1,577 matches
-
de măsură, este cauza principală a încremenirii noastre pe „scara evoluției” politice și instituționale. Și primii care ar trebui să se schimbe, să-și evalueze propriul demers cu exigență și curaj, sunt chiar intelectualii. Nu lupta iluzorie cu „europeniștii” și postmoderniștii este miza acestor timpuri, ci oprirea valului restauraționist care ne pune pe cap căciula asiato-comunistă cu clape. Nu poezia fără rimă a unui debutant trebuie să ne provoace supărarea sau chiar furia, ci faptul că bustul lui Andrei Lupan, un
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și reface constant pe parcursul lecturii. Dar manipularea sau chiar jocul cu cronologia evenimențială are diverse funcții în diverse tipuri de discursuri romanești exemplificate atît din literatura secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, cît și din romanul modernist și postmodernist. Mieke Bal subliniază dubla liniaritate a textului narativ: cea lingvistică a succesiunii de fraze și cea a evenimentelor de la nivelul fabulei. Întreruperea acestei liniarități este un mijloc de subliniere, de intensificare a lecturii și, astfel, de realizare a unor efecte
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
prin discutarea anacroniilor obiective și subiective, punctuale și durative, complete și incomplete, și detalierea analizei distanței în timp a anacroniilor și a duratei lor. Autoarea ilustrează de asemenea limitele analizei centrată pe aspectul temporal al evenimentelor, mai ales în romanul postmodernist, oprindu-se asupra efectelor elipsei și paralipsei. Ea explică de asemenea și conceptul de acronie: o deviere cronologică ce nu poate fi analizată din cauza lipsei sau insuficienței informaței, situată de obicei în interiorul unei figuri complexe precum anticiparea în interiorul unei retroversii
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Jefferson, Ann 1983. Mise en abyme and the Prophetic in Narrative. In Style 17:2,196-208 Johnson, Barbara. 1987. A World of Difference. Baltimore: Johns Hopkins University Press Kakandas, Irene 1993. Are You in the Text?: The "Literary Performative" in Postmodernist Fiction. In Text and Performance Quarterly 13: 139-53 1996. Narrative Apostrophe: Reading, Rhetoric, Resistance in Michael Butor's La Modification and Julio Cortazar's Graffiti. In Style 28: 3, 329-49 Kittay, Jeffrey S., ed. 1982. Towards a Theory of Description
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
sociale sunt constituite prin limbaj și reguli. Alți adepți ai acestei abordări sunt Karen Litfin 42, Neta Crawford 43, Jutta Weldes 44, prin punerea accentului pe discurs și capacitatea acestuia de a construi realitatea socială. Constructiviștii radicali îmbrățișează adesea perspective postmoderniste și post-structuraliste, care se axează pe discurs, pe analiza textelor, având o atitudine dizidentă față de cunoaștere în general: Der Derian 45, Doty46, Gill47, Weber 48, Ashley 49, Campbell 50, Peterson 51, Walker 52. Constructivismul critic pune accentul pe rolul emancipator
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
școlilor constructiviste, unele nu văd o diferență metodologică fundamentală în comparație cu cea adoptată de paradigmele principale ale relațiilor internaționale, altele înțeleg constructivismul ca fiind o abordare cu rădăcini în studiile lingvistice.84 Unii postpozitiviști, incluzându-i pe cei care se clasifică postmoderniști, argumentează că nu putem ști nimic cu certitudine pentru că limbajul nu este o realitate obiectivă și reflectă versiunea realității vorbitorului. Pentru că limbajul este determinat ori construit social, cuvintele și conceptele nu au valoare în afara contextului social în care sunt definite
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
Războiului Rece a forțat specialiștii din relațiile internaționale să regândească statutul teoretic al identității (și culturii) în afacerile internaționale. În timp ce majoritatea curentelor principale din teoria relațiilor internaționale au recunoscut cu greu importanța identității, drept categorie analitică, abordările reflectiviste, constructiviste, postpozitiviste, postmoderniste, poststructuraliste și feministe și-au preluat energia dintr-un interes susținut pentru această noțiune.183 Neorealismul și neoliberalismul au avut tendința de a pune identitatea "între paranteze", considerând-o exogenă proceselor și problematicilor avute în atenție 184, să asume că
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
membri ai unei comunități naționale distincte.588 Ashley este preocupat de deconstruirea practicilor intelectuale și politice care susțin această dihotomie și recomandă să nu fie acceptată această teză drept condiție prealabilă a teoriei internaționale. Ceea ce dorește să surprindă acest gânditor postmodernist este complicitatea teoriei realiste cu problemele pe care pretinde că încearcă să le rezolve. Astăzi există un nou consens cu privire la sfera moralității, iar vechea distincție dintre intern și internațional nu se mai aplică. Această schimbare de optică a avut ca
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
perspectiva lui John Clark, a venit timpul pentru globalizarea etică, susținută moralmente de noile rețele de cetățeni activi.681 Teoreticienii societății civile globale acoperă un spectru larg de perspective și viziuni, incluzându-i pe constructiviști, teoreticienii critici, teoreticienii normativi și postmoderniști. Toate aceste abordări se axează pe analizarea și criticarea formelor vechi de cetățenie legată de statul-națiune și noile forme ale comunităților politice și morale. Toți teoreticienii localizează actorii civici globali ca sursă a acțiunii morale și delimitarea față de politicile convenționale
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
favorizează alteritatea în detrimentul identității noastre comune, aceea de a fi în primul rând oameni. Prioritizarea identității naționale are ca rezultat generarea de amenințări 'legitimate' la adresa securității umane. Însăși disciplina academică a relațiilor internaționale, mai precis realismul, a fost criticat de către postmoderniști pentru că dorea să legitimeze o anumită structură a identităților. Richard Ashley 732 recomanda strategia lecturii deconstructive, respectiv citirea textelor realiste nu ca pe o încercare de a oglindi o realitate dată de state separate teritorial care coexistă într-un mediu
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
literaturii postmoderne. A fost distins cu Premiul pentru debut la Salonul Cărții de la Cluj-Napoca (1997) și cu Premiul „G. Bacovia” al revistei „Ateneu”. Dacă s-ar încerca fixarea romanului Vestitorul în tabloul literaturii recente, ar fi repartizat în categoria romanului postmodernist apocaliptic, milenarist și escatologic grav-burlesc. E, într-un fel, un postmodernism pynchonian prin convergență spontană. Sunt depistabile, în Vestitorul, elemente, strategii și ingrediente socotite a fi caracteristice: heterotopia, jocurile de limbaj, dispersarea și deconstrucția, pastișa și eclectismul, dar mai ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
din proza mai recentă - la Ellison, Pynchon, Updike, Morrison, Silko și DeLillo - e puțin probabil că spațiul mai are în proza postmodernă același rol determinant pe care l-a avut de regulă în proza modernă. Se poate constata că globalizarea postmodernistă face ca detaliile de cadru să devină din ce în ce mai neînsemnate. Altfel spus, relațiile dintre mediul înconjurător, pe de o parte, și personaj și evenimente, pe de altă parte, pot fi cauzale sau analogice: caracteristicile cadrului constituie (măcar în parte) cauza sau
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
care ne-am îndeplini, chipurile, dorințele, și face saltul din ficțiune în viață. Cu toate avantajele și primejdiile ei, inclusiv problemele financiare ale unei moșteniri, bineînțeles lăsate de Ursula. Adept al "pluralismului estetic" în detrimentul romanului conștient de sine practicat de postmoderniștii duri, Lodge se dovedește a fi și în acest roman un abil artizan al combinațiilor heterotextuale, reușind să păstreze dreapta cumpănă între rețeaua de citate, derutante și relatarea realistă, tradițională. Astfel cartea lui Lodge funcționează fără cusur, agreabil, neostentativ, acreditând
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de viruși culturali sunt evidența empirică a unei veritabile reconquista. Maeștrii bănuielii parafează pentru mii de subiecți ieșirea din lunga carantină a modernității. Un elan apocaliptic cere forfecarea oricăror idei moștenite din „vechiul regim”. Limbajul demascării primește funcția reeducării. Radicalul postmodernist se teme de orice l-ar putea preceda. Triumful anomiei morale impune retorica crizei. Păstorii drepturilor minoritare așteaptă clipa când vor elimina și ultimele reziduuri de injustiție socială. În orizontul reconcilierii universale, un nou stil de viață ne oferă elixirul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
niciodată și ca întotdeauna/ va fi vorba despre dragoste și despre dimineață". Se observă în poezia aceasta o revenire constantă spre motive sau modalități literare consacrate de literatura medievală, fapt care corespunde, mai degrabă, revalorizării ludice a acestor elemente de către postmoderniști 228, decât cultului romantic al Evului Mediu. Nostalgia, care însoțește motivul amintirii, este și ea prezentă. Construcțiile sunt inedite, demitizante, refuzând să închege o poezie elegiacă, deși sonoritățile amintesc de tonurile simboliste. Deicticele conturează un spațiu-timp al ezitărilor ("Astăzi, mâine
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
oricum redimensionate, redefinite prin textul în sine, nimic nu rămâne atât de simplu precum pare. 3.2. Intertext. Certitudine și incertitudine - jocul probabilităților Discutarea și rediscutarea modalităților de scriitură este un procedeu care-i apropie pe acești poeți de literatura postmodernistă. La Tonegaru, Alegorie generală pune în discuție, încă din titlu, o modalitate de contrucție a textului. Procedeul stilistic al alegoriei a fost destul de des utilizat, indiferent de epoca literară, de generație. Termenul "generală" nu face decât să transpună textul din
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și pe acești poeți ai unei generații aproape uitate. Poeții amintiți găsiseră deja câteva modalități lirice menite să marcheze distanțarea lor față de poezia modernă, există desigur și elemente de continuitate, dar cea mai mare parte a acestora sunt, în spirit postmodernist, reluate parodic. 2. Ecouri în poezia contemporană Se înțelege, în general, prin literatură contemporană aceea din ultima jumătate de secol ori, mai precis, ceea ce se desemnează prin literatură postbelică. Dintre promoțiile pe care le identifică Laurențiu Ulici 236 ('60, '70
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la postmodernism, în încercarea de descifrare a procesului scrierii, iar „momentele inițiatice” ale unui autor ori „jocurile limbajului” sunt puse în discuție cu finețe și acuitate. Construcția dramatică din Cvartet pentru o voce și toate cuvintele, ambițioasă, apelând la mijloace postmoderniste, evită trimiterile biografice elementare, pentru a configura un portret al lui Mihai Eminescu din perspectivă tensionată, actuală, fidelă până la un punct unui nucleu existențial real. Se pleacă de la semnificațiile textului eminescian, pentru a se căuta un răspuns care oferă adesea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289721_a_291050]
-
a-și dovedi că este viu, ceea ce în viața reală nu ar părea atât de grav, dar ce este real în lumea ficțională evocată de Paul Auster? Un răspuns ar fi limbajul destul de clar pentru un scriitor considerat a fi postmodernist (un exemplu asemănător este Kurt Vonnegut) transparent, plin de clișee, accesibil, un model demn de copiat pentru orice străin ce vrea să învețe limba engleză americană fără profesor, fără cursuri de lingvistică, sau fără metoda directă. Și în ultimul volum
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
lumii împărțită în două tabere, două campusuri adverse, estul și vestul. Ca și în culegerea Lost in the Funhouse, în care povestirea eponimă descrie metaforic rătăcirea în labirintul textului literar, cele două romane mai sus amintite combină complexitatea modernistă și postmodernistă cu plăcerea de a împărtăși scorneli narative, așa cum anunță Barth și în cunoscutul eseu asupra literaturii înnoirii. Barth fusese nominalizat la National Book Award (vezi NBA) atât pentru Varieteu pe apă (The Floating Opera), cât și pentru Rătăcit în casa
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
nominalizat la National Book Award (vezi NBA) atât pentru Varieteu pe apă (The Floating Opera), cât și pentru Rătăcit în casa oglinzilor (Lost in the Funhouse), dar premiul l-a luat mai târziu, atunci când devenise un nume important în literatura postmodernistă, cu himerica, dar foarte "barth-iana" Chimera (1972). Romanul are trei sertare narative, bricolate de Duniazada, sora mai mică a Șeherezadei, ce dă titlul primei secțiuni (unde ea este povestitoarea, nu sora ei), celelalte două fiind dedicate eroilor greci Perseu și
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
apariția unui alt roman american remarcabil de (anti) război, Slaughterhouse-Five al lui Kurt Vonnegut (vezi), împarte cu acesta din urmă aceeași pulverizare narativă ce pare să reproducă incoerența și absurditatea epopeilor marțiale, cel puțin așa cum sunt văzute ele în viziuni postmoderniste importante. În unele privințe, romanul lui Heller este comparabil cu Zbor deasupra unui cuib de cuci, alt favorit al deceniului contraculturii. Cele două romane construiesc, prin entități diferite, una militară (un escadron de bombardiere al aviației americane în cel de-
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
pentru litere și teatru, și unul pentru compoziție muzicală) sunt decernate în luna aprilie de către rectorul Universității Columbia din New York, unde banii lui Joseph Pulitzer mai susțin financiar un prestigios program de jurnalism. PYNCHON, THOMAS (1937 ) Informațiile biografice despre scriitorul postmodernist Thomas Pynchon nu sunt prea bogate, căci autorul Curcubeului gravitației (Gravity's Rainbow), precum J.D. Salinger, a încercat cu fermitate să ducă o existență misterioasă, departe de ochii indiscreți ai presei și de întrebările mai mult sau mai puțin discrete
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
1919). Stencil încearcă să facă legături între aceste figuri și evenimente istorice importante, într-un demers ce îl apropie treptat de paranoia. Spre deosebire de el, celălalt protagonist (impropriu spus, deoarece este unul dintre cele mai bune exemple de antierou din literatura postmodernistă, alături de Billy Pilgrim din Abatorul 5), Benny Profane, yo-yo-ul uman deja amintit, nu caută, ci se lasă găsit, nu face, ci se lasă făcut, mergând în derivă de-a lungul capitolelor în care apare în roman. Într-una din scene
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
și în restul lumii). Dacă Strigarea... este cel mai accesibil, probabil că romanul Curcubeul gravitației (Gravity's Rainbow) este cel mai complicat, un fel de Finnegans Wake postmodern (dacă complicatul roman al lui Joyce poate fi numit modernist, și nu postmodernist avant la lettre). Romanul include în urzeala sa ficțională întâmplări despre proiectarea, producția și lansarea sinistrelor misile V-2 (cu alte cuvinte, Pynchon trece de la V. la V-2). Titlul se referă la traiectoria rachetelor germane, o curbă precum cea
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]