696 matches
-
în partea opusă, dar o smucitură puternică a căpăstrului îl face să se rostogolească învins de lanțul care nu cedează. Se ridică cât ai clipi și dezorientat o ia din nou la fugă nebună... Același lanț îl face să se poticnească... Focul pârâind ca un rug se apropie din ce în ce mai mult... Calul nu mai are unde să alerge... Cuprins de groază, se ridică în două picioare nechezând și sforăind cumplit!... Se zbate ca în fața unei fiare. Lanțul nu cedează! Dedodată se încordează
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
doar așa, să mai schimbăm o vorbă. Ei! Poate oi gusta și o gură de rachiu, da’ nu mai mult! Că ce îi mult strică”. Se vedea în miez de noapte înotând prin mocirla drumului cu capul greu de băutură, poticnindu-se la fiecare pas... „Săraca Maranda! Ea nu zicea nimic. Se uita la mine cu chip rugător și ofta din rărunchi. Rareori o auzeam spunând moale: <Nu mai bea atâta, Toadereă. Îmi punea de mâncare și se culca așteptându-mă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de îndrăzneală. După moartea hangiului, afacerea a rămas pe mâna Coanei Tinca, a lui Costache și a lui Dumitru, economist de meserie, dar fire boemă. Avea mulți prieteni cheflii pe gratis, însă... După un timp, hanul a început să se poticnească. Văzând treaba asta, Costache a întrebat-o pe Coana Tinca: “Mamă, care-i partea mea din afacerea asta? Dă-mi-o, ca să-mi văd de treabă singur”. Coana Tinca, arătându-i calea Buciumului, i-a răspuns cu parapon: “Măi băiete
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
sărit din piept și că i s-au tăiat picioarele... Haiducul a intrat, s-a așezat la aceeași masă din locul mai ferit și a rămas în așteptare. Hangița s-a desprins cu greu din locul ei și a pornit poticnit spre masa lui. Drumul până acolo i s-a părut o veșnicie. Nici nu știa pe unde calcă. Tot ce vedea erau doar ochii haiducului, care erau înfipți într-ai ei ca două lăncii. Când a ajuns la masa lui
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a dat acordul moș Dumitru. Pufăind din greu, boii călcau resemnați glodul șleaului. Priveau în mocirla drumului cu ochii lor mari și blânzi. La Fântâna cu răchiți, au poposit mai îndelung. Drumul însă îi chema fără ostoire. Osteniți, cărăușii se poticneau, călcând glodul șleaului ca și cum l-ar fi frământat. Din când în când, se auzea câte un crâmpei de vorbă. Uite la moș Dumitru. L-o luat aproape pe Hliboceanu. Abia o venit între noi și l-o și luat lângă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cît de mult poasă ducă puțoiu. — Marfă. Ne fac vînt afară din mașină și ne Îmbrîncesc pe o scară. Scări. Putem vedea treptele de sup picioare. Îmbrîncit. Cioroiu. Ne obligă să ne mișcăm prea repede și ne Împiedicăm de tocuri, poticnindu-ne, dar ei ne țin să nu cădem și urlă la noi obscenități. Mișcăți curudă homălău de căcat! — Haidiodată pămpălău de rahat ce iești! Locul e părăsit, putem să vedem sticla spartă de sub picioarele noastre. E abandonat, nu-s alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Cîțiva băieței încearcă să descifreze inscripția de pe pantalonașii unui puști, fudul că are haine noi. Se chinuie ei cu b, trec la a, sar peste p, ajung la t: "Batistă?", strigă triumfător unul, "Nu, mă!" "Bî... A... Pî... Tî...", se poticnește altul. Cuvîntul care nu se lasă pronunțat e baptist. Politica, fie ea și a religiilor, n-ar trebui să se amestece în jocurile copiilor. E destul de stresantă ideea asta, a prietenei mele Magda U., că istoria își trage secvențele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
necuvenite ajustat până la marginea îndoielii. Mă prăbușesc incert în praful înghețat al dimineții de sepie și emisiile pulsatile trec dincolo de așteptări suspendându-se una pe alta. Nu cerșesc blândețea zilelor de ieri, doar sunt tentat de atracția viitorului ce se poticnește în staționări echivoce. Liminar, clipele brodate timid se pierd, însă acum mă-nghesuie, oscilează, mă leagănă duios zvâcnesc în afară tot felul de versuri întâmplătoare declanșând flashul amintirilor înăbușite ce nu le-am întâlnit niciodată
At?t de cald by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83727_a_85052]
-
aia! Și mai ziceam de alții, că nu au demnitate. S-a Îndepărtat de mine. A terminat cu examinarea mea de sus până jos, s-a retras de lângă biroul meu și s-a Îndepărtat pur și simplu, În timp ce eu mă poticnisem În mijlocul frazei. Am simțit cum mă Îmbujorez din cauza unui amestec de confuzie, durere și umilință, iar faptul că simțeam cum Emily se holbează la mine nu-mi era de nici un folos. Mi-am ridicat fața stacojie spre Emily și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și va lua pe multe din ele; dar o căpetenie va pune capăt rușinii pe care voia el să i-o aducă, și o va întoarce asupra lui. 19. Apoi se va îndrepta spre cetățuile țării lui; dar se va poticni, va cădea, și nu-l vor mai găsi. 20. Cel ce-i va lua locul, va aduce un asupritor, în cea mai frumoasă parte a împărăției; dar în cîteva zile va fi zdrobit, și anume nu prin mînie, nici prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
se avântau spre frontul trupelor. Maiorul Tănăsescu ridică cravașa. Două comenzi lacome fură subliniate de două zgomote metalice, simple, ritmice. Apoi, la intervale foarte scurte, se auzi foarte ascuțit numai câte un cuvânt scurt: ― ...ochi!... foc!... Gloatele de țărani se poticniră, parc-ar fi primit fiecare câte un pumn în piept, numai o clipă, cât pârâi salva și până când țevile cu gura fumegândă alb reveniră în poziția orizontală. Trâmbița nu-și întrerupse deloc țipetele de aramă... Zdrențele zgomotului împușcăturilor încă nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și izbânzi. Am iubit destul de mult soția și cei doi copii, am avut prieteni foarte buni. A existat respect față de părinții pe care i-am adorat, am iubit frații mei și nu m-am îndoit nicio clipă că mă voi poticni în viață. Am fost răsfățat de parfumul florilor, am fost fascinat de ciripitul păsărilor ce își etalau culorile în asfințitul soarelui și am fost atras de mirosul de pește și de nuferi. Hoinărind pe malurile bălților și râurilor am simțit
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]
-
recrutări ("din răsputeri"), la "smulgerea adeziunii", la "intimidarea șovăitorilor și a potrivnicilor", la hărțuielile de stradă și destabilizarea guvernelor acestea erau căile prin care "acționau comuniștii în toate direcțiile". Multe pasaje relatează despre adunările în care oratori proști, cînd se poticneau, recurgeau la salvatorul pentru ei "Trăiască Stalin" (viitorul psihosociolog nu pierde ocazia: "Nu eram singurul care se amuza, unii se încruntau ca să nu izbucnească în rîs"), sau despre formarea noilor elite, a "tineretului de aur al regimului", care-și confecționa
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
să-și găsească locul unde să se așeze. Acum, îi strigă mai încolo va fi târziu. Sări din culcuș, o luă pe un culoar întunecat ce miroase a mucegai. Aleargă, aleargă fără să știe de ce. La un moment dat se poticni și fu catapultat de la înălțimea unui zid. Era un zbor înalt, dedesubt vedea până hăt departe pământul de care se va zdrobi. Dar căderea era lentă, ateriză ca pe un maldăr de vată. Se regăsi apoi în mijlocul unui mare salon
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
termeni tehnici sau de specialitate, care sună pretențios și creează confuzii sau îi intimidează pe cei ce nu sunt specialiști. Sunt ușor de pronunțattc "Sunt ușor de pronunțat" Întrebările bune sunt scrise în așa fel încât moderatorul să nu se poticnească la anumite cuvinte sau expresii. Există întrebări care arată bine atunci când sunt scrise, dar sună ciudat sau prețios atunci când sunt pronunțate. Sunt claretc " Sunt clare" Atunci când puneți o întrebare, participanții trebuie să înțeleagă ce întrebați de fapt. Acest lucru sună
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
nostru și să le punem întrebările respective. În acest moment, punem întrebările ca și cum am lucra într-un interviu individual. Sunt două aspecte cărora le acordăm atenție: • Cât de ușor este să punem întrebările? Cuvintele sunt pronunțate cu ușurință sau ne poticnim atunci când punem întrebarea? O întrebare care pare simplă atunci când o scriem poate suna ciudat atunci când o pronunțăm cu voce tare. Dacă ne poticnim, trebuie să o reformulăm, pentru a o face mai ușor de exprimat - mai naturală în conversație. • Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
le acordăm atenție: • Cât de ușor este să punem întrebările? Cuvintele sunt pronunțate cu ușurință sau ne poticnim atunci când punem întrebarea? O întrebare care pare simplă atunci când o scriem poate suna ciudat atunci când o pronunțăm cu voce tare. Dacă ne poticnim, trebuie să o reformulăm, pentru a o face mai ușor de exprimat - mai naturală în conversație. • Întrebarea li se pare neclară participanților? Ezită prea mult? Par dezorientați? Răspunsul lor arată că întrebarea este neclară? Cer lămuriri? Dacă da, îi rugăm
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
neinspirată, deoarece creează o atmosferă misterioasă, care nu este necesară. Prezentați participanților reportofonul la începutul discuției, ca o unealtă destinată înregistrării comentariilor tuturor. Evitați să acordați o atenție excesivă reportofonului. Uneori, moderatorul neexperimentat se va simți incomod în acest moment, poticnindu-se la explicarea motivului înregistrării și vorbind pe larg despre înregistrarea pe casetă. Fără să vrea, el creează astfel un mediu care împiedică libera circulație a informațiilor, din cauza atenției excesive acordate înregistrării. De obicei, este cel mai bine să menționați
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
pentru gândirea inteligentă/reflexivă, lucrurile și situațiile trebuie să aibă Întotdeauna un sens, un rost; pentru gândirea imaginativă, important este să existe Întotdeauna și posibilitatea unei negații a certitudinilor; pentru gândirea afectivă, esențială este pasiunea cunoașterii (pentru a nu ne poticni În amânări, contradicții sau răzvrătiri); pentru gândirea morală, trebuie să fie mereu o responsabilitate a creației, o cunoaștere debarasată de ură; pentru gândirea altruistă, este de neconceput un rezultat al cunoașterii doar pentru sine etc. Μ Ochii unui părinte obișnuit
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
planul într-un mod copleșitor. E, altfel spus, o piesă care ne privește pe toți... Călin Ciobotari Părerea autorului Boala comunismului Sechele Cînd am început să scriu aceste cîteva aprecieri despre "Salonul nr.6-bis", nu de puține ori m-am poticnit, am avut ezitări și m-am pomenit a fi scriitorul care trebuie să fie atent la ce spune, adică să fie prudent... (să nu-l supăr pe ăla de la un anumit partid -, să nu-l ating pe altul fără partid
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
transcendentul ți-o dă muntele, ca la Blaga, Pustia reprezentând esența, miezul de foc, straja eternă care sălășluiește în om: " În drum spre ființă prin jertfa neființei" ("Tentation"). Există un ceas anume în această mare călătorie, ceas în care se poticnesc toți călătorii, când steaua urmărită se depărtează ca un miraj. Unii se depărtează și dispar în această cumplită arșiță, ca Emirul lui Macedonski, iar alții se retrag la timp. "Via Dolorosa. Durează chinul până/ Ai dispărut și din zbuciumul mării
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
multe să vă spun. Procedați ca atunci când vă spălați bijuteriile, de exemplu, cu câteva particularități. Simt nevoia să vi le prezint cu exemple pentru că tema aceasta nu e tratată deloc în cărțile de bucate și țin minte că m-am poticnit de multe ori când aveam de făcut așa ceva: A. ce și cum spălați: - spălați doar vasele murdare, cele curate necesită cel mult o clătire; - nu se recomandă spălarea vaselor imediat după ce acestea s-au murdărit; vasele sclipitoare produc satisfacții gospodărești
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
de ani, o casă veche care părea că încă din evul mediu nu suferise nici o modificare. Lespezile mari, crăpate în mii de locuri, așezate pe solul care, din loc în loc, se arăta umed, l-ar fi putut face să se poticnească pe cel ce n-ar fi luat seama la adînciturile și la ridicăturile acestui neobișnuit pavaj. Pereții, plini de praf, păreau un ciudat amestec de lemn și de cărămidă, de piatră și de fier, toate trasate cu trăinicia pe care
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
din învățământul secundar cu siguranță nu mă vor contrazice. Mai mult încă, cum de este posibilă eroarea în matematică? O inteligență sănătoasă nu ar trebui să facă greșeli de logică, și totuși există minți foarte subtile care nu se vor poticni într-un raționament foarte scurt ca acelea cu care avem de-a face în faptele obișnuite de fiecare zi ale vieții și care sunt incapabile să urmărească sau să repete fără eroare demonstrațiile mai lungi din matematică, care nu sunt
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
au petrecut viața explorând diferite părți ale acestei lumi, din perspective diferite, cu toții sunt de acord asupra contururile și interconexiunilor sale. Oricare ar fi originea călătoriei cuiva, într-o bună zi, dacă merge suficient de departe, va ajunge să se poticnească chiar și într-un oraș pe care-l cunoaște foarte bine: de exemplu, funcțiile eliptice, formele modulare sau funcțiile zeta. "Toate drumurile duc la Roma", iar lumea matematică este "conectată". Bineînțeles, asta nu înseamnă să spunem că părțile matematicii sunt
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]