811 matches
-
la un moment dat Înșelat de blândețea șireată a lui Mihnea, uitând că blândețea șireată a bețivului ascunde o minte la fel de Întunecată ca a nebunului și o perseverență la fel de mare. * Notă de subsol: Acesta e doar un fragment din cronica posomorâtului Daniel, În care au fost consemnate cele mai importante momente ale serii, când În 325 D s-au Întâlnit prieteni și neprieteni, Întâmplători și neîntâmplători. Mihnea, cel ce primise un pachet cu haleală de-acasă, cronicarul Daniel, venit după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ațintiți asupra jucătorilor și atunci primarul își scoase ceasul și potrivi iute limbile. —Ce oră e? întrebă avocatul. Primarul tresări ca și cum ar fi fost surprins în boxa martorilor de o întrebare neașteptată. Avocatul îl urmărea cu acea privire atentă și posomorâtă care-i era caracteristică, privirea omului care nu-și adusese nimic din trecut care să-l susțină în prezentul tragic. — Cinci și douăzeci și cinci. Credeam că e mai târziu. Asta e ora mea, răspunse tăios primarul. Era într-adevăr ora lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
încăierare - și-a spus Dumitru gândul. Frânți de oboseală, au ajuns la baterie. Cu ultimele puteri, Dumitru, ajutat de comandantul grupei de avangardă, a raportat totul în amănunțime. Căpitanul Coasă îi asculta fără să intervină în firul raportului, devenind din ce în ce mai posomorât. ― Înseamnă că divizia se află în mâinile rușilor și ordinul către noi a fost transmis sub amenințarea armelor - a gândit cu voce tare căpitanul... ― Și noi ce facem, domnule căpitan? - au întrebat Dumitru și comandantul grupei de avangardă într-un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
coborât din nou ochii spre farfuria sa pe care odihnea un munte de gulii, cartofi și cotlete. Tu pentru ce ești internat? l-am întrebat eu. Mi s-a părut că așa era politicos. Sunt cartofor, mi-a răspuns el posomorât. — Pentru alcool, a spus bărbatul de lângă Davy, cu toate că nu-l întrebasem nimic. —Alcool, a spus și bărbatul de lângă el. Pusesem în mișcare un adevărat mecanism. Din clipa în care întrebai pe cineva pentru ce a fost internat, declanșai un efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
noi am trecut prin așa ceva, a spus Vincent într-un fel ciudat, lipsit de agresivitate. Și cu toții am detestat situația asta. —Așa-i, a chicotit dulce Misty. Așa merg chestiile aici. Nu și în cazul meu, m-am gândit eu posomorâtă. —Și nu se poate spune că nu ne-a folosit. Uite cât de bine și de normali suntem acum, a spus Misty arătând spre ea, spre Vincent și spre Mike. îA întins mâna înspre John Joe, apoi a șovăit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să spună oamenii ăia fermecători? Cum o chema pe una dintre persoanele alea? Helenka? —Helenka? am țipat. Nu, ea zice lucruri îngrozitoare despre toată lumea. Nu mă mai interesează. Câteva secunde mi-am savurat sentimentul acela de eliberare, apoi am spus posomorâtă: — Nu, am probleme cu nenorocitul de Luke Costello și cu nenorocita de Brigit Lenehan. Va trebui să te întorci, a zis Misty cea înțeleaptă. începuse să mă calce pe nervi. Va trebui să te împaci cu ei. N-o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
suntem aici, o să rămânem! Așa că, ofticată, am comandat fasole prăjită de mai multe ori cu garnitură de fasole prăjită de mai multe ori. — Și încă o porție de fasole prăjită? a propus Helen cu pixul pregătit. —Ei, hai, am zis posomorâtă. Cât de rău poate să fie? —OK, a spus Helen îndepărtându-se. Muchos gracias, amigos, a adăugat ea întorcându-se. Ce vreți să beți? Pot să vă fur niște tequila fiindcă e așa de ieftină și dezgustătoare încât nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era palpabil. Ca să nu mai bat așa de tare la ochi, m-am așezat pe niște scări jegoase din fața unui bloc care arăta ca după război. Dar o femeie cu mai mulți copii a ieșit afară și mi-a spus posomorâtă: —Ridică-te! M-am ridicat. Frica a spart baricada nebunească pe care mi-o construise nevoia de droguri. Femeia aia era dură, acră și înfricoșătoare și probabil că mai erau și altele ca ea. Auzisem că în zone ca aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a rămas neschimbat, până când vreun urmaș al preotului Ionică a poruncit ca Ajunul să rămână ca seară pentru rugăciune, iar, în prima seară de Crăciun, sticlărenii să se desfete cu colinde și petreceri lumești. Roata norocului Badea Vasile se trezise posomorât, cu noaptea-n cap, hăituit de un vâjâit al urechii. „ Pesemne, m-o tras curentul asară, la cazanul popii” își spuse el, înciudat, în timp ce și țesăla mândrețe de boi ungureni. Nevastă-sa, Maria, mulgea vacile, cu mâinele sumese, uitându-se
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
sala de conferințe Împreună cu președintele. În momentul când s-au despărțit, președintele Îi zise lui Mărin: Hă, hă, hă, Mărine, te luară ăștia, În tărbacă! Haide, să aveți, drum bun! Mărin nu-și mai Încăpea În piele; ceilalți, doi, posomorâți. - Fraților, uite ce m-am gândit: să sărbătorim evenimentul În seara asta la un club de noapte. Am fost eu o dată la Craiova, sunt curios cum o fi În București! - Mărine, eu nu merg, zise Dumitrică, mi-a ajuns circul
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
de la mine că eu am văzut răsăritul soarelui înaintea ta. Întâi e foamea și pe urmă dragostea. Voi le inversați întotdeauna. Și dă-i, dă-i, mi-a făcut o morală aspră și cât se poate de paternă. Îl ascultam posomorât și când sfârși (și era sigur că mă convinsese) i-am retezat-o brusc. ― Ei bine, sânt hotărât să mă însor! ― Dacă ești așa de hotărât, ce rost mai avea să mă întrebi? ― Și dumneata când ai luat pe mama
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
schimbată în satul meu, ori de câte ori am revenit, doar văile și dealurile parcă sunt mai mici, lăsate mai jos, parcă supte de pântecul pământului. Am compus și mă închin sfântului loc natal cu poeziile: „Locul unde te-ai născut,” „Leagăn,” „Uliți posomorâte,” „Descătușarea sufletului,” „Norocos,” „Iubesc” și cu poezia „Cristinești.” La începutul călătoriei mele în viață, nu-nțelegeam prea bine ce se întâmplă cu mine, dar în timp am realizat că spiritul valsează și sufletul se descătușează. Mai târziu am compus „Poezia
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
amiază, urmând să ajungem la Pireu miercuri dimineața. Prin urmare, s-a spulberat șansa de a revedea Delfi! Dezolare la mese. Se lasă o tăcere grea. Nu mai am chef de nimic. După ce am făcut o excursie de plăcere prin posomorâta Mare Neagră, iată-ne țintuiți într-un port din Marea Egee! Prizonieri pe un vas care nu se știe când va pleca. Și abia acum am devenit conștient de riscurile unei călătorii pe mare în noiembrie. Dacă eram la Istanbul, puteam
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
scos din anonimat. L-au transformat în vedetă. Aici până și zădărnicia poate să devină, uneori, rentabilă. După masă, stau, o vreme, la televizor. Mă joc schimbând canalele. Sunt vreo optzeci. Și, exceptând filmele, pe nici unul nu zăresc o figură posomorâtă, o persoană prost dispusă ori abătută. Volubilitatea agresiv voioasă le place americanilor, cum le plăcea grecilor antici tragedia. Pe unul din canale, se transmite un miting religios. Mitingul are loc pe un stadion, plin până la refuz. Pentru amplificare se folosește
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Sper sincer pentru dumneata, zise Gosseyn, că sunt închise într-adevăr și că nu se pot deschide de jos, fiindcă dacă se întâmplă să constat contrariul, tot am timp să folosesc suflorul ăsta cel puțin o dată. - Sunt închise, zise Oreldon, posomorât. - Perfect, zise Gosseyn. Acum să ne grăbim să le închidem și pe celelalte. Oreldon privea înspăimântat prin culoarele laterale pe care le întâlneau în cale, dar dacă spera să vadă vreun membru al echipajului, fu dezamăgit. În afară de zgomotul ușor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
a galaxiei. Ar fi interesant de urmărit evenimentele de aproape. Crang începu să râdă. - Viitorul ne va spune totul. Schimbă subiectul și reluă: - Păcat că Enro nu e recunoscut ca fiind cel mai mare geniu militar care a trăit vreodată. Posomorât, Gosseyn aprobă. Se pregătea ceva, dar nu primise răspuns la întrebarea lui, Știa în mod sigur că Crang înțelegea ce voia să spună. "Și nu va răspunde, se gândi, furios Ei bine, dacă are vreun plan, are tot interesul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să plouă, drumurile vor deveni dificile. Ar fi bine să mai pregătim câteva făclii în plus! strigă altul. Chipurile tuturor samurailor erau la fel de mohorâte ca și cerul nopții. Aveau ochii plini de furie, de lacrimi, de amărăciune sau de nemulțumire posomorâtă. Foarte curând, glasul lui Mitsuhide se auzi, în timp ce se îndepărta de intrare, împreună cu un grup de călăreți: — Sakamoto aproape se vede de-aici. Ar trebui să ajungem acolo curând, chiar dacă plouă. Auzind glasul neobișnuit de vesel al stăpânului lor, vasalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sonore. Nu era deloc genul de primire la care se așteptaseră cei doi generali. Veniseră grăbiți să se alieze cu Hideyoshi și să-l lovească pe Mitsuhide. Ukon părea jignit, cu o expresie cam îndârjită pe față, iar Sebei stătea posomorât. Arșița apăsătoare a verii le sporea nemulțumirea. De-acum, anotimpul ploios ar fi trebuit să se apropie de sfârșit, dar atmosfera era din ce în ce mai uscată. Pe cer, norii se mișcau încoace și-ncolo, neliniștiți, parcă reflectând starea națiunii. Din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un cocor din hârtie în mâna lui Samboshi. Urechea lui Geni era salvată. Ochii tuturor generalilor reuniți se ațintiră asupra nevinovatului copil. Unii surâdeau vag, în timp ce alții vărsau, în tăcere, lacrimi. Numai Katsuie privea peste sala uriașă cu o mutră posomorâtă. Părea că tare ar mai fi vrut să bombăne ceva despre un „deranj“. Aflându-se în fruntea întrunirii și, totodată, demn și solemn vorbitor, ar fi trebuit să deschidă ședința, luând, cel dintâi, cuvântul. Acum, însă, tuturor le zburase atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
poate chiar întregului oraș?... Instructorul deschidea foarte puțin gura când vorbea, dar, atât cât o deschidea, îi era de-ajuns ca să rostească cuvintele grele... Nu i se vedeau decât dinții de jos și avea o privire lipsită de veselie, chiar posomorâtă... Ceva rău se întâmplase undeva în oraș, poate chiar în școală, poate chiar în clasă la ei. Nimeni nu știa nimic sigur. Poate urma să înceapă o anchetă. Instructorul Cerchez venise să curme răul nevăzut și avea să procedeze după
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
poate și să nu se poticnească în scândurile debarcaderului, fixate de-a curmezișul. Ne învârteam în vals trecând pe lângă provele dănțuitoare ale bărcilor și tata se amuza, în timp ce mama... Ei bine, totul se petrecea fără ea. O vedeam gânditoare, chiar posomorâtă uneori, aș putea spune, arătându-mi fără entuziasm fotografia surorii ei celei mari, Ana, masivă și autoritară, pozând în picioare, cu cotul sprijinit de un fragment de coloană care făcea parte din recuzita oricărui studio, în timp ce pe fundal stăruiau pete
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe fundal stăruiau pete de umbră peste alte pete de umbră și mai întunecată, creând o atmosferă cam lugubră, parcă și cu niște cârcei de viță cățărându-se pe undeva printr-o margine, în stilul caracteristic începutului de secol. De ce posomorâtă? Mama nu-și amintea cu drag nici de copilăria ei și nici de familia în care își trăise copilăria și adolescența. Ana a trebuit să aibă grijă de noi, spunea mama, după ce am rămas de timpuriu orfani de ambii părinți
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Viviana. Sigur era ea îi vedea cu coada ochiului fusta de stofă neagră și groasă, întinsă peste coapse să-i țină de cald. Dragoș făcea gestul de a se ridica să iasă pe interval și în același timp se scuza, posomorât și abstract, pentru deranj. Genunchii ei se răsuceau moale într-o parte cu o mișcare unduioasă, lăsându-i loc să treacă. Dragoș își strecura genunchii prin spațiul lăsat de genunchii ei. Își lovea dureros rotula de scaunul din față numai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mișcări îndesate, ca în dansul unui karateka, țintind cerul. Și țip cât mă ține gura. Lumea crede că am înnebunit, dar prea puțin îmi pasă. Așa, ceva nu admit. E cineva care nu permite ca vremea să fie așa de posomorâtă. De la o vreme, Selina Street mă tot bate la cap să-i deschid un cont bancar. Nu are un cont în bancă și vrea așa ceva. A fost o vreme când a avut un cont în bancă. Mi s-a rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se va mai vindeca niciodată. Și nici nu cred că el are intenția să se țină de cuvânt. Până la urmă am făcut factura - una cât se poate de folositoare, ajutat și de șirul de coniacuri pe care le-am băut posomorât. M-am întors acasă și mi-am împachetat lucrurile și am început să mă întorc în America. Autocratul trecu repede și lin printre locuițele din prefabricate ieftine și proaste și nesfârșitele scene din viața familiilor de negri, cu ligile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]