3,622 matches
-
lor expresiv. Cît e mască și cît e exaseprare în mascarada lor e greu de spus, dar cei trei interbelici își reneagă tot și se leapădă de tot, scuipă pe tot și terfelesc tot, renăscînd apoi în forma unor gazetari postbelici care iau interviuri, scriu reportaje, făuresc pamflete, laudă comunismul, luptă pentru pace - într-un cuvînt se schilodesc singuri cu o poftă paroxistică, ce denotă fie disperarea victimei care simte că a pierdut, fie cabotinismul unor slugi care încă mai speră
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
disperarea victimei care simte că a pierdut, fie cabotinismul unor slugi care încă mai speră la indulgența călăului. Textele merită citite ca studiu de caz în privința psihologiei acelor intelectuali care au trăit pe viu trecerea de la regnul interbelic la fauna postbelică, cu schimbarea radicală a condițiilor de expresie. Gazetăria asupra căreia Ana Selejan s-a oprit cu stupoare îndreptățește o analogie de principiu: „Glasul Patriei“ este fenomenul Pitești în variantă gazetărească, o malformație în care victimele asupra cărora reeducarea a prins
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
Mitologie română, prezintă Bărăganul ca pe un spațiu sec, cu cîteva mituri care își prelungesc aria de răspîndire dinspre Moldova, dinspre curbura Carpaților, sau dinspre Dunăre, în rest, un gol mitologic. Or, cele 60 de povestiri scrise în primele decenii postbelice (...) au un fond recuperator exemplar. Omul acestor locuri - fie că trăiește în Balta Brăilei, fie în Balta Borcei sau în miezul Bărăganului -, este un om vechi al pămîntului, cu o mare putere de a trăi în orizont magic”. Sunt contribuții
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
beneficiu!) de condiția echivocă a autorului lor, aflat, cum spuneam, sub atenta supraveghere a organelor de Securitate. De o particulară relevanță istoricoliterară este prefața lui George Ardeleanu, care operează o încadrare a lui Dinu Pillat atât în contextul noii critici postbelice, ieșite de sub „mantaua” lui Călinescu și reduse la tăcere de represiunea politică de după 1948, cât mai ales în cel al jumătății anilor ’60, când autorului i se permite să revină la literatură. Criticul arată cum Dinu Pillat - alături de Vladimir Streinu
Dinu Pillat, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2984_a_4309]
-
Despre Paul Morand (1888- 1976) și Jacques Chardonne (1884-1968) nu s-a mai vorbit demult în Franța. Et pour căușe! Amândoi favorabili regimului de la Vichy, antigauliști, antidemocrați, antisemiți, homofobi, anticomuniști, s-au pus rău, epoca după epoca, cu toată istoria postbelică a țării lor. Publicarea unui prim volum din corespondență lor (din anii 1949-1960), 1.156 de pagini, a retrezit interesul pentru doi literați de primă mână, dar și demonii unui trecut care, în Franța (nu și în România!) nu se
Doi scriitori proscriși () [Corola-journal/Journalistic/2995_a_4320]
-
noastră revoluție culturală, de inspirație sovietică, urmată de a doua, în 1971, de inspirație chineză. Scriitorilor cu biografii literare accidentate, amintiți mai înainte, le poate fi alăturată , prozatoare și publicistă cu o prezență dintre cele mai dinamice în anii imediat postbelici, dispărută din literatură în aceleași împrejurări în care și ceilalți au dispărut, cu unele deosebri. Vom vedea cazul ei. Înainte de război, în deceniul patru, Sorana Gurian fusese o frecventatoare a cenaclului ,,Sburătorul", după ce i se prezentase la telefon lui E.
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
credibile psihologic, prin analiza bine condusă a unor evoluții morale și prin racordarea întregii desfășurări la tema esențială a timpului care fuge ireparabil. Spuneam că există deosebiri între cazul Soranei Gurian și cele ale altor scriitori activi în intervalul imediat postbelic, și ei dispăruți din viața literară și publică după 1948. Deosebirile stau în faptul că, altfel decât Villara, Chihaia, și ceilalți de care am amintit, Sorana Gurian colaborase intens, în cei trei ani de după război, la publicațiile aliniate la stânga, scrisese
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
de prim moment a Soranei Gurian, ca și a altor scriitori români evrei, a celor mai mulți. Suportaseră în anii războiului și în cei dinainte efectele persecuțiilor rasiale și își legaseră toate speranțele de victoria militară a sovieticilor și de rolul lor postbelic, crezut pozitiv. În '45, '46 Sorana Gurian scrie cronici la cărți de scriitori sovietici (Eduard Bagrițki, Arcadie Gaidar ș. a.), traduce pentru teatre și adaptează pentru radio, consiliată spiritual de Monseniorul Ghika, Sorana Gurian trecuse la catolicism, convertire care a avut
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
că astea sînt dezastre." Dezastrele, consemnate într-o carte singură și totală, ,dovada peremptorie a ratării ei ratate", le urmărește Liana Cozea în paginile despre Universitate, teatre și cărți, fiindcă ,jurnalul ei este cronica vieții culturale a Bucureștiului interbelic și postbelic" și, deopotrivă, în acuitatea suferințelor de femeie pe care luciditatea, frica de boală, spaima de moarte au înșelat-o în iubire, au înfuriat-o pe viață: , Paginile ei de autoanaliză nu sînt cu nimic mai prejos celor similare din romanele
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
îl aduceau în anii 1920-30: viziunea unei arte trans-geografice, universale, descoperită din perspectiva specifică regiunii atlantice. Dintre membrii generației sale, García Cabrera are cea mai amplă operă, iar acest lucru l-a inclus generațional și în frământările specifice poeziei spaniole postbelice. Publicarea volumului de Opere complete în 1987 a permis o cunoaștere mai clară a scrierilor sale atât de variate, în special proza jurnalistică și eseistică, la fel de imaginativă, creatoare și poetică pe cât s-au dovedit volumele lui de versuri, marcată de
Centenar Pedro García Cabrera by Horia Barna () [Corola-journal/Journalistic/11171_a_12496]
-
documentat profil de până acum al scriitorului, reconstituie portretul insolit al celui care semna uneori cu pseudonimul Sigismund Absurdul. Reconstituie, de asemenea, atmosfera literară a anilor 1934-1937, dosarul de presă al procesului iscat de scandalul acuzelor de pornografie, atitudinea criticii postbelice și meditează la posibilitatea instituirii unui nou canon. Bazându-se în principal pe sugestiile lui Mihai Zamfir și Mircea Cărtărescu, Adriana Babeți se întreabă în ce măsură l-am putea privi pe H. Bonciu mult mai favorabil decât până acum, imaginându-l
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
exemplu: Războiul de Independență al Statelor Unite nu mai era "revoluționar", "Marea Revoluție din Franța" nu mai era "burgheza", "Revoluția din Rusia" nu mai era "Marea Revoluție Socialistă din Octombrie"), iar 6 lecții au fost înlăturate. Toate lecțiile referitoare la perioada postbelică au fost înlocuite de una singură: "Lumea după al Doilea Război Mondial". Un alt manual, scris de această data de Mihai Manea, Adrian Păscu și Bogdan Teodorescu, tratează Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până la revoluția din 1821. În
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Litere și cu Facultatea de Limbi și Literaturi străine un masterat. Tematica va trebui bine gândită, deoarece una este editarea unui autor transmis prin tradiție manuscrisă, alta a unui autor de secol XIX și alta a unui autor inter- sau postbelic; cursurile va trebui să reflecte complexitatea problemelor. De asemenea, trebuie ținut cont că mulți autori au scris texte și în alte limbi, nu numai în română. Absolvenții masteratului se vor putea înscrie la doctorat având ca teză pricipală studiul introductiv
Imperative culturale by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11177_a_12502]
-
deziluzia politică - ,mă consider un comunist fără partid" - scria, în 1952; boala - ,sufăr de excitație maniacală" ș.a.), ci se dorește și ,un document al generației noastre" (p. 8). Poate să mire de aceea că unele evenimente politice din primii ani postbelici în care M. R. P. a fost din plin implicat sau campaniile de presă pe care le-a dus împotriva lui Tudor Arghezi sau a ,criziștilor" sunt prea puțin sau deloc reflectate în jurnal. Dar dacă despre ele jurnalul nu
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
firesc, la mai bine de 15 de ani de la apariția lor), dar ele au meritul de a fi deschis interesul pentru studierea acestui grup intelectual compozit, cu un rol atât de controversat în cultura română interbelică și, ulterior, prin destinul postbelic al unora dintre componenții săi. E de remarcat și faptul că studiul din 1988 este suficient de metaforic și evaziv (chiar și așa este un miracol că a putut să apară în faza ubuescă a regimului Ceaușescu), pentru a părea
Aproape politice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11155_a_12480]
-
care se încheie, practic, înainte de a începe, fără ca Mircea Iorgulescu să fi intrat în materia cărților "analizate". Fraze inteligente, portretizări inspirate, bune relaționări cu fundalul socio-cultural; dar G. Călinescu și "complexele" literaturii române, precum și cele trei volume din Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu rămân, finalmente, necomentate. Desigur că se pune problema spațiului tipografic acordat de revista "22" unei cronici literare. Dar, de vreme ce alte opere beneficiază de trei-patru episoade critice, de ce acestea, considerate atât de importante, au fost expediate într-unul
Impactul critic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10681_a_12006]
-
Numele lui vine de la franțuzirea germanului Bubi. Dar pe rivalul său (al ofițerului Papadopolinii) îl cheama, belicos, Bismark. Într-adevăr, botezarea cîinilor cu nume celebre spune ceva despre dorința de a se fuduli a stapînilor, iar într-un cunoscut roman postbelic, autorul (D.R. Popescu) are o întreagă teorie despre asta și cîinii se cheamă chiar Napoleon și Cezar. Nume mitologic poartă, cam fără rost, pînă și blîndul Patrocle al lui Sadoveanu, în timp ce cîinii din Baltagul sau Ochi de urs, tot de
Personaje patrupede by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10717_a_12042]
-
unui cititor român, e, firește, de maxim interes felul în care un istoric străin - și încă unul de calibrul lui Tony Judt - ne percepe. Ei bine, aproape că nu e o surpriză că figura cea mai proeminentă a istoriei române postbelice ni se înfățișează a fi, și în cartea lui Tony Judt, Nicolae Ceaușescu! Ceilalți conducători ai României în ultimele decenii - Gheorghiu-Dej și Ion Iliescu - beneficiază de doar câteva menționări trecătoare, iar Emil Contantinescu nici măcar nu e pomenit. Aceasta nu înseamnă
Postwar (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10938_a_12263]
-
s-o etaleze și când e cazul, și când nu e. Evenimentele din decembrie 1989 sunt un prilej, pentru Tony Judt, de a face o judecată globală asupra comunismului românesc, a cărui sferă de acțiune s-a suprapus perfect istoriei postbelice a țării. Autorul îl vede în termenii evoluției de la ,leninismul național" înspre un fel de ,satrapie neo-stalinsaită, în care nivelele bizantine ale nepotismului și ineficienței erau susținute de o poliție politică tentaculară". Modificând ce e de modificat, această formulă stă
Postwar (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10938_a_12263]
-
capitulării. Că încheierea acordului a fost grăbită sau nu, este o altă chestiune. Poate că o capitulare necondiționată ar fi produs un nou Nurenberg. Oricare ar fi realitatea, câștigarea Războiului rece de către Ronald Reagan a fost evenimentul capital al perioadei postbelice. Din momentul în care s-a semnat acordul la Casa Albă soarta lui Ceaușescu și a celorlalți lideri comuniști a fost pecetluită, căci Moscova îi abandonase definitiv; asta însă nu înseamnă că abandonase și țările; Gorbaciov a căutat să aducă
Eterna și fascinanta revoluție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10937_a_12262]
-
apărut ca rezultat al reacției foarte slabe a Statului. În baza ipotezelor prezentate de Gramsci, pot fi identificate elementele de continuitate dintre perioadă de dinaintea apariției fascismului și perioada în care acesta a apărut, dintre societatea liberală antebelica și societatea liberală postbelică care a creat fascismul 22. Așa cum rezultă din abordările prezentate anterior, interpretările asupra fascismului realizate de Gramsci se referă la o perioadă în care, în plan cultural, economic și politic se promova ideea guvernării de către o minoritate, concepție ce apărea
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
și din anii zbuciumați de după încheierea acestuia, pe de altă parte, Gramsci, ca produs al societății meridionale, a adus în discuție problemele cu care Sudul profund s-a confruntat pe întreaga perioadă risorgimentală. Referindu-ne la situația tulbure din perioada postbelică, putem considera că, pentru prima dată după Revoluția franceză de la 1789, s-a manifestat o criză a regimului burghez și a tipului de guvernare liberal. Este un moment istoric anunțat de Marx și Engles în lucrările lor, însă, trebuie să
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
ale politicii autoritare (Karl Jaspers), dar întotdeauna împreună cu semenii. Libertatea nu era niciodată reală că libertate autoreferențială, ci numai în măsura în care îi antrena și pe ceilalți 24. În acest fel umanismul s-a deschis activismului civic, devenind ideologia unor mișcări contestatare postbelice. Exemplul cel mai concludent pentru întrepătrunderea dintre psihologia concretului, umanismul determinat și contestația politică s-a întâlnit în Statele Unite ale Americii - țara de adopție a mai multor psihanaliști culturali -, unde studiile consacrate în anii 1950 de Erik Erikson identității negrilor
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
posibilitate materializata după secole întregi de exploatare arbitrară, sindicatele au devenit în scurt timp parte a civilizației occidentale înseși, în ciuda presiunilor exterioare la care au fost și sunt supuse în continuare permanent, respectiv a infiltrării lor de către interesele patronatelor. Statul postbelic al bunăstării nu poate fi conceput în absența unui sindicalism aflat la apogeul legitimității și capacității politice. Într-o versiune rudimentara și vizibil mai agresivă, mecanismele de disciplinare discursiva a subiecților fiind mult mai bine camuflate la nivelul suprastructurilor occidentale
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
chiar dezirabil la întâlnirea cu politicul gros ori cu tumoarea extremistă, devine inadecvat și pe alocuri strident în sfera literaturii propriu-zise și a creatorilor ei. Oricâte defecte ar putea avea Nicolae Breban, el este unul dintre cei mai importanți romancieri postbelici, și a-l echivala metaforic cu un ,Crap Gonflabil" (cu precizarea: ,caviar, cultură și căcat, stropite cu champagne") reprezintă o rătăcire stilistică și o eroare de judecată. Dacă a intrat pe terenul criticului literar - fără majusculă malițioasă -, Cristian Tudor Popescu
Pagini electrice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11031_a_12356]