777 matches
-
erau proaste, ca de obicei. Fața acestui domn, care părea să aibă vrei douăzeci și opt de ani, smeadă și uscată, încadrată de favoriți negri, cu bărbia rasă oglindă, mi s-a părut destul de cuviincioasă și chiar plăcută; era posomorâtă, cu privirea posomorâtă, dar cu o nuanță bolnăvicioasă de mândrie care se irita cu prea multă ușurință. Când am intrat, a avut loc o scenă ciudată. Sunt oameni care, în susceptibilitatea lor supărăcioasă, găsesc o desfătare extraordinară și mai ales când aceasta ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Kolea și Keller, ci chiar și pe propria lui fiică, Vera Lukianovna. Chiar în momentul acela ar fi vrut și ar fi dorit, poate, să-i aducă prințului la cunoștință o veste interesantă în cel mai înalt grad, dar tăcu posomorât și nu spuse nimic. — Atunci, cu ce vă pot fi de folos, mult stimate prinț, de vreme ce totuși m-ați... chemat? întrebă el, în sfârșit, după câteva momente de tăcere. — Da, propriu-zis voiam să discutăm despre general, spuse prințul și tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de frică, voi sparge vaza. Poate o să cad pe dușumeaua lucioasă sau va ieși altceva de genul acesta, pentru că mi s-au mai întâmplat asemenea istorii; voi visa toată noaptea numai asta; nu trebuia să-mi spui! Aglaia îl privi posomorâtă. — Știi ceva? Cel mai bine ar fiu să nu vin mâine! O să trag chiulul spunând că-s bolnav și gata! se decise el, în cele din urmă. Aglaia bătu din picior și chiar se făcu palidă de furie. — Dumnezeule! Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nici ea nu se aștepta îi cuprinse sufletul într-o clipă. — Și n-o să-mi reproșezi cuvintele grosolane de acum... cândva... după aceea? întrebă ea deodată. — Da’ de unde! Și la ce bun ai roșit din nou? Uite, iar mă privești posomorât! Prea posomorât ai început să privești, Aglaia, cum n-ai mai privit niciodată mai înainte. Știu din ce cauză... — Taci, taci! — Nu, e mai bine s-o spun. De mult am vrut să ți-o spun și ți-am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu se aștepta îi cuprinse sufletul într-o clipă. — Și n-o să-mi reproșezi cuvintele grosolane de acum... cândva... după aceea? întrebă ea deodată. — Da’ de unde! Și la ce bun ai roșit din nou? Uite, iar mă privești posomorât! Prea posomorât ai început să privești, Aglaia, cum n-ai mai privit niciodată mai înainte. Știu din ce cauză... — Taci, taci! — Nu, e mai bine s-o spun. De mult am vrut să ți-o spun și ți-am și spus deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dar acesta încercă totuși să-l descoase despre criza din ajun, deși se vedea că știe deja toate amănuntele. În urma lui, tot pentru câteva clipe, dădu fuga Kolea. Băiatul se grăbea într-adevăr, era cuprins de-o neliniște puternică și posomorâtă. Începu prin a-l ruga, direct și insistent, pe prinț să-i explice tot ce i se ascunsese, adăugând că aflase ieri aproape totul. Era profund zguduit. Cu toată delicatețea de care era capabil, prințul îi povesti toată tărășenia, relatându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Filippovna, parcă o trecu un fior prin tot trupul. Desigur, amănuntul fu remarcat foarte bine de „femeia aceasta“. — Înțelegeți totul... dar vă prefaceți cu bună știință că nu înțelegeți, spuse Aglaia aproape în șoaptă, privind în pământ cu un aer posomorât. — De ce m-aș preface? întrebă Nastasia Filippovna, schițând un zâmbet. — Vreți să profitați de situația... că mă aflu în casa dumneavoastră, continuă Aglaia într-un mod caraghios și stângaci. — Vinovată de situație sunteți dumneavoastră, nu eu! explodă deodată Nastasia Filippovna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
susțină această opinie, ci, ca și la anchetă, confirmă și își aminti clar și precis cele mai mici amănunte ale faptei comise. Acordându-i-se circumstanțe atenuante, a fost condamnat la cincisprezece ani de muncă silnică în Siberia. Ascultă sentința posomorât, tăcut și “îngândurat“. Toată imensa lui avere, fără o mică parte, relativ neînsemnată, pe care o cheltuise în chefurile de la început, îi reveni fratelui său, Semion Semionovici, spre marea satisfacție a celui din urmă. Bătrâna Rogojina mai trăiește încă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
O comparație oricât de sumară cu Restriști-le debutului indică întreaga distanță - enormă - parcursă într-un foarte scurt interval de tânărul poet. Ceea ce frapează, la nivelul universului imaginar, este întâi de toate o importantă amplificare și transformare a reperelor: decorului posomorât și opresant al orașului provincial, modelat conform convențiilor simboliste cu urme, chiar, de idilism tradiționalist în configurarea orizontului „evaziunii”, i se substituie acum viziunea caleidoscopică a metropolei moderne, spectacolul înnoit și mereu surprinzător al „fazei activiste industriale” promovate de Contimporanul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
modernă”, el nu va fi esențial la Voronca (deși nu va lipsi cu totul), poetul român fiind atras mai degrabă de desfășurările feerice ale acestui univers ce putea să se înscrie în replică la „viața scundă”, cu „mucegaiul birourilor” din posomorâtul „veac al mediocrității”. Tânărul care în manifeste se arăta fascinat de “împărăția afișelor luminoase” e dispus să vadă în spațiul citadin în primul rând scena unei sărbători continue. Toposul orașului feeric este cel ce se conturează mai pregnant în etapa
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
corect? a) Cel cel vede săl anunțe. b) Ce-l ce-l vede să-l anunțe. c) Cel ce-l vede să-l anunțe. 7. Antonimul cuvântului "a se bucura" este: a) tristețe b) a se întrista c) mâhnire d) posomorât 8. Există prefixe în seria: a) nedrept, inabil, a desface; b) biologie, aeromodel, polisemie; c) lăutar, meșteșug, îndrăzneț. 9. Alege seria în care se află anacolutul: a) Omul potrivit la locul potrivit. b) Unde sunt o sută cincizeci de milioane
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
Vania, În modulările lui mărețe atot-dominatoate nu putea izvorî decît În cadrul acestor peisagii și din sînul acestui popor. Dar nemărginirea acestui peisaj, Întunecat de cuburile din bîrne Înnegrite, de o arhitectonică atît de primitivă, În aceste sate ce se oglindesc posomorîte În mărețul lor fluviu, care domină toată priveliștea Îi trezește În amintire orizontul ondulat și totdeauna cuprins Între hotarele intime și prietenoase ale amfiteatrului de dealuri din Basarabia, presărat de sate luminoase, cu căsuțele lor albe, Împrejmuite cu prispă, cu
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
de care suferea. Această întâmplare l-a determinat pe omul care judeca aspru pe alții, să renunțe la acest păcat, care roade sufletul multora. Deci să nu judecăm, ca să nu fim judecați! 66. Zâmbește, nu te încrunta! Un om cam posomorât se plângea într-o zi unui alt om pașnic și credincios, zicându-i: Nu știu ce au oamenii cu mine, de mă privesc cu fruntea încruntată și cu ochi răi! Acesta însă îi răspunse: Dumneata ești de vină! Cum așa? răspunse omul
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
într-o zi unui alt om pașnic și credincios, zicându-i: Nu știu ce au oamenii cu mine, de mă privesc cu fruntea încruntată și cu ochi răi! Acesta însă îi răspunse: Dumneata ești de vină! Cum așa? răspunse omul și mai posomorât și încruntat și aproape supărat. Foarte bine! Ia uită-te puțin în oglinda asta cu chip senin, voios și zâmbind. Acela privi. Credinciosul îl întrebă: Îți place? Sigur că-mi place! Acuma strâmbă-te, încruntă privirea și strânge buzele. Așa
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
adjunctul său și îi punea la îndoială capacitatea de a a executa controlul, de aceea îi ordona să constrângă toate comunicările din serviciu. Într-o zi însă, Frederic a comis o greșeală, sancționată imediat de direcție. El avea o mină posomorâtă. Era atât de egocentric, încât nu reușea să stabilească o paralelă între propriile sale comportamente și cele ale direcției. El continuă să țipe, să urle, să înjure, să-și bată joc și să trântească ușile (Leymann, 1993, pp. 56-57). Ingrid
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fi existând, încă nu vor fi destule. Bineînțeles că, seara, piticul cenușiu al dorului de casă se așază pe paturile din dormitor, scoate la iveală caietul lui cenușiu de socoteli și carnetul cenușiu din buzunar și numără cu o mutră posomorâtă lacrimile copiilor din jur, pe cele plânse și pe cele neplânse“. Dar până la răsăritul soarelui, dorul e dat uitării și-ncepe povestea. O poveste tare încurcată și complicată, despre două fetițe. Una e sufletul taberei de la Movila Iazului. Are nouă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
simfonicului“, să conviețuim păstrându-ne chipul, dar dialogând cu o melodie integratoare, acompaniindu-i pe ceilalți și lăsându-ne acompaniați de ei. Pe scurt, n-ar strica să redevenim muzicali. Să conlu crăm, să evacuăm din mișcarea noastră publică stridența posomorâtă, notele false, zgomotul barbar. Să nu ne bucurăm doar de sudalmă, atac și bășcălie. Știu: nu poți surâde abstras, când ai buzunarele goale (deși unii au darul de a face și asta). Dar poți, măcar din când în când, să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Editura Tineretului, 1966, p. 21 footnote> În clipa acea mă gândeam și eu la lumea zeilor, dar nu la Prometeu, ci la cele trei zeițe Hera,Afrodita și Atena cărora li se aruncase mărul discordiei. Legenda spune că Eris cea posomorâtă, zeița discordiei și bârfei, supărată foc că zeița Tetis n-o invitase la nunta ei cu Peleu, ca să-i strice ospățul, încălecă pe un balaur, zboară în grădina de aur, ia un măr pe care scrie „Celei mai frumoase”, se
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
mister, aceste fețe o preschimbă în destin. La rândul său, istoria destinului Eminescu se răsfrânge asupra istoriei locurilor de origine; astfel, argumentele devenirii dobândesc o aură metafizică. Hyperion leagă de pământ cerurile reci. Luând de la istorie, de la păzitorul ei cel posomorât al trecutului cheile lui de aur cum se exprima poetul în Mira1 se deschid și porțile inimii, dar și cele ale documentului. Aruncând o privire asupra Ipoteștilor prin timpuri, Ipotești care vor deveni natala vâlcioară/ Scăldată în cristalul pârâului de-argint2
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
povestit atunci despre el că făcea treaba a trei contabili, Încât de bună seamă că numai de la atâta muncă i s-a tras. Se Întorcea Într-adevăr doar seara târziu acasă și se ducea la lucru și duminica. Firea lui posomorâtă Îl făcea să se poarte cu mine și cu mama cu un fel de răceală Îngăduitoare și lesne ai fi văzut că-i mai vârstnic decât ea cu aproape douăzeci de ani. Mama n-a avut deloc serviciu cât a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bun de la gazdele noastre atât de primitoare.. și, să ne întoarcem în Moldova, la casele noastre, la școala noastră. Soarele se suise la vreo trei sulițe pe cer, aproape de amiezi. Era o zi de aprilie frumoasă și caldă. Mica gară, posomorâtă și singuratică de la marginea satului, străjuită de trei salcâmi bătrâni, gemea de lume. Mulțimea de bărbați, femei, bătrâni și copii, înghesuită pe peronul devenit neîncăpător... întreg satul, venise să-i petrecă pe refugiați.. pe seminariști.. cei care cu cântul lor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Ioan, mulțimea de săteni, din Poiana Teiului, încă sub un simțământ de adâncă îndurerare, stătea neclintită și mută, pe la porți... numai ochii le rătăceau a neliniște, de la unul la altul, căutând parcă să pătrundă ceea ce se ascundea sub frunțile lor, posomorâte și încrâncenate... Căsuțele mici și albe, ascunse printre copaci, din satul de la poala Stânișoarei, erau triste... păreau că lăcrimează și ele, după tihna de altădată... Cât.. despre feciorul lui Tudor și al Anghelinei din Poiana Teiului, „luptătorul din munți”.. nu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
este prilej de reflecție.. de interiorizare.. După masa de prânz, toată școala avea liber în oraș,.. Cei mai mulți, dintre colegii de clasă au rămas în școală... în „repetitorul mare”, tulburați de sfârșitul tragic, al luptătorilor din munții Neamțului. Toți erau întunecați.. posomorâți.. chinuiți de gânduri. Înserarea zilei de iarnă se lăsă repede... Peste puțin, se înnopta. În minte îmi reveneau, cuvintele Evangheliei.. „Pocăiți-vă, pentru că s-a apropiat împărăția Cerurilor !”. Orarul din prima luni, după vacanța de iarnă, începea cu matematica... Profesorul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
într-o tăcere grăitoare... într-o expectativă, parcă... Altă parte.. sub un simțământ de adâncă mâhnire, stătea neclintită și mută numai ochii le rătăceau a neliniște, de la unul la altul, căutând, parcă să pătrundă ceea ce se ascundea sub frunțile lor posomorâte și încrâncenate. Mulțimea din Piață se înfierbânta din ce în ce.. uralele dând în clocot. Era o dezlănțuire de energii de nestăvilit. „ - E un fel de... „a se vinde pe un blid de linte..!”, cum se zice..!”. Murmură un bărbat
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
calm rar, grav.. fără să ne scape din ochi. „Pentru că părinții voștri... sfinții voștri părinți, fac mari sforțări să vă țină la școală.!”, adăugă el cu mai multă fermitate în glas. Tăcu o clipă, ne privi îndelung, cu o privire posomorâtă... tristă, apoi, cu o voce molcomă, mai caldă ca la început continuă. Am să vă povestesc ceva.. ceva, care...”, dar, noi n-am auzit ce-a spus, pentru că a vorbit prea încet, ca un suspin. Și, se apropie de fereastră
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]