2,403 matches
-
scriitorului, Sultana Bănulescu, aflată în SUA la studii de medicină, cu care am vorbit și eu în 2001 pentru o eventuală restituire de inedite) dacă o ladă secretă de manuscrise (cum spune un zvon sau o legendă), păstrată pentru o posteritate mai îndepărtată, nu ne va rezerva surprize de proporții nebănuite. Eugen Simion însuși mărturisește că, la un moment dat, Ștefan Bănulescu i-a vorbit de Cartea Dicomesiei, partea a doua (din care au apărut numai fragmente) din Cartea Milionarului, ca
Opera Milionarului în povestiri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11004_a_12329]
-
1094). O realitate miraculoasă a câmpiei dunărene a găsit în Ștefan Bănulescu un scriitor capabil să o reinventeze într-o ficțiune salvatoare și durabilă. Ediția critică a Oanei Soare, realizată cu pasiune și profesionalism, face un bilanț de etapă în posteritatea lui Ștefan Bănulescu și va stimula o schimbare importantă în receptarea și interpretarea operei lui. Milionarul în povestiri merita un astfel de omagiu postum.
Opera Milionarului în povestiri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11004_a_12329]
-
profetul realismului socialist, cosmetizându-și cu abilitate propriul trecut și omițând dibaci perseverența, zelul și iscusința cu care a contribuit la demolarea tradiției noastre literare". Scris cu finețe, ,opul îi confecționează autorului o mască nobilă cu care speră să rămână în posteritate". Cu cuvintele, diaristul nu se joacă: ,Citesc cu paciență Moartea lui Mercutio de Simion. Rateu magnific. Maestrul s-a hazardat într-un domeniu (publicistic) în care îi lipsește harul." Dar pe sine se cruță? ,Jurnalul mă decepționează, e tern, lipsit
Diaristul prin vârste by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10999_a_12324]
-
Vadim Tudor - doi ,patrioți" des întâlniți în Libertatea urii. Spre deosebire de mulți, prea mulți literatori disprețuitori ai ,vulgului", artiști a căror măreție nu poate fi reflectată în oglinzile prea mici ale contemporanilor, Cristian Tudor Popescu a înțeles că adevărata partidă cu posteritatea se joacă și aici, pe terenul social ignorat de intelighenția autohtonă. De aceea figurile personajelor populare (gen Gigi Becali, Mitică Dragomir) îl aduc la exasperare, de asemenea săltarea lui Vadim Tudor în șaua opțiunilor de vot ale electoratului Sunt elemente
Pagini electrice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11031_a_12356]
-
Aurel Cioran, fratele, un model, desigur Emil Cioran, fiul risipitor, prezentat în carte ca o personalitate caleidoscopică. în cea de a doua carte, Dăltuiri, se arată că în decembrie 2012, Radu Stanca a împlinit 50 de ani de la trecerea în posteritate. Ce a făcut posteritatea pentru această mare personalitate, om de teatru, poet? Descoperirile autoarei s-au adunat tocmai în această carte. Un volum inedit pentru reconstituirea traiectului său evolutiv, un debut prematur la 12 ani, la 15 ani era deja
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
model, desigur Emil Cioran, fiul risipitor, prezentat în carte ca o personalitate caleidoscopică. în cea de a doua carte, Dăltuiri, se arată că în decembrie 2012, Radu Stanca a împlinit 50 de ani de la trecerea în posteritate. Ce a făcut posteritatea pentru această mare personalitate, om de teatru, poet? Descoperirile autoarei s-au adunat tocmai în această carte. Un volum inedit pentru reconstituirea traiectului său evolutiv, un debut prematur la 12 ani, la 15 ani era deja un poet consacrat. în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Este adevărat, au mai avut o Biblie, o cruce cu Iisus răstignit și... șorțuri și însemne masonice pe care le-au folosit în cadrul unei mici ceremonii ce a avut loc pe Lună, după fixarea celebrei plăci ce trebuia să anunțe posteritatea sau pe „alți”vizitatori ai Lunii de prezența selenară a lui homo sapiens! Aceste lucruri mi-au fost confirmate de cosmonauții ruși, dar există fotografii și chiar un film al evenimentului în cauză. Cu cine credeți că s-ar fi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
2004, a publicat o carte, Sertar, cu o deschidere largă spre prezent, amintind sarcastic sau pamfletar episoade din viața literară a deceniilor șapte și opt din secolul XX. Cu toate aceste mici ,devieri", Niculae Gheran rămâne pentru contemporani și pentru posteritate editorul și biograful lui Rebreanu. Dificultatea realizării acestor vaste proiecte l-au determinat să li se consacre aproape în exclusivitate. Și nu e vorba de câțiva ani, ci de nu mai puțin de patru decenii. În 1965, N. Gheran tipărește
A trăi pentru Rebreanu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11033_a_12358]
-
îl pomenește, citîndu-l și înțelegîndu-l, explicîndu-l în ?definiții? de-o delicatețe rară, la trei ani de la despărțirea, incredibil, definitivă. La fel, deschizîndu-i, Ioanei Em. Petrescu, tulburătorul jurnal postum, ?invită?, addenda la un dicționar literar, omul în grila operei. De ce? Fiindcă ?posteritatea este îndreptățită să cunoască orice document pe care un scriitor l-a lăsat în urma lui, fără să-l fi distrus, deși ar fi putut s-o facă.? Este o bună concluzie, extrapolată, pentru Literatură și biografie (așadar, nu poezie sau
la Povești, povestiri, amintiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10883_a_12208]
-
în celelalte capitole ale acestei prime secțiuni. Cea de-a doua parte a volumului intitulată, Scriitorii și puterea: conflictul dintre estetic și ideologic, reunește cinci studii de caz semnate de Bogdan Cretu (Un caz tragic: G. Călinescu), Ioan Stanomir (Despre posteritatea unui dramaturg comunist: Aurel Baranga), Radu Vancu ( Cuvintele puterii și cuvintele poeziei. "Sonetul despre Unire" al lui Mircea Ivănescu), Angelo Mitchievici (Arhitecții utopiei: Eugen Barbu și Facerea lumii) și Antonio Patraș (Reabilitarea confesiunii. Exercițiile de luciditate ale lui Ion D.
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
istorie a cărții (a lecturii) în Antichitate și în Evul Mediu, dar și ca o istorie personală din perspectiva lecturii, o ,ego-grafie" a cititorului postmodern la sfîrșitul lecturii. Dacă, însă, Montaigne și-a redactat eseurile cu gîndul la propria sa posteritate, cu gîndul de a rămîne în amintirea rudelor și a prietenilor, Valeriu Gherghel mărturisește, cu autoironia care îl caracterizează, că motivul său este unul mult mai mundan și ține de stricta contemporaneitate: , Poți fi uitat, slavă Domnului, chiar în viață
Înapoi la clasici! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10898_a_12223]
-
face să intre în tiparele sale, utilizează oamenii ca pe niște trepte în atingerea scopurilor proprii și e conștient că evenimentul, în sine, nu contează. Esențială e relatarea acestuia, versiunea scripturală care îl va oferi - sub un unghi deformator convenabil - posterității. Un al doilea personaj pregnant al acestei piese realizate cu economie de mijloace, fără risipă de vorbe, gesturi, culoare locală. Al treilea și cel mai important este tovarășul lui Pavel, adus în cadru ca Povestitor al trecutelor întâmplări și garant
Fictiuni by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10134_a_11459]
-
Nici cititorii unor tragedii shakespeariene, precum Macbeth. Nu e un secret pentru nimeni, pe de altă parte, ca o serie de prestigioși mînuitori de condei, precum Kafka, Joyce sau, în România, Bacovia, au avut, la vremea lor, puțini cititori. Doar posteritatea i-a răzbunat. E o chestiune și de spirit al timpului, desigur, de evoluție a gustului și modelor literare. Mai important este, vorba unui mare critic literar român, "nu atît dacă și cît se mai citește, ci ce se înțelege
Despre autori si cititori by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10150_a_11475]
-
romane pînă la Da Vinci Code. Dar iată, de data asta, a dat lovitura. El sau Paul Coelho n-au probleme de difuzare. Noi, ceilalți, ne mai consolăm deocamdtă, pe drept sau pe nedrept, cu gîndul la Stendhal, adică la posteritate.
Despre autori si cititori by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10150_a_11475]
-
nu numai că nu reprezentau o defăimare, dar chiar surprindeau un merit, puterea de analiză și răbdarea cu care a putut scrie atîtea mii de pagini făcînd din acest "bou mut" prințul fără egal al scolasticii occidentale. Iată de ce memoria posterității i-a fixat locul în filozofia medievală prin apelativul mult mai nimerit de doctor angelicus. Deși săracă în întîmplări exterioare, viața lui Toma d'Aquino, căci despre el este vorba, a avut parte de cîteva evenimente suficient de grăitoare în privința
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
și o judecată pot fi considerate unanime despre destinul unui scriitor: Sorin Titel a fost un marginal în cadrul generației ´60, dar este autorul unei capodopere, Femeie, iată fiul tău, care nu poate lipsi dintr-un canon al romanului românesc neomodernist. Posteritatea a stabilit, cu o relativă ușurință, o ierarhie internă a scrierilor lui Sorin Titel, chiar dacă nu există unanimitate în această selecție. Tânărul scriitor din anii 1963-1970, foarte deschis spre modernitate, nu a dat o proză de profunzime sau de anvergură
Revanșa unui "marginal" by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10807_a_12132]
-
de sensurile lui tradiționale. Sorin Titel nu a fost un talent spectaculos, surprinzător de la prima carte, nu a fost o revelație confirmată sau dezamăgitoare. A evoluat (cum spuneam) încet, dar sigur, cu fiecare carte. Creșterea prestigiului s-a imprimat și posterității. Eugen Simion are dreptate să evidențieze în prefața la Opere acest tip de destin în continuă devenire, mai puțin frecvent, dacă nu chiar neobișnuit în literatura română: ,Sorin Titel aduce exemplul scriitorului care se dezvoltă prin cultură și voință de
Revanșa unui "marginal" by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10807_a_12132]
-
dărnicie o împărțea tuturor semenilor săi. Au trecut doi ani și umbră să nu se poate despărți de noi și datorită doamnei sale, scriitoarea Mariana Brăescu Silveștri, care îndeplinește cu succes misiunea de a continua proiectele sale culturale și cultivarea posterității soțului. E lăudabil demersul său misionar făcut cu dăruire și hâr, cu inteligență afectiva, cu tenacitatea unei luptătoare ce ne amintește de Victoria Lipan, eroina lui Mihail Sadoveanu. Merită toată admirația noastră pentru deplină reușită în climatul actual care bruiază
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Saramago”, dar și de la decernarea unor titluri de doctor honoris causa, teze de doctorat având ca temă opera lui Saramago, mașina de scris și câteva cărți din biblioteca personală. Privit de către admiratorii săi ca un „Borges portughez”, Saramago a lăsat posterității cărți care conțin valori culturale, estetice și morale. El a murit pe 18 iunie 2010, cenușa sa fiind depusă inițial în satul natal și la Lanzarote. Această expoziție a fost prezentată întâi la Lanzarote, una din insulele spaniole Canare, unde
Fundația „José Saramago“ – Lisabona Expoziția „Sămânța și roadele“ by Ma () [Corola-journal/Journalistic/4018_a_5343]
-
volume, XI și XII, ar fi trebuit să facă obiectul unor dezbateri aplicate. Nu doar pentru că ele conțin pubicistica și conferințele ținute de Călinescu între 1963-1965 și ne livrează, astfel, chipul ultim sub care criticul s-a înfățișat la judecata posterității. Ci și pentru că momentul politic al primei jumătăți a deceniului 1960-1970 este, din multe puncte de vedere, un turnesol mai bun al comportamentului moral al autorului Istoriei literaturii române de la origini până în prezent, decât primul deceniu de după încheierea războiului. Să
Călinescu dezolat și dezolant by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3071_a_4396]
-
673-674: „După câte știu, nici un scriitor de odinioară, din orice epocă sau țară ar fi fost, n-a ținut la părerea tineretului, căci mai curând o considerau puțin importantă. Într-o bună zi, un scriitor și-a dat seama că posteritatea lui depindea de acest tineret (primul, în Franța, cred că a fost Hugo) și a încercat să-l câștige. Mult mai târziu (recent), s-a născut gândul puterii lui de cumpărare. Dar nu poate fi vorba de stimă adevărată sau
Disparate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3850_a_5175]
-
ne confirmă cu asupra de măsură asemenea intuiții aproape naturale. Să recapitulăm atent: Prințul Ghica figurează în canonul oral - dacă se poate vorbi despre așa ceva - al oricărui critic literar, dar nu și în acela scris, veritabil, expus publicului și implicit posterității. De ce? Bănuiala mea se îndreaptă către o cauză mai degrabă genologică sau mentalitară. Tradiția romanului istoric românesc e - în genere - una legitimată de cultul eroului arhetipal, de ascensiunea întemeietorului, de spectacolul personajului cu aer romantic și comportament exemplar. și, mai
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
din comun, aliat cu o cultură literară fără echivalent în epocă. Interesanta sa inovație dramaturgică va rămînea însă, ca și la Eminescu, uitată în noaptea manuscriselor. Apariția fulgurantă a lui Ștefan Petică în literatura română va provoca la nesfîrșit, în posteritate, un regret arzător. Au mai existat scriitori români dispăruți în plină tinerețe, speranțe nenumărate retezate înainte de vreme, dar, prin ceea ce reușise să ne dea înaintea împlinirii vîrstei de 27 de ani, Petică reprezintă poate cazul cel mai tragic înregistrat de
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
Sorin Lavric Heiner Feldhoff, Prietenul lui Nietzsche. Istoria vieții lui Paul Deussen, trad. din germană de Corneliu Sterian, București, Editura Herald, 2011, 298 pag. Nu e un privilegiu să rămîi în conștiința posterității ca prieten al unui geniu, bucurîndu- te de o celebritate care vine peste tine fără s-o meriți. E ca un cîmp de atracție care, acaparîndu-te, îți insuflă deopotrivă obligația de a-i fi recunoscător, căci fără el nu ai
Alumnus portensis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4072_a_5397]
-
spre mai profunda cunoaștere a acestei Atlantide care este încă, să recunoaștem, avangarda noastră interbelică. Meritul documentar al textelor reunite în Epistolar avangardist este incontestabil și depășește valoarea literară a unei corespondențe, care nu este întotdeauna scrisă cu fața către posteritate. Și care, în consecință, uneori are un caracter literar evident, asumat de expeditor, iar alteori e doar un text utilitar, fără virtuți estetice. Noutatea documentară a acestei corespondențe privește, mai întâi, evoluția raporturilor din cadrul unuia dintre grupurile de avangardă cele
În actualitate, avangarda interbelică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4169_a_5494]