1,366 matches
-
Caragiale realizează, cu personaje de burghezie incipientă, o atmosferă locală aproape baladescă. Urmărirea modului în care fantasticul se sublimează în structură epică de aspect baladesc, punct geometric în care se creează acum ,,forma mixtă’’ a celor două tipuri de influență postulate de Lucian Blaga, este tentația critică cea mai puternică. Comparativ cu În vreme de război și La conac, La hanul lui Mânjoală ne întâmpină cu o mare noutate de ordin tematic, noutate din a cărei perspectivă este valorificat elementul satanic
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
după război, nimeni nu tulbură pe Stavrache ,,afară decât de popa Iancu volintirul care venea din când în când de pe altă lume să tulbure somnul fratelui său’’. Credința magică în temeiul căreia hangiul cade pradă groazei induse de fantasticul coșmaresc postulează tocmai ,,dreptul’’ pe care popa Iancu îl are de a se arăta fratelui său. Această secvență de mijloc a textului este una a acumulărilor de tensiune, a încărcării conștiinței lui Stavrache, ce devine stare de permanentă încordare, până la a se
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
logicul este forma reflectării legicului” fără a 6 Henri Wald, "Structura logică a gândirii", Editura Științifica, București, 1962, p.26. 7 Idem, op.citată, p.35. 8 Ibidem, op.citată, p.30 14 se confunda totuși cu acesta. Se poate postula, deci, că " logica este gândirea conștientă de formele și legile ei logice”9. Încă din Antichitate, logica a preocupat minți luminate și, multă vreme apoi, ea a reprezentat singura știință a educației și a fost socotită de către autorii clasici o
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
să se miște din sfera concretului în cea a abstractului. 0 dezvoltare armonioasă a limbajului înseamnă o îmbogățire a "zestrei" lingvistice cu care copilul vine la Școală. Profesoral de Limba română trebuie să aibă permanent in vedere principiul psiholingvistic oare postulează că „modul de exprimare și de înțelegere al copilului se transformă prin transformarea întregii lui personalități”78), și de aceea procesul de predare a acestui obiect de studiu trebuie să meargă mână în mână, cu educarea gândirii logice, a afectivității
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
interne trebuie îndepărtate, dar, în același timp, esența universală, miezul informațional al obiectului extramental, trebuie păstrată, iar acest lucru este posibil prin acțiunea intelectului agent, care iluminează și abstrage din imagini speciile inteligibile. Trebuie spus că Toma din Aquino nu postulează doar un intelect agent, ci și un intelect posibil; iar despre diferența dintre aceste două puteri intelective voi discuta în cele ce urmează. După analiza puterilor intelective, voi analiza rolul pe care îl joacă entitățile intermediare de la acest nivel în
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
sau formele obiectelor sensibile pe care le înțelegem nu sunt inteligibile în act. Nimic nu este adus de la potenta la act decât prin ceva în act, la fel cum simțul este actualizat prin sensibilele în act. Era necesar, așadar, să postulam o putere în partea intelectiva care să actualizeze inteligibilele prin abstragerea speciilor din condițiile materiale. Și de aici [provine] necesitatea de a postula intelectul agent. Puțin mai jos, în aceeași quaestio 79, articolul 3, din Summa theologiae, Toma din Aquino
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
ceva în act, la fel cum simțul este actualizat prin sensibilele în act. Era necesar, așadar, să postulam o putere în partea intelectiva care să actualizeze inteligibilele prin abstragerea speciilor din condițiile materiale. Și de aici [provine] necesitatea de a postula intelectul agent. Puțin mai jos, în aceeași quaestio 79, articolul 3, din Summa theologiae, Toma din Aquino afirmă că intelectul agent este necesar în procesul cunoașterii, unde îndeplinește aceeași funcție pe care o îndeplinește lumină în procesul ve derii sensibile
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
grație unor spirite pozitiviste, mânate de o curiozitate științifică de necontestat; Aristotel își scrie tratatele despre animale bazându-se, cel mai adesea, pe observația directă a naturii, pe cercetare și chiar pe disecții, pe care nu se ferește să le postuleze drept dovezi de netăgăduit. Cel puțin așa spune tradiția, sintetizată de Plinius astfel: "Când regele Alexandru cel Mare a fost cuprins de dorința de a cunoaște natura animalelor și i-a încredințat această misiune lui Aristotel, omul cel mai învățat
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a spus că influența crescîndă a acestui tip de gîndire a condus la nașterea mentalității moderne, ea fiind caracterizată printr-un raport față de real întemeiat pe postulatul unui Dumnezeu ascuns ori al unui Dumnezeu mort. Dar, în fond, modernitatea nominalistă postulează înainte de toate un Dumnezeu ininteligibil, de care cunoașterea umană se poate dispensa, pe care ea se decide să îl piardă din vedere. După cîteva secole, din transcendența preaseparată de lume a divinului a decurs principiul laicității tari (à la française
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
sur l'Islam, ed. cit., pp. 39-42) afirmă că s-au ivit foarte de timpuriu în imperiile islamice. numai o teologie apofatică, ci și o sociologie apofatică. Ea ar defini socialul prin negație : ar nega suveranitatea societății asupra persoanei, ar postula o ierarhie care recunoaște primatul persoanei asupra societății, al societății asupra statului. Tema omului interior, față de care omul exterior trupesc, finit, perisabil, mundan, social e doar un aspect limitativ, necesar, dar nu dominant, străbate filozofiile și religiile lumii. ̨ nsă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
este, dimpotrivă, o Lume Nouă, căreia nu i se văd granițele, care e verosimil să nu aibă granițe. Deși preia o parte dintre postulatele cusane, știința modernă apucă, desigur, într-o cu totul altă direcție decît docta ignorantia cusană. Dacă postulează imperfecțiunea universului, aceasta din urmă îl folosește ca materie pentru o trecere la limită către perfecțiunea divinului. Dacă Nicolaus Cusanus insistă pe limita capacităților umane de cunoaștere, e pentru că le raportează la știința infinită și le pune în colaborare cu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ischemică a unor suprafețe din ce în ce mai mari. Microvascularizația în degerătură a fost studiată prin microangiografie (Bellman și Adams Ray, 1956). Deși spasmul arteriolelor și venulelor există, nu este suficient pentru a explica descreșterea fluxului în colapsul progresiv microvascular. Acești autori au postulat faptul că defectele apărute angiografic sunt cauzate de factori locali și de asemenea probabil de către trombi. Deoarece modificările observate în leziunile prin frig sunt similare celor văzute și în alte stări inflamatorii, Robson și Heggers (1981) au spus că ischemia
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1224]
-
cunoaștere a acestora. În această formă, argumentul lui Benacerraf s-a aflat sub un atac constant din partea platoniștilor, iar ținta atacurilor a reprezentat-o în principal premisa 2. Găsim în literatură următoarele strategii: (i) este acceptată premisa 2, dar este postulată o facultate epistemică care le permite oamenilor să înțeleagă cum stau lucrurile pe tărâmul obiectelor matematice. O astfel de strategie este propusă de Godel, care consideră că suntem înzestrați cu o intuiție matematică. Problema cu această strategie este că această
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
în disfuncții fiziologice ce includ deteriorarea sistemului imunitar (Miller G. E., Cohen S., Ritchey K. E., 2002) și hipertensiune, boli coronariene, diabet, obezitate și boli de metabolism. Modelul psihanalitic Prima teorie a lui Freud (1896) pentru o etiologie a nevrozei postula necesitatea unei traume externe. Deși a continuat prin a-și dezvolta psihologia în termeni de conflicte infantile, a rămas interesat de nevroza traumatică, mai ales de ceea ce el numește "nevroza de război". Cuvântul "trauma" este derivat din greacă, unde înseamnă
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
o mai mare importanță factorului semantic. De altfel, principala preocupare a lingvistului american nu e aceea de a diferenția așa-zisele phrasal idioms de lexical idioms, ci de a delimita expresiile idiomatice de omonimele lor literale. În acest sens, Weinreich postulează că "sensul idiomatic al unei expresii complexe poate fi diferit de sensul ei literal, fie în virtutea funcției sale semantice [...], fie a constituenților ei semantici. Diferența dintre constituenții preconizați și cei obținuți poate conduce la suprimarea, la adăugarea sau la înlocuirea
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
abordări" diferite și complementare ale metaforei: metafora în gândire ca sistem; metafora în gândire ca uz; metafora în limbaj ca sistem; metafora în limbaj ca uz123. Această clasificare constituie și punctul de plecare al demersului Corneliei Müller, care precizează: "A postula doar că limbajul este gândire riscă să avanseze o ipoteză mai degrabă trivială, deoarece orice comportament comunicativ este, desigur, într-o anumită măsură un produs al gândirii. Aceasta înseamnă că atât limbajul, cât și gândirea trebuie considerate pe cât se poate
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
acestui principiu, sunt unități funcționale ale unei limbi unitățile delimitate ca atare în limba însăși prin intermediul solidarității între cele două planuri semiotice: există unități de expresie dacă ele corespund totodată unităților de conținut, și invers." a1) Corolarul semnificatului unitar, care postulează ca "pentru fiecare formă lingvistică distinctă să presupunem totodată un semnificat distinct și, mai exact, un semnificat unic și unitar, valabil pentru toate contextele în care apare forma; aceasta, desigur, făcând abstracție de determinările suplimentare ale acestui semnificat unitar, care
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
această repetiție a diferențelor (sau "regularitate" a opozițiilor), oricât de curentă ar fi în limbi, nu este deloc necesară [...]. Tocmai de aceea e vorba despre o "prezumție": putem să ne așteptăm la repetiția diferențelor funcționale, dar nu putem să o postulăm pentru toate cazurile particulare; pentru a ști dacă repetiția are loc efectiv, trebuie să o constatăm în fiecare caz." d) Principiul neutralizării, ca "excepție importantă în funcționarea opozițiilor lingvistice în vorbire": "opozițiile care există într-o limbă nu funcționează întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
și semnal, în virtutea apelului său către ascultător, al cărui comportament exterior sau interior îl ghidează..."276. Chiar dacă aduce o serie de precizări importante cu privire la statutul acestor funcții, Coșeriu respinge, în același timp, mai cunoscuta schemă a lui Roman Jakobson, care postulează existența a șase funcții lingvistice. Prin urmare, funcțiile fundamentale ale semnului lingvistic rămân, pentru Coșeriu, trei la număr: manifestarea, apelarea și reprezentarea. 5.3.2. Cu toate acestea, fondatorul integralismului avertizează că OMS "nu este suficient pentru a răspunde la
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
textemul Obrazul subțire cu cheltuială se ține. Vom dezvolta această intuiție în cadrul aplicațiilor din secvențele următoare. 1.2. Principiile semanticii configurative sunt în anumite privințe identice sau, cel puțin, asemănătoare celor patru principii ale semanticii structurale pe care le-a postulat Coșeriu (v. supra, II.4.2.), dar ele cuprind și o serie de nuanțări și/sau diferențe specifice: a) Asemenea semanticii structurale, și semantica configurativă adoptă principiul funcționalității, întemeiat pe "solidaritatea dintre planul conținutului și planul expresiei". Atâta doar că
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
considerăm că e important să clarificăm cel puțin trei probleme metodologice. 1.1. Prima dintre aceste probleme privește statutul și obiectul poeticii lingvistice. După cum am precizat într-unul dintre capitolele anterioare (v. supra, II.6.0.), Eugeniu Coșeriu nu a postulat în mod explicit necesitatea fundamentării unei discipline specializate în investigarea textelor "poetice", dar a trasat îndeajuns de ferm o frontieră între acestea și textelele "informative". De aceea, chiar dacă instrumentarul conceptual al lingvisticii textului (în special conceptele "sens" - "funcție semnică" - "funcție
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
lumii date) și metafora poetică (revelatoare, trans-semnificativă, creatoare de lumi). Pe de o parte, Lucian Blaga depășește concepția tradițională bazată pe "uzul retorico-stilistic, în care "geneza metaforei" s-ar explica prin finalitățile particulare ale acestui fel, determinat, de vorbire", și postulează "esențialitatea funcției metaforice pentru constituirea discursivă a limbajului în general"400. Pe de altă parte, Blaga se relevă a fi un pionier și în "definirea teoretică a unei funcții metaforice radical diferită de cea a limbajului", precum și în "legitimarea acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Moromete, personajul lui Marin Preda, un pattern în care s-ar fi putut recunoaște toți cei născuți sub zodia dublă a ,,tipului investigativ" și ,,tipului artistic". Emisă de John L. Holland, într-o primă variantă în 1959, teoria personalității vocaționale postulează că firea omului se exprimă cel mai bine prin muncă. Și că perfomanța ei depinde de aptitudinile native care configurează în șase tipuri distincte de personalitate: realist, artistic, investigativ, social, întreprinzător și convențional. La cariere potrivite datelor native puteau visa
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
ascuns dincolo de aparente. Parisul este un teatrum mundi, scena și scenograf al lumii moderne, unde se joacă multiple reprezentări. El etalează în spectacol evenimente, monumente, persoane și obiecte. Parisul este un oraș cosmopolit în permanență mișcare, "en permanente exposition", după cum postulează Philippe Hamon în studiul fundamental Expositions. Littérature et architecture au XIXe siècle (1989), unde obiectele și subiectele la care restul lumii își racordează scară de valori se expun și se autoexpun. Capitala unei civilizații mondiale sub semnul modernității, Parisul inventează
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
vorba mai curând de un continuum al stărilor delirante, de la cele mai blânde, la cele foarte acute), că delirurile nu sunt entități absolute, ci, mai curând, fenomene complexe, multidimensionale. Metodă paranoică (I) În primul Manifeste du surréalisme (1924), André Breton postula supremația minții asupra materiei și, printr-o interpretare liberă a teoriei freudiene, expresia proceselor de gândire inconștientă, cu un minim de control din partea eului: Suprarealism, subst. Automatism psihic pur prin care ne propunem să exprimăm verbal, în scris sau în
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]