4,565 matches
-
difuză, personajele nu au contururi ferme, stilul nu taie respirația, construcția pare aleatorie. Cartea este mai degrabă o demonstrație științifică, făcută cu instrumentele ficțiunii. Fără a fi un roman de geniu, Opus Dei este un excelent eseu fictiv despre logica postmodernismului. O carte a timpului nostru, la fel de utilă publicului român și american. Publicarea ei în ediție blingvă (română și engleză) este, de aceea, mai mult decât salutară.
În laboratoarele politicii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8097_a_9422]
-
28 lei); Alejo Carpentier - Harpa și umbra (Ed. Leda, 18 lei); Michael Carrithers - Buddha (Ed. Humanitas, 13 lei); Wilkie Collins - Piatra Lunii (Ed. Leda, 27,50 lei). l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Postmodernism pe Bega O carte scrisă în limba franceză și tradusă pentru cititorii români de Matei Perahim. Dedicată „figuranților, pentru mortala lor nevinovăție“, lucrarea lui Tudor Eliad amestecă lumea filmului în cea a realului și astfel creează o nouă lume, cea
Agenda2006-11-06-timpul liber () [Corola-journal/Journalistic/284866_a_286195]
-
44 lei); Adela Toplean - Pragul și neantul (Ed. Polirom, 19,80 lei); Liviu Bordaș - Iter in indiam (Ed. Polirom, 27,90 lei); Radu, principe de Hohenzollern-Veringen - Palatul Elisabeta: centrul regalității în România de azi (Ed. Humanitas, 79 lei); Gabriel Troc - Postmodernismul în antropologia culturală (Ed. Polirom, 22,90 lei); Daniel Dăianu, Radu Vrânceanu - Frontiere etice ale capitalismului (Ed. Polirom, 24,90 lei); Leila - Măritată cu forța (Ed. RAO, 16,99 lei); Anselm de Canterbury - Despre libertatea alegerii (Ed. Polirom, 14,90
Agenda2006-20-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284967_a_286296]
-
deschiderii de la finele epocii Dej, prin care generația ’60 și sprijinitorii ei au refăcut legăturile cu interbelicul modernist. Suntem, în fine, beneficiarii uzurii „optzeciste” în navete și în lecții predate în glodul Patriei, simultan cu scrierea unor cărți racordate la postmodernism. Când spun „suntem”, nu vorbesc în numele „tinerilor”, nici în cel al unei anumite generații. Practic, întreaga epocă literară postrevoluționară (la care participă autori din toate generațiile) datorează ceva esențial celor care au amprentat epoca anterioară: continuitatea. Lucrurile nu au început
Două epoci by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3919_a_5244]
-
listă acoperă, în viziunea unor critici, partea valoroasă, rezistentă, literară (în sens tare) din bibliografie, pe câtă vreme cea de-a doua ar naufragia într-un registru prea accesibil, facil, umoristic, comercial. Greu de stabilit, după această rețetă, unde le e locul Postmodernismului românesc sau volumelor de Jurnal. Și încă și mai greu de acceptat simplismul intelectual al unei asemenea împărțiri. Un roman minuscul, dens ideatic, dificil de urmărit, explorând fantasmaticul și instituind monstruosul (într-o bună tradiție prozastică) nu e numaidecât superior
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]
-
Mircea și Victor. Paginile despre poezia de azi reprezintă cea mai plauzibilă panoramă a problemei din câte am parcurs în ultima vreme, dincolo de înverșunarea avocaților conjuncturali (de fapt, perfect imuni la frumusețea genului) și dincolo de scepticismul procurorilor la fel de conjuncturali. În Postmodernismul românesc, Cărtărescu punea degetul pe rană, numind clar decalajul teoretic în care se află o bună parte a poeziei contemporane (descinsă din Blaga și din emulii acestuia). La vremea aceea, verdictul a produs rumoare. Acum e reluat, în esență, fără
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]
-
lui Nemoianu a rămas profund marcată de tragedia comunismului, trăită de autor la fața locului și pe care apoi nimic n-a mai putut-o șterge. Ultima sinteză impresionantă a profesorului româno-american a apărut în urmă cu aproximativ doi ani: Postmodernism and Cultural Identities. Conflicts and Coexistence (The Catholic University of America Press, 2010). Cu o lăudabilă celeritate ea vede acum lumina tiparului pe românește datorită Laurei Carmen Cuțitaru (Editura Universității „Al.I.Cuza” din Iași, 2011). O oportună prefață a
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
ea vede acum lumina tiparului pe românește datorită Laurei Carmen Cuțitaru (Editura Universității „Al.I.Cuza” din Iași, 2011). O oportună prefață a lui Codrin Liviu Cuțitaru întovărășește traducerea. Din fericire a fost aleasă tocmai această privire de ansamblu asupra postmodernismului cultural, social și politic; existau încă cel puțin două scrieri recente ale profesorului de la Washington care ar fi meritat o variantă românească (Imperfection and Defeat din 2006 și mai ales The Triumph of Imperfection din același an), dar caracterul lor
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
și de nespecialiști. Dincolo de mulțimea exemplelor comentate, ce conferă volumului un aer de enciclopedie, dincolo de cantitatea copleșitoare a numelor de autori prezente, cartea se construiește pe cîțiva piloni demonstrativi enunțări încă din primele capitole. Vaga și controversata problemă a definirii postmodernismului este atacată de Nemoianu dintr-un unghi inedit. Specificul oricărei civilizații, crede autorul, din momentul apariției societății umane și pînă astăzi, a fost dat de factorul religios și de cel estetic - în ciuda istorismului, a determinismului economic, în ciuda a trei secole
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
trăiește din aluzii culturale la epoci revolute, figurativul revine ostentativ în artele plastice etc.etc). Starea postmodernă marchează trecerea la vizualizare în domeniul comunicării (computerul); centrele de putere se modifică într-o lume care a încetat de a fi bipolară. Postmodernismul, introducînd scepticismul și relativismul cu privire la valorile tradiționale, pune totul sub semnul întrebării; însăși religiozitatea începe să fie considerată un vestigiu perimat al trecutului. Totuși exegetul nu cade în disperare („Postmodernitatea nu e nicidecum o condiție diabolică. E doar una periculoasă
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
noștri: asistăm astăzi la instalarea unei incertitudini grave, însoțită de previziuni apocaliptice (cum se întîmplase și la finele secolului al XVIII-lea), dar pe care umanitatea le va depăși probabil, așa cum a făcut-o de fiecare dată. După expunerea teoriei postmodernismului (epistemologic, cultural, social și istoric), secțiunile a doua și a treia plonjează explicit în cultural. Opțiunile fundamentale ale profesorului de literatură comparată și ale filozofului vin aici în răspăr cu opinia comună, cu gîndirea academică americană majoritară, dezolant de mediocră
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
diferiți între ei, la prima vedere (Landor, Von Platen, Ganghofer, Jünger); toți materializează însă „restul fericit” care a nuanțat tendințele literare dominante, oferind variante opuse, uneori polemice față de viziunea majoritară. Prin ei, literatura epocii lor a căpătat armonie. În cazul postmodernismului contemporan, dimensiunea spirituală, uitată sau escamotată intenționat în zilele noastre, ar putea reprezenta același „rest fericit”, alternativa obligatorie fără de care civilizația contemporană ar merge spre eșec. Eșecul, înfrîngerea, rezistența în fața eșecului - iată cîțiva dintre termeniicheie ai ultimelor cărți semnate de
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
escamotată intenționat în zilele noastre, ar putea reprezenta același „rest fericit”, alternativa obligatorie fără de care civilizația contemporană ar merge spre eșec. Eșecul, înfrîngerea, rezistența în fața eșecului - iată cîțiva dintre termeniicheie ai ultimelor cărți semnate de Virgil Nemoianu. Considerațiile sale despre postmodernism au aerul constatului de urgență, redactat într-o situa- ție-limită a civilizației contemporane. Nimeni nu era mai autorizat decît cel care a scris Imperfection and Defeat arătînd condiționarea definitorie a literaturii de pesimism, de paseism, de nostalgie, să pună diagnosticul
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
civilizației contemporane. Nimeni nu era mai autorizat decît cel care a scris Imperfection and Defeat arătînd condiționarea definitorie a literaturii de pesimism, de paseism, de nostalgie, să pună diagnosticul exact asupra culturii contemporane. Identificarea situațiilor istorice în care similitudinile cu postmodernismul par șocante nu putea fi asumată mai convingător decît de cel care analizase în detaliu „The Silver Age of Sociocultural Moderation in Europe, 1815-1848” (este subtitlul lucrării din 2006 intitulate Ihe Triumph of Imperfection). Cărțile lui Nemoianu decurg natural unele
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
altele deoarece ele poartă, în cifrul lor secret, aceeași viziune asupra literaturii și culturii, hrănită cu o cantitate prodigioasă de exemple. Aspirația ultimă a criticului român, atunci cînd face să defileze prin fața noastră spectacolul culturii (tendință confirmată și prin acest Postmodernism...), ar fi aceea spre armonie și spre calm. O armonie cu greu obținută trebuie să salveze lumea; cărțile lui Nemoianu Calmul valorilor sau Înțelepciunea calmă închideau orizontul speranței în sintagme-titlu. În realitate, Virgil Nemoianu nu este nici pe departe „calm
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
omniscient, Maria, Ana și desigur prin recul Claudia Mitră, își dispută cu personajul toate tipurile de raporturi, știind mai mult, tot atât sau chiar mai puțin decât personajul. De aici și mobilitatea și modernitatea textului, acesta aparținând deopotrivă neo și postmodernismului). Ca narator omniprezent, secvenționează firul epic, intervine cu detalii subiective, cu o analiză aprofundată a trăirilor interioare. În partea a doua (actul doi) naratorul omniprezent elimină orice formă de dialog cu cititorul (receptorul); devenit narator - reflector, schimbat perspectiva asupra evenimentelor
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
aceeași formulă fatidică viață-suferință-moarte, pe întreaga derulare a timpilor. Astfel, imposibilul formulei ontologice a omului atinge absurdul. Un absurd tragic. Acesta este adevăratul teatru al absurdului, nu absurdul artificial, hilar, până la jalnic și repulsiv, inventat de cavalerii-tristei-figuri ai modernismului și postmodernismului. Absurdul adevărat, absolut impardonabil, este moartea Antigonei, a Ifigeniei, a Desdemonei, a Ofeliei, a Cordeliei: moartea purității, a angelicului, a divinului uman. Antidotul Antidotul imposibilului dramatic al lumii omului este poezia. La polul suprem lucrul geniului. Poezia, arta, în genere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o idee citită într-o formă apropiată, acum uitată), bucuria de a mă surprinde uneori drept "altul" decât cel cu care m-am familiarizat în traiul cotidian; un "altul" apropiat de un ideal de sine ce își schimbă continuu contururile. ٭ Postmodernismul constată falimentul rațiunii sau îl proclamă? Cred că mai curând îi evidențiază caracterul de ideal, de orientare a acțiunii și nu de normă a ei. Înghesuim faptele în ceea ce știm despre posibilul lor, în explicațiile la îndemână sau care ne
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
specific unei științe abia raportat la care anumite concepte își pot căpăta sensul și anumite straturi ale realității își pot deschide înțelesul. Poate că nu religia este opiu pentru popor (K. Marx), ci națiunea (ca stat național) și clasa (socială); postmodernismul consideră că este de fapt rațiunea. Rolul "omului de cultură" este să ofere un punct de vedere inedit asupra existenței, asupra vieții. Cultura intervine astfel ca o multiplicare a punctelor de vedere "obiective" asupra propriei vieți. Ea este echivalentă cu
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
perspectiva inițială; sau, dacă nu se potrivește, nu este văzut. Astfel, uneori a ști mai mult înseamnă a cunoaște mai puțin. Cum zeul modern este Rațiunea, preoții săi nu pot fi decât cei care-l slăvesc, respectiv oamenii de știință. ٭ Postmodernismul nu are succes în România deoarece noi încă n-am reușit să trăim corespunzător modernitatea; abia am ieșit dintr-un sistem social imaginat de unul din urmașii lui Hegel, și anume Marx. Poate că gândirii unei nații îi este imposibil
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
paradox? A ști nu înseamnă numai putere și competență, ci și capacitatea de a-l îndura pe a ști. A cunoaște înseamnă uneori o smulgere din plăcutul sentiment de acasă pe care ți-l dă odihnirea la nivelul cotidianului. Dacă postmodernismul are dreptate în ceea ce privește critica rațiunii (sau a formei de raționalitate de până acum) atunci intelectualul ca model (erou) social va dispărea. Poate că soluția o reprezintă întoarcerea la o formă de asceză mistică, în care sunt implicate atât rațiunea cât
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
unor sensuri sub care așezăm lucrurile pe moment pentru a le putea înțelege. Este vorba de legături temporare ce acoperă setea noastră de sens, stabilite dintr-un reflex al unificării sub semnul căruia stă însăși posibilitatea sensului. Contestarea metafizicii de către postmodernism vizează deconstrucția acestor teze, prezentarea lor drept posibilități umane de a înțelege și eliminarea suprapunerii forțate cu modul de-a fi al lucrurilor. ٭ Observațiile lui Bruce Lipton privind dependența geneticului de factorii de mediu deschid atât către posibilitatea libertății cât
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Zăresc pe stradă tot mai multe persoane cu care îmi pare rău că sunt concetățean. Sub presiunea modelelor occidentale de civilizație îmi vine tot mai greu să-i asum ca fiind "ai mei". Oare câte refuzuri stârnesc la rându-mi? Postmodernismul m-a făcut să depășesc bucuria de a avea o idee despre ceea ce înseamnă dreptul, de a mă descurca într-un sistem greu de deslușit. În special Michel Foucault mă împinge înspre a gândi o posibilă re-fundamentare a dreptului în afara
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
a unei "minți gemene". Numai că pornirea inițială e cea de-a fi unic, marcându-ți astfel locul într-o lume prea plină de similitudini. Două idei la fel de goale de sens: scriitor fără (o) carte și rege fără (o) țară. Postmodernismul aduce în primul plan ideea sfârșitului Istoriei pornind de la conceptul de bază al modernității, progresul, interpretându-l ca fără capăt. Sfârșitul ideologiilor lasă lumea fără un telos care să constituie polul de orientare al acțiunilor. Efectul? O prăbușire a oamenilor
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
interpretându-l ca fără capăt. Sfârșitul ideologiilor lasă lumea fără un telos care să constituie polul de orientare al acțiunilor. Efectul? O prăbușire a oamenilor asupra propriilor existențe în încercarea de a le descoperi sensul. Singura soluție posibilă acum pentru postmodernism este deconstrucția sensului existenței, dezvăluindu-i aspectele ideologice. O lectură tare este una care te neliniștește, care este însoțită de o agitație determinată de modificările pe care ideile lecturate le produc, aproape pe neobservate, în tine. Ceea ce indică lectura slabă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]