5,162 matches
-
prozele lui Ioan Groșan, foarte mult prizate au fost cele considerate tipice pentru postmodernismul metanarativ. Nu doar formula este cea care delimitează aceste proze, ci și o comunitate de simboluri pe care le folosește în comun cu cei cîțiva mari postmoderni care pătrunseseră la noi în acea vreme. Astfel, în Insula, doi tineri intelectuali trăiesc într-o lume compusă din cărți, vorbesc în citate și descoperă sub tălpile lor o imensă carte îngropată, ale cărei prime fraze sînt, bineînțeles, primele fraze
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
atent la problematica vieții pur și simplu. Aici pare să fie punctul de rezistență. Aceste proze rămîn cu adevărat tinere, dincolo de teorie și experiment și aici Ioan Groșan e cu adevărat un scriitor de anvergură internațională, renunțînd să fie un postmodern atît de român. Un prim strat superficial al povestirii Adolescent ar fi acela al literaturii pentru tineri. Epicul are ceva din Cireșarii, de exemplu, cîțiva copii aproape adolescenți organizează un fel de expediție la rîul din sat pentru a colecta
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
se întoarce speriat lîngă verișoara cea sclifosită: "Prin fereastră venea o lumină cenușie, rece. Se strînse lîngă Ancuța, atingîndu-i cu palmele spatele cald. Prin trupul ei sufletul se mișca ușor, respirînd." Din Marea amărăciune s-a reținut mai ales metafora postmodernă a prescrierii. Doi profesori tineri, un bărbat și o femeie, își scriu bilețele în cancelarie, bilețele care treptat se transformă în scrisori, iar scrisorile în rețetă de viață. Hotărăsc să joace un joc și să prescrie în aceste texte întîmplările
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
o face Derek pe marginea tragicei morți a fiului lui Katie și Leonid, în urma unei supradoze de droguri. Tot repetat, evenimentul se golește de real, devine ficțiune. Și tot el, invitat să țină o conferință despre ,,idealul epicurean în lumea postmodernă", notează că lumea contemporană se bucură de o ,,comunicare instantanee dar insignifiantă", pierzînd arta de a coresponda, de a conversa, de a pregăti și împărți hrana, pentru că ,,nimeni nu mai stă în fața cuptorului dar bucatele sînt insipide" iar ,,tehnologia avansată
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
discursivă a narațiunii. Scena se petrece într-o cafenea din Ulm-ul germanic, spațiul de zămislire a legendelor despre Faust și Mefisto. Diavolul imaginat de romancier, nu fără umor și nu fără ironie, nu este chiar Mefisto, ci un ,,Satan postmodern", care îi explică pe îndelete personajului principal, Matei Pavel, fost consilier guvernamental, motivele sale de a exista, ca și rațiunile particulare de a-și experimenta puterea malefică pe anumiți indivizi, într-un anume loc geografic și la un anumit timp
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
indivizi, într-un anume loc geografic și la un anumit timp istoric ce este apropiat de anul 2000: ,,Vedeți, domnule Pavel, fiecare epocă are diavolul său. Eu sunt conștient de situație, n-am cum să fiu altfel decât un Satan postmodern. Cum adică postmodern?, veți zice pe bună dreptate. Postmodern, adică un Satan care ține cont de predecesorii săi, de întrupările sale anterioare, le privește așa cum privește un autor cărțile care s-au scris până la el și din care folosește pasaje
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
anume loc geografic și la un anumit timp istoric ce este apropiat de anul 2000: ,,Vedeți, domnule Pavel, fiecare epocă are diavolul său. Eu sunt conștient de situație, n-am cum să fiu altfel decât un Satan postmodern. Cum adică postmodern?, veți zice pe bună dreptate. Postmodern, adică un Satan care ține cont de predecesorii săi, de întrupările sale anterioare, le privește așa cum privește un autor cărțile care s-au scris până la el și din care folosește pasaje punând ghilimelele, sunt
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
anumit timp istoric ce este apropiat de anul 2000: ,,Vedeți, domnule Pavel, fiecare epocă are diavolul său. Eu sunt conștient de situație, n-am cum să fiu altfel decât un Satan postmodern. Cum adică postmodern?, veți zice pe bună dreptate. Postmodern, adică un Satan care ține cont de predecesorii săi, de întrupările sale anterioare, le privește așa cum privește un autor cărțile care s-au scris până la el și din care folosește pasaje punând ghilimelele, sunt un Satan făcut din citate. Chiar
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
căci ne prezintă un diavol de hârtie și o posibilă comparație între diavol și autorul de cărți, dar dincolo de asta ea vorbește totodată despre ambițiile ficțiunii de față. Romanul lui Gabriel Chifu se dorește într-adevăr a fi un roman postmodern, în care să se amestece așadar ludicul și seriosul, parodia și registrul grav, imaginația populară și imaginația livrescă, apelându-se adeseori la poncife și la citate, la informații și chiar la pagini scrise de alții. Lucrurile despre care se scrie
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
Cei trei muzicieni polonezi își convertesc solidele cunoștințe academice în peisaje sonore cuprinzătoare/ surprinzătoare. Ei nu se tem să asimileze o vastă moștenire muzicală - de la Chopin, la Monk sau Jarrett -, atâta timp cât influențele sunt reprocesate printr-o sensibilitate proprie, de factură postmodernă. Cu toate că marele contrabasist Zbigniew Wegehaupt nu a putut veni la Sibiu din motive de sănătate, am constatat cu încântare că jazzul polonez se menține la cote calitative superioare. Cvartetul Julio Barreto Latino World reunește, în proporții egale, instrumentiști proveniți din
Festivalul de Jazz de la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/15774_a_17099]
-
să le reintegreze într-un complex de semnificații ce a devenit între timp opac ochiului neexersat. De aici structura aparent haotică, ruperile de ritm, dezordinea specifică realului care se păstrează în prozele lui Vasile Andru. Firește că și o estetică postmodernă a construirii textului poate fi invocată, scriitorul nu e nicidecum străin de montajul complex al prozei scurte optzeciste, dar insist să cred că nu preocupările de acest tip au întîietate în cazul acestui scriitor, ci ele sînt cumva subordonate unei
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
germanice, iar personajele sale provin, și ele, din locurile cele mai diverse. E o lume, în egală măsură, a cuvintelor și a Bibliotecii, a convențiilor romanești reciclate, ironizate, cu o mare libertate ludică și cu o evidentă plăcere a "manipulării" postmoderne: aluziile livrești sunt numeroase, intertextul funcționează productiv și spectaculos, relativizând sentimentul "realului" dar neanulându-l, căci prozatorul are un remarcabil simț al concretului, surprins și recreat în detalii semnificative, în culori și reliefuri reverberante. Și e de notat imediat amprenta
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
însă nu e nimic strict aici, nici dogmatic... Nu mă feresc însă nici să construiesc psihologia unui personaj, o focalizare internă asupra psihologiei unui personaj... Ne putem juca, într-adevăr, cu toate acestea. Vă puteți considera, așadar, în fond, un postmodern... Nu prea știu... Ar trebui să ne înțelegem asupra unei definiții care pentru mine rămâne oarecum vagă, nu înseamnă mare lucru... Se călătorește foarte mult în cărțile Dv. și se trăiește cam peste tot... Sunteți un fel de nou "cosmopolit
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
faci... Cred că dacă ești funciarmente scriitor e tocmai pentru că nimic nu îți este îndeajuns, pentru că ai o foame excesivă, dorești să faci mai mult, să vezi mai mult... în același timp, știm foarte bine - și aici e, poate, ceva "postmodern" - că avem (eu o am, în orice caz) un fel de nostalgie a Enciclopediei, de fapt imposibile, fiindcă cunoașterea e prea vastă, fiindcă nu mai putem fi niște oameni ai Renașterii - însă modelul e totuși acesta. Când facem ceea ce facem
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
cărților ne chinuim să citim pe ecranul unui calculator. E drept că telefonia mobilă invadează ultimele teritorii ale spațiului privat, substituind puțina liniște care mai rămăsese cu pălăvrăgeli mărunte. Dar și mai grav este că literatura și arta modernă (ori postmodernă) sînt reflexe ale unei creații decăzute, dacă o putem numi așa. Odată cu secularizarea artei (pentru care Steiner îi găsește responsabili tot pe oamenii de știință, mai precis pe filozofii naturaliști ai secolului XVII), creația estetică își pierde miza ontologică, ruptă
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
Seria "Proză", 216 p., f.p. "Orice zi are evenimente" Superlivrescul, extraordinarul Șerban Foarță utilizează extraesteticul într-un mod cu totul neașteptat: preia articole și reclame din ziare și le aglutinează în diverse formule poetice. Ideea plutește în mai toate întruchipările postmoderne ale artei: Șerban Foarță dedică un întreg volum recuperării unor dimensiuni importante ale culturii populare. " Primesc o fată în gazdă, ofer condiții de bloc./ Vînd tractor U560 și remorcă basculabilă 5t." "Taur, cu auto, îmi plac plimbările la iarbă verde
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
dimensiuni importante ale culturii populare. " Primesc o fată în gazdă, ofer condiții de bloc./ Vînd tractor U560 și remorcă basculabilă 5t." "Taur, cu auto, îmi plac plimbările la iarbă verde" etc. Autorul colează anunțuri de prin ziare și, spre deosebire de mulți "postmoderni" care utilizează acest tip de materie, obține efecte mult mai complexe decît banalul și, la un moment dat agasantul, umor involuntar. Astfel, versuri precum "Steaua a dansat în Ștefan cel Mare/ Omagiile cotrocenilor au fost refuzate de familia lui Emil
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
Nu asistăm la procesul postmodernismului, ci doar la alcătuirea cu meticulozitate a dosarului în vederea unei eventuale pledoarii viitoare. Probele adunate sînt extrem de diverse, de la eseuri elaborate, teoretizante, pînă la mici precizări sau descrieri de atmosferă. Dosarul postmodernismului este el însuși postmodern, după cum autorul probelor este un personaj cu discursuri diverse. De la filo-feminisme asumate, la teoretizări asupra conceptelor, de la vocea critică și coagulantă a generației '80, la polemicile conducătorului de reviste. Toate problemele ridicate de Ion Bogdan Lefter în această carte își
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
a deschide cartea, că nu vei găsi între paginile ei nici coerența unei realități odihnitoare, nici tertipurile unui limbaj cu care s-a obișnuit literatura contemporană, și până la urmă - poate nici un fel de răspuns la zecile de întrebări ale conștiinței postmoderne. E de descoperit mai degrabă un gen aparte de ficțiune, care își dezvoltă din resurse intime un suflu puternic până la ultima pagină, ca o "încercare de a asigura continuitatea unui vis și așa fără noimă, dar pompând impresia copleșitoare că
Hărți inexistente by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16226_a_17551]
-
bine demonstrată. În stabilirea valorii unui poet suprarealist, criteriul estetic se arată neputincios. Iată un alt punct "greu" al cărții. Pînă acum la noi criteriul estetic a fost pus în balanță doar cu criteriul etic. Simona Popescu introduce o îndoială postmodernă veritabilă în ce privește criteriul estetic - autoarea găsește o perioadă clasicizată care a fost o "victimă" exemplară a viziunii exclusiv estetice asupra literaturii. Viața autorului nu are ce căuta în text - iată o teoremă care mai poate fi valabilă doar dacă o
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
izotopia autoreferențială", bunica lui Creangă plânge în fața știrilor de la Tv, noutățile lexicale sunt un fidel barometru de ierarhizare a urgențelor comunicării prin care se poate deduce cu exactitate "încotro se îndreaptă lumea", Scufița Roșie abia mai face față noii realități... postmoderne, actualitatea "fantastică" a străzii Mântuleasa și câte și mai câte. Un fragment din excelentul eseu "Despre modă": "A fost, într-o vreme, moda oțetului de mere, a venit pe urmă moda petrolului polonez, cândva s-a practicat gargara cu ulei
Honeste legere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16250_a_17575]
-
frumusețea: "După așa ceva nu-ți mai rămîne, cu siguranță, altceva de făcut decît să ceri grabnic de la societățile specialiste o diplomă de handicap". Unica salvare ar fi o lectură "de racolare" (termen securist), din care să rezulte un Pillat, bineînțeles, postmodern. N-ar fi un lucru foarte dificil, "chiar dacă nu era lucrul cel mai la îndemînă" (propoziția e răsucită artizanal). Urmează o explicație, metaforizantă, în care abstracțiunea doctrinară e pipăită ca o materie cu scopul de a i se aprecia densitatea
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
istorie literară a căzut în desuetudine. Cînd nu s-a renunțat cu totul la criteriul istoric, locul istoriilor propriu-zise l-au luat panoramele. În acestea, periodizarea se făcea de obicei pe decenii și pe genuri. Abia în timpul din urmă, lectura postmodernă a literaturii a readus în discuție și alte criterii, unele abandonate în trecut, altele noi, și a retrezit interesul pentru periodizarea istoriei literaturii. În plus, au dispărut anumite reticențe de natură ideologică, vinovate și ele de raritatea istoriilor literare (ca să
Periodizări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16267_a_17592]
-
împotriva romantismului, și în momentul sburătorist de după primul război, cu tot atît de faimoasele revizuiri lovinesciene. Actuala generație optzecistă pretinde același lucru pentru ea. Timpul îi va da ori nu dreptate. În ce mă privește, înclin să cred că paradigma postmodernă o înlocuiește pe aceea modernă exact în momentul în care Cărtărescu și compania își fac apariția pe scena literară. Prima bătălie canonică a însemnat maturizarea deplină a literaturii române, la apusul romantismului, a creat critica, teatrul și proza nouă, legitimînd
Periodizări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16267_a_17592]
-
ca spectacol stilistic și temperamental într-o strictă perspectivă culturală. Așa cum se joacă în filmele ei video pe marginea ritualului magic și pe aceea a ceremonialului erotic, așa cum se joacă pictural pe mari suprafețe narative, artista se joacă în perspectivă postmodernă și cu acest guraliv și misterios asfințit de secol austriac în care niciodată nu se știe unde sfîrșete culoarea și unde începe sîngele, unde beția se întîlnește cu iluminarea și unde explozia de vitalitate se transformă subit într-o armă
Memoria sfîrșitului de secol by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16304_a_17629]