3,550 matches
-
noi trăim de-acum în altă lume. diminețile mocnesc singurătate, și toamna trece rece prin cetate, din mrejele cu vălul de aramă vin amintiri fugare puse-n în ramă. prin sat trec umbre grele de tăceri, unde s-au dus potecile de ieri? cine s-a răzbunat cu-atâta ură, unde e nucul meu din bătătură? și prispa mea cea plină de ulcele și nopțile dormite prin vâlcele? unde-i fântâna noastră cu izvoare, din care-au curs legende milenare? pe
AMINTIRI FUGARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368423_a_369752]
-
Articolele Autorului Legenda teiului de-acasă Și-mi răsărise atunci un tei în soartă Pui primăvăratic sub caldul alizeu, Ecou al copilăriei mele-n poartă; Și-un râu de ani ce urma să ne despartă, În timp, mi-a șters potecile spre Dumnezeu. De ani și mărturii se-ncărca în ramuri, Tăcut și sfânt rotunjea coroana-n soare. Trăit lângă șosea văzuse multe neamuri, Cu joc de frunze ne imita în geamuri Și-am rămas o mistică asemănare. Se-opri într-
LEGENDA TEIULUI DE-ACASĂ de STELIAN PLATON în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368437_a_369766]
-
-n noapte se avântă / Să cucerească timp nedefinit” (Definiția iubirii). Dar cine nu a încercat, inspirat sau nu, la un moment dat, să definească ceea ce nu e prins în nici o definiție? Când „Eternitatea freamătă-n viori”, poeta se află cutreierând poteci de vise, „cerșind amintiri”. Și da, este convinsă că „Iertarea este singurul suport” (Iertare) și îndeamnă la înțelegere și îngăduință, în spirit creștinesc. Pentru Alexandra Mihalache, conceptele de nemurire, efemer, vremelnicie, eternitate, senin, infinit, veșnicie, răsărit, îi sunt atât de
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
cât și în interior, iar amenajările erau foarte apropiate de nivelul occidental. Era plăcut să constați că s-a încercat valorificarea potențialului tuturor resurselor naturale existente, cu o mână forte și sigură de rezultat. Peisajul montan era amețitor, plin de poteci șerpuitoare, pentru drumeții de o zi sau mai lungi, vârfuri de munți înzăpeziți mai tot timpul se profilau pe cerul albastru, arbuști pitici se vedeau pe înălțimi, înlocuiți apoi, spre poalele munților, de păduri falnice de conifere, poieni pline de
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
porție de aer curat și de ger de-afară nu-i strică nici lui. I-a pus acest nume tot bunicul, fiindcă a auzit el că Nix ar însemna „noapte”, chiar dacă motanul are o lăbuță și o ureche albe. Pe poteca făcută prin neaua moale de lopata bunicului o ia și el în vârful lăbuțelor. Întâi bunicul, apoi câinele, apoi pisicul. Bătrânul Negrici îi scapă din simpatie lui Nix o lăbuță peste căpșorul lui rotund. Nu s-au certat niciodată. Bunicul
NIX de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368501_a_369830]
-
cuiburi din aceste ierburi uscate și tocate mărunt. Crescând apa, i-a împins către deal, iar Nix al nostru i-a simțit umblând pe sub zăpadă. Schimbându-ne impresia despre torcălăul nostru de Nix, ne întoarcem câte unul către casă pe poteca din zăpadă: întâi el, eroul zilei, mai mic, dar fălos de isprava lui, apoi Negrici, gelos pe succesul celui de dinaintea lui, eu, mama, tata și, ultimul, bunicul. Dacă n-am fi văzut cu ochii noștri această scenă, poate am fi
NIX de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368501_a_369830]
-
bursucii cară știuleții de porumb în vizuină cu gura. Și tot de la el mai știu că o vizuină de bursuci se deosebește de una de vulpe prin faptul că, pe o distanță de câțiva metri de gura vizuinii, este o potecă bătătorită de pașii bursucului, pentru că el, cărându-și mereu hrană , face potecă pășind cu lăbuțele lui prin același loc. La vulpe nu se văd urme de cărare bătătorită. În schimb, vara, lângă o vizuină de vulpi te umpli de purici
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
el mai știu că o vizuină de bursuci se deosebește de una de vulpe prin faptul că, pe o distanță de câțiva metri de gura vizuinii, este o potecă bătătorită de pașii bursucului, pentru că el, cărându-și mereu hrană , face potecă pășind cu lăbuțele lui prin același loc. La vulpe nu se văd urme de cărare bătătorită. În schimb, vara, lângă o vizuină de vulpi te umpli de purici. Ce ne-am distrat odată când am stat lângă una și am
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
Cetatea Sucevei și Umbra lui Mircea la Cozia și Întoarcerea lui Alexandru Lăpușneanu, pentru Junii de la Jidvei și Grupul Izverna, pentru Nopțile de sânziene și pentru zongora și cetera Florentinei și ale lui Petre Jurj, pentru prispa casei părintești și potecile Ceahlăului și pentru Omu’ bun și pomu’ copt și pentru pâinea - cât de rea, pentru De-a v-ați ascunselea, Șotron și Lapte gros, pentru Bălăceanu-Stolnici și Neagu Djuvara, pentru coama cailor de la Mangalia și Mausoleul de la Mărășești, pentru aurul
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
este așezată în formă de masă, care ne amintește de mesele țărănești și de Masa Tăcerii a lui Brâncuși. Postată aici, ea devine loc de popas în marea trecere, al legăturii dintre efemer și etern, dintre material și spiritual. O potecă îngustă, spiralată urcă de la castel la aleea de deasupra lui și te conduce la mormântul reginei Maria, foarte modest, construit din piatră, asemenea celui al lui Iisus. Spirala este și aici simbolul ascensiunii, al legăturii dintre pământ și cer, al
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
numai eu M-am oferit să vă conduc acasă, În după-amiaza-aceea furtunoasă ... Pe sub umbrelă, visători, pășeam, V-am luat de șold, ce-aproape ne simțeam! Nu ne păsa de stropii mari și reci, Ca într-un vals prin bălți croiam poteci, Iar norii, se-aprindeau, vădit, anume Parcă-am fi fost doar noi, atunci, pe lume ... Și când, suavă, galeș mi-ați zâmbit, Din ochii mari, albaștri, am simțit, Întâiași dată-n viață-acel fior, Până în deștul mic de la picior, De v-
REGRETE TOMNATICE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367936_a_369265]
-
clasă, numai euM-am oferit să vă conduc acasă,În după-amiaza-aceea furtunoasă ...Pe sub umbrelă, visători, pășeam,V-am luat de șold, ce-aproape ne simțeam! Nu ne păsa de stropii mari și reci, Ca într-un vals prin bălți croiam poteci,Iar norii, se-aprindeau, vădit, anumeParcă-am fi fost doar noi, atunci, pe lume ...Și când, suavă, galeș mi-ați zâmbit,Din ochii mari, albaștri, am simțit,Întâiași dată-n viață-acel fior, Până în deștul mic de la picior,De v-am
VALERIU CERCEL [Corola-blog/BlogPost/367940_a_369269]
-
clasă, numai euM-am oferit să vă conduc acasă,În după-amiaza-aceea furtunoasă ...Pe sub umbrelă, visători, pășeam,V-am luat de șold, ce-aproape ne simțeam! Nu ne păsa de stropii mari și reci, Ca într-un vals prin bălți croiam poteci,Iar norii, se-aprindeau, vădit, anumeParcă-am fi fost doar noi, atunci, pe lume ...Și când, suavă, galeș mi-ați zâmbit,Din ochii mari, albaștri, am simțit,Întâiași dată-n viață-acel fior, Până în deștul mic de la picior,De v-am
VALERIU CERCEL [Corola-blog/BlogPost/367940_a_369269]
-
înger să te vegheze, Atunci când vrei să te rogi, Ferește-ți gândul de negre ispite, Și oferă din plin inimii tale culori. Aruncă-ți chemările prin dese păduri, Si nu implora vântul să te mângâie. Presară-ti pe pe tălpi, poteci cu multe flori. Și cântă, și cântă, cântece tăcute. Referință Bibliografica: Mănunchi de sfaturi presărate pe gânduri / Carmen Marin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1590, Anul V, 09 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Carmen Marin : Toate Drepturile
MANUNCHI DE SFATURI PRESARATE PE GANDURI de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367959_a_369288]
-
printre tufe de salcâm, Mă îmbătam de sălbaticia năvalnica și tinerețea naturii. Ce sclipiri de metal avea soarele! Ce murmur zânatic râul din vale! Ce ochi suavi avea căprioara, prietena-mi! Toate-mi apar în minte acum. Ce căutăm pe poteci neștiute? Câte gânduri zburdau în mintea-mi de copil! Ce bucurii îmi aprindea în suflet să cotrobăi necuprinsul și neștiutul! Le trăiesc toate, sunt vii. Pădurea e departe acum, Pare întunecată și goală, Păsările și-au încetat ciripitul Și nu
NOSTALGIE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368019_a_369348]
-
râs sublim și cald pe buze De dragul unei andaluze, Câmpul face loc pădurii Bunătatea-n locul urii, Ochi profetic și deschis Ce se naște dintr-un vis Căutând mereu pe unde Dragostea ni se ascunde Printre vrăjile de mai Pe potecile din rai, În lume nu prea se poate Patimă fără păcate, În noi se năruiesc statui Și rămânând ai nimănui Ne rătăcim mereu pe drum Făcând iluziile scrum... sâmbătă, 9 mai 2015 Referință Bibliografică: dragoste fără păcate... Ion Ionescu Bucovu
DRAGOSTE FĂRĂ PĂCATE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368025_a_369354]
-
eu părând umbra lui Făt-Frumos. Alter ego Mă opresc privind mereu în urmă și revăd urcușul meu bizar, care chiar dacă-ntr-o zi se curmă, va sfârși făcând din pisc altar. A fost greu. Destinul n-a fost darnic. Pe poteci mi-a pus abrupte stânci. Deseori vedeam cât e de-amarnic zbuciumul din luptele pe brânci. Dar acum în urma mea sunt norii. Ceru-ntreg e un azur imens. Împlinirea îmi inundă porii și mă simt nucleu mustind de sens. Șipotele
VINE... ALTER EGO de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368054_a_369383]
-
sortită, Luna iarăși te-nfioară Și lumina ei vrăjită Peste chipul tău coboară. Peste chipul tău coboară Raza lunii cea curată Și în noaptea noastră, clară Luna plină se arată. LUCEAFĂR (rondel) Luceafărul e steaua Sfintei Vineri, Ce luminează codri și poteci, Pe unde vezi și tu, atunci când treci, Mirese fericite și cu gineri. Cândva eram și noi cu mult mai tineri Și n-aveam ochii triști și-așa de reci: Luceafărul e steaua Sfintei Vineri, Ce luminează codri și poteci. Și
ZECE ZILE, ZECE NOPŢI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368058_a_369387]
-
și poteci, Pe unde vezi și tu, atunci când treci, Mirese fericite și cu gineri. Cândva eram și noi cu mult mai tineri Și n-aveam ochii triști și-așa de reci: Luceafărul e steaua Sfintei Vineri, Ce luminează codri și poteci. Și nu aveam nici teamă sau rețineri, N-aveam vreodată sufletele seci, Că dragostea era cu noi pe veci Și-aveam temeiuri bune și susțineri: Luceafărul e steaua Sfintei Vineri. MARMURĂ (sonet) Pygmalion eu nu am fost vreodată, Tu, Galatee-ai
ZECE ZILE, ZECE NOPŢI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368058_a_369387]
-
braț pe stânga lor cu vestita Vale a Morții (Death Valey) din sud-estul californian. Întreaga zonă este administrată de societatea Stanislaus National Forest, iar geografic ne aflăm la jumătatea distanței dintre Lacul Tahoe, la nord și lacul Mono, la sud, potecile sunt reperate cu ajutorul indicatoarelor așezate la loc vizibil și la tot pasul, rătăcirea este exclusă daca-i părăsi mașina și ai lua-o pe jos.. Tot pe 108, trecând prin Oakdale, ceva mai la vest de Modesto, un orășel unde
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
în căutarea unui alt destin și-a unui alt loc sub soare. Podul rămâne mărturie a unei istorii care s-a scris chinuit și din mers și de care americanii sunt mândri fără îndoială. Mai la vale de pod, pe poteca principală a perimetrului dărăpânăturilor acestea o altă construcție părăsită, veche cam de tot atâta vreme și care la noi, fiind un loc mai ferit ar fi folosită de turiști și pentru altceva, pe când aici instalarea unei toalete publice, chiar din
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
-l tot arată stâncilor și apei limpezi și reci pe care le reflectă și pe care plutesc bărci închiriate și vedete rapide, având la margine debarcadere din lemn protejate prin balustrade din același material și la care ajungi pe niște poteci bătătorite cu așchii de copaci prelucrate, un fel de surcele mărunțite care sunt tasate și care treptat se fac una cu pământul și-l afânează, făcându-l moale sub picioare, din nou alt an alt strătuleț de surcele și tot
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
erau mulți doborâți de vânt sau alunecări de teren, însă întregul “material” se afla la “purtător”, cu crăci și trunchi cu tot, în stare avansată de degradare sau putreziciune, nici măcar urmă de “tras” în afara perimetrului, sau vre-o urmă de potecă - firește, în afara celor marcate de traseele de acces - care să fi dus la concluzia vreunei încercări de furt, fraudă sau altceva legat de violarea patrimoniului. Trunchiurile sau cioatele care se înălțau deasupra terenului, accidentat sau nu, în picioare sau efectiv
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
înălța spre cer Nu vreau, iubitule, ca să te simți stingher Când te-oi scălda în valuri de iubire. Mă vei iubi cu patimă nebună Din brațe-mi nu vei vrea să mai pleci; Voi fi pădurea ta cu păsări și poteci În nopțile de vară cu stele și cu lună. Ne vom iubi cu patimă, febril, Târziu, privighetoarea ne va preface-n tril. 6. În palme, ierburi În palme-au crescut de dragul tău azi ierburi Se unduie sub aburi grâne printre
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
E un drum forestier, destul de anevoios. Cu toate că până la Cetate sunt în jur de 20 km., am mers pe jos, urmărind să nu ne abatem de la semnul, crucea roșie. Stelian ne conducea cu siguranța îndrumătorului care cunoaște fiecare drum sau cărăruie, potecă. Iar noi eram numai urechi la cele ce ne povestea despre trecutul îndepărtat al acelor meleaguri. E drept, eram după o noapte de odihnă, iar priveliștile din jur, aerul de munte și în special interesul pentru, bătrânele meleaguri, ale căror
REPORTAJ: SARMIZEGETUSA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367468_a_368797]