosebită în gramatica germanică în raport cu cea romanică, mai întîi prin faptul că toate limbile germanice au păstrat genul neutru și, apoi, prin caracteristica de a avea la persoana a III-a singular pronume speciale pentru
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
casă frumoasă", fine biler "mașini frumoase"; suedeza are însă la plural desinența -a: gen comun dyr [dü:r] "scump", gen neutru dyrt, plural dyra. În cazul declinării slabe, cînd substantivul este precedat de un articol hotărît sau de un adjectiv posesiv, forma de plural este aceeași pentru toate genurile, la singular și la plural: dan. den store dreng "băiatul mare", det store hus "casa mare", de store drenge (huse) "băieții (casele) mari"; norv. den snille gutten "băiatul drăguț", sued. det nya
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
data aceasta acordul în gen este aproape absent (doar la acuzativ singular masculin desinența este -en, deosebită de feminin și neutru unde este -e). În sfîrșit, la declinarea mixtă, adjectivul este precedat de articolul nehotărît, de kein sau de adjectivul posesiv (mein, dein, sein etc.) și manifestă variație de gen doar la nominativ și la acuzativ singular (nom. kein schöner Tag, keine schöne Frau, kein schönes Frau). Dacă adjectivul are valoarea sintactică de nume predicativ, între el și substantivul determinat intervenind
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
iar, apoi, deoarece antrenează relații cu alte forme pronominale decît în celelalte limbi și, în sfîrșit, fiindcă, la plural, persoana întîi și a treia, primește desinența -s. În engleză, -self se atașează, la persoanele întîi și a doua, adjectivului pronominal posesiv (myself, yourself, ourselves), iar, la persoana a treia, pronumelui personal obiect (himself, herself, itself și themselves). În domeniul lexicului, limbile germanice pot fi disociate mai întîi într-o grupă extinsă cu o accentuată conservare a elementului originar germanic, pe de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
că opinia potrivit căreia în limbile romanice determinanții se plasează după determinați nu se aplică și determinanților de individualizare (necalificativi). Limba română are însă situația specială că unii dintre aceștia sînt totuși postpuși, precum articolul hotărît, articolul demonstrativ-adjectival și adjectivul posesiv (băiatul cel harnic; băiatul meu), iar alții au poziție variabilă (epoca aceasta; această epocă). În general însă, se poate afirma că limbile romanice se caracterizează de fapt prin determinare regresivă (de tipul determinat determinant) numai în cazul determinanților calificativi, realizați
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Determinanții necalificativi (individualizatori) nu se pot plasa după substantiv, decît dacă norma admite aceasta pentru anumite situații (cum este cazul normei limbii române), încît insistența asupra posesiei în spaniolă, de exemplu, se realizează după tipul calificativ, dar cu forma pronumelui posesiv, iar nu a adjectivului: mi amigo, forma normală, cu adjectivul posesiv, și amigo mio, forma emfatică realizată cu ajutorul pronumelui. De altfel, și în limba română, în mod normal adjectivul posesiv este plasat după substantiv (tinerii noștri), dar dacă, din motive
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
norma admite aceasta pentru anumite situații (cum este cazul normei limbii române), încît insistența asupra posesiei în spaniolă, de exemplu, se realizează după tipul calificativ, dar cu forma pronumelui posesiv, iar nu a adjectivului: mi amigo, forma normală, cu adjectivul posesiv, și amigo mio, forma emfatică realizată cu ajutorul pronumelui. De altfel, și în limba română, în mod normal adjectivul posesiv este plasat după substantiv (tinerii noștri), dar dacă, din motive stilistice, este antepus, se și articulează, ca și cum ar fi pronume (ai
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
exemplu, se realizează după tipul calificativ, dar cu forma pronumelui posesiv, iar nu a adjectivului: mi amigo, forma normală, cu adjectivul posesiv, și amigo mio, forma emfatică realizată cu ajutorul pronumelui. De altfel, și în limba română, în mod normal adjectivul posesiv este plasat după substantiv (tinerii noștri), dar dacă, din motive stilistice, este antepus, se și articulează, ca și cum ar fi pronume (ai noștri tineri). Tendințele privind gramaticalizarea topicii se pot constata și în cazul limbilor germanice, chiar în limbi care, pre-cum
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
progresivă. Faptul că în limbile germanice scandinave articolul hotărît este enclitic, oferă cele mai evidente indicii că există diferențieri de la un idiom la altul în ceea ce privește urmarea acestei reguli. La aceasta se adaugă și alte situații, căci, în limba norvegiană, adjectivul posesiv stă în fața substantivului, dacă este nearticulat, dar se plasează după substantiv dacă este articulat cu articolul hotărît: min bil, dar bilen min "mașina mea", mitt hus, dar huset mitt "casa mea". Pe lîngă acestea, realizarea valorilor genitivului, atît cu ajutorul desinenței
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fiindcă denumește un lucru), dar cu determinare externă în cazuri precum boy-friend, girl-friend (cf. it. amico amica, germ. Freund Freundin). La fel ca franceza și ca spaniola, limba engleză are forme diferite pentru valoarea pronominală și pentru valoarea adjectivală a posesivului (engl. my friend it is mine; fr. mon ami il est le mien; sp. mi amigo ello és mio). Engleza are o extindere mult mai mare a întrebuințării auxiliarelor în flexiunea verbală decît celelalte limbi germanice și decît oricare dintre
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
as maos "spăl mîinile", fiindcă se subînțelege că este vorba de ceva care face parte din corpul locutorului. Cu totul alta este situația în engleză, unde formularea echivalentă este I wash my hands, cu indicarea expresă a posesiei prin adjectivul posesiv my (în engleză, la fel ca în spaniolă și în franceză, adjectivul posesiv avînd formă deosebită de cea a pronumelui posesiv). Ca atare, indicarea relației dintre locutor (cel care vorbește) și propriul său corp se realizează diferit de la o limbă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
face parte din corpul locutorului. Cu totul alta este situația în engleză, unde formularea echivalentă este I wash my hands, cu indicarea expresă a posesiei prin adjectivul posesiv my (în engleză, la fel ca în spaniolă și în franceză, adjectivul posesiv avînd formă deosebită de cea a pronumelui posesiv). Ca atare, indicarea relației dintre locutor (cel care vorbește) și propriul său corp se realizează diferit de la o limbă la alta, prin utilizarea unor componente contextuale diferențiate. De altfel, acest nivel textual
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
este situația în engleză, unde formularea echivalentă este I wash my hands, cu indicarea expresă a posesiei prin adjectivul posesiv my (în engleză, la fel ca în spaniolă și în franceză, adjectivul posesiv avînd formă deosebită de cea a pronumelui posesiv). Ca atare, indicarea relației dintre locutor (cel care vorbește) și propriul său corp se realizează diferit de la o limbă la alta, prin utilizarea unor componente contextuale diferențiate. De altfel, acest nivel textual are în vedere multe reguli care privesc succesiunea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
unică, proprie, personală, iar prin dinamica asemănării fiecare persoană tinde să se împlinească drept o variantă unică a universalului. Toată tematica purității și a purificării inimii se leagă de această realizare. A-ți curăți inima de lanțurile de gînduri particularizante, posesive (logismoi), a obține o inimă nedezbinată revine la a oferi chipului divin, Unu, propria ta oglindă : limpede, fidelă, unificată și unică. Pentru Berdiaev, ca și pentru Platon sau Philon din Alexandria, omul moral este cel care își conduce destinul în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ființelor vii ce se manifestă în două direcții: a) acte cu caracter ostil, distructiv sau răufăcător, îndreptate fie spre exterior (heteroagresivitate), fie către sine (autoagresivitate); b) tendințe active, îndreptate către exterior și care constau din afirmarea de sine, având caracter posesiv și constructiv. La individul adult, agresivitatea poate prezenta două aspecte: 1) agresivitatea constituțională, concretizată printr-un temperament impulsiv și violent, manifestat de regulă la structurile de tip epileptic sau paranoic, dar și la perverșii dezechilibrați și la mitomanii agresivi; 2
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
C: <F mie nu mi-e tea[mă A: [CE vă sperie. C: mie nu mi-e teamă de nimic>. A: nu va e teamă de nimic. (IVLRA: 205). 2.3. Mecanisme pragmatice generate de paralelismul dintre structurile cu dativ posesiv și cele cu sintagme posesive Limba română dispune de două structuri sintactice paralele, echivalente informațional, una cu dativ posesiv (Mi-a venit fratele acasă; Ți-a fost apreciată ideea; I-am văzut cartea în librării), alta cu sintagmă posesivă (A
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
e tea[mă A: [CE vă sperie. C: mie nu mi-e teamă de nimic>. A: nu va e teamă de nimic. (IVLRA: 205). 2.3. Mecanisme pragmatice generate de paralelismul dintre structurile cu dativ posesiv și cele cu sintagme posesive Limba română dispune de două structuri sintactice paralele, echivalente informațional, una cu dativ posesiv (Mi-a venit fratele acasă; Ți-a fost apreciată ideea; I-am văzut cartea în librării), alta cu sintagmă posesivă (A venit fratele meu acasă; A
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
nimic>. A: nu va e teamă de nimic. (IVLRA: 205). 2.3. Mecanisme pragmatice generate de paralelismul dintre structurile cu dativ posesiv și cele cu sintagme posesive Limba română dispune de două structuri sintactice paralele, echivalente informațional, una cu dativ posesiv (Mi-a venit fratele acasă; Ți-a fost apreciată ideea; I-am văzut cartea în librării), alta cu sintagmă posesivă (A venit fratele meu acasă; A fost apreciată ideea ta; Am văzut cartea lui în librării), acesta din urmă preferată
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
dativ posesiv și cele cu sintagme posesive Limba română dispune de două structuri sintactice paralele, echivalente informațional, una cu dativ posesiv (Mi-a venit fratele acasă; Ți-a fost apreciată ideea; I-am văzut cartea în librării), alta cu sintagmă posesivă (A venit fratele meu acasă; A fost apreciată ideea ta; Am văzut cartea lui în librării), acesta din urmă preferată pentru accentuarea persoanei (posesorului) sau pentru marcarea opoziției (al meu, nu al tău; a lui, nu a ei; ideea ta
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
descriptive ale limbii române precizează constrângerile semantice ale sinonimiei sintactice dintre cele două structuri, blocate în situații de posesie inalienabilă (Îmi curge nasul - *Curge nasul meu). Lucrările de cultivare a limbii atrag atenția asupra folosirii greșite a structurilor cu sintagme posesive, calchiate în traduceri după diverse limbi străine, care generează structuri nefirești în limba română (Avram 1986: 163). De pildă, o reclamă la o vopsea de păr, difuzată acum câțiva ani pe posturile de televiziune, fusese tradusă Ai făcut tu ceva
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]