723 matches
-
robie și să fii mândru că ne poartă cu ei prin văzduh. Și Ntombi tăcu, învățîndu-l și pe Mai-Baka să-și potolească limbuția. Ajunseră în sfârșit pe podiș, lângă marea luntre. Dar când văzu pădurea aproape, Mai-Baka iarăși uită de povața nevestei și-i ceru lui Auta îngăduința să se ducă să vâneze ceva pentru cină. Și spre mirarea lui, Auta nu numai că nu se mai supără, dar îl strânse în brațe cu bucurie. El nu știa că ajungând în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nevăzute țâșnit din țeavă prăvăli la pământ într-o clipită pe unul din ei. Ceilalți doi, nepricepând ce s-a petrecut, alergară spre Auta, socotind că acesta aruncase vreo piatră în cel căzut. Erau aproape, cu cuțitele întinse spre el. Povața lui Hor trebuia uitată. Auta ridică din nou țeava albastră, și mai doborî unul. Abia acum cel rămas viu își dădu seama ce armă groaznică avea străinul și începu să fugă înăuntrul țărmului, urlând. Venindu-și în fire după această
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fi găsit ceva, ceva neînsuflețit. În acel moment lupul suflă peste hrana sa până când aceasta se transformă într-un inel fermecat. Și inelul începu să se rostogolească până ce se izbi de un copac vrăjit, înflorit. Prințul luă și sorbi, la povața lupului, din flori și își potoli setea. Petalele îi fură hrană ce îl unse la inimă de fragede și bune ce erau. Merseseră ei ce mai merseseră și în cale le apăru o fată preafrumoasă care îi întâmpină. Prințul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mulțumește hazliu, îi încotoșmănește în brațele sale subțiri și îi aruncă în stradă. Face câte ceva pentru fiecare din ei. Le dăruiește garoafe, haine purtate, scrisori de recomandare (alte ateliere de ceramică tot nu mai există în București), un braț de povețe și secretul cum că, de acum, trebuie să stea cătinel pe propriile lor picioare. Ăia încearcă un timp, ținîndu-se de niște muieri mai uscate decât bețele de la arc, dar le tremură genunchii, își vor cere curând voie să răsfire puțin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
buze, dar într-o elevată tensiune intelectuală, aforismele lui V. Ghica oferă un bun prilej de cunoaștere și autocunoaștere. M. Gherasim V. Ghica se ipostaziază ca un atlet al gândului frânt, concentrat și sagace, rotunjit la dimensiunea unei constatări sau povețe. De bună seamă că în toată această gimnastică a minții, ironia, satira, calamburul fac parte din galanteria genului. Ionel Necula Dacă am putea retrăi vremea lui Socrate, multe din gândurile care însuflețesc aforismele lui V. Ghica ar fi îngăduite pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
primitori, sinceri, cu frica lui Dumnezeu. Mă impresiona faptul că, în zilele de sărbătoare când nu aveau program la școală, își luau copiii spălați și îmbrăcați curat, cu batista și cartea de rugăciuni în mână și la biserică, unde ascultau povețele date de preoți. Pe tot timpul slujbei bufetul închis, băutori zero, iar gestionarul, alături de primar și de secretar, erau prezenți la slujbă, în timp ce activiștii de partid, de teamă să nu fie sancționați, se ascundeau care-încotro. Dacă mă gândesc bine, în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
plecare, trecusem pe la madam Grosu, la casa de oaspeți a Universității. Îmi dăduse un plic roșu din partea evoluționistului, care decolase spre Paris. L-am scos nerăbdător din rucsac și l-am desfăcut. Eram tare curios să văd cum răspunsese la povețele mele de îndreptare morală. Am ridicat scrisoarea în dreptul ochilor, să nu mă orbească soarele. Preț de câteva secunde n-am putut desluși nimic, apoi mi-am dat seama că țineam în mâini propria mea scrisoare. Am întors-o pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
leneș. Și apoi, ești al meu. ─ Bine, bine. Și motanul vine să se culce în poala stăpânei. Hai, ne uităm împreună, nu trebuie să încercăm să atingem și să prindem. Înțelegi? E destul să ne uităm. M-am săturat de povețele tale înțelepte ca de hrană uscată. Dar mă rog, o să torc puțin și planeta se va roti și uite-așa, încetul cu încetul, o să ajungem și la...prr...prr...prr... Sună telefonul. Motanul ciulește urechile dar nu-și schimbă dispoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
îmi ținea partea și îi spunea: Îi tânăr mătușă, nu și-a dat seama, a răspuns la repezeală, că doar nu văd ce motive ar avea ca să se bucure de suferința matale. E drept că primeam observațiile de rigoare și povața să mă corectez cu altă ocazie și să gândesc înainte de a răspunde. A mai trăit Pocum vreo trei ani după moartea Ilincăi și a ajuns la 95 ani, apoi a iertat-o Dumnezeu. Dar cât a trăit a fost lucidă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Cum se agită și cum face treabă, Dar mă cufund în gânduri sumbre Când pe la poartă zăresc doar numai umbre. Aș vrea ca tu să fii din nou în viață, Pe mine să mă cerți și iar să-mi dai povață, Dar ești plecat în veșnică țărână Să stai alăturea de maica mea cea bună. Mi-e dor ca să te văd pe prispă afară, In nopțile târzii de vară, Să-mi fredonezi nepăsător Un cânt de jale și de dor. O
Tata by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83205_a_84530]
-
au mai spălat pe dinți două zile În bunătatea lor ca să facă de gardă În fața blocului? „Prefă-te a fi bun mereu și Însuși Dumnezeu o să te creadă”, scrie pe firma de deasupra intrării Într-un ospiciu din Indianapolis. O povață folositoare. A fost Însușită cu brio. Așa că ies la lumină, cei care Învață. Studioși. Dezinvolți. În numele demnității nule și cu binecuvîntări subversive depuse părintește pe frunte sau ce-i acolo, pornesc ofensiva. Ora 17. Radio Contact transmite Recviemul lui Mozart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
eliberați cinci dolari. Pentru a-l preda completat, mai predați două sute. Dacă ați fost totuși bătut ori cusut prea evident, reveniți În altă zi, cu măciucă, cască prevăzută cu vizetă, cărămidă, lanternă, și zece secunde pe suta de metri. Aceste povețe sînt inspirate de un fapt real ca o telenovelă cu mineri. La sfîrșitul lunii martie, luna cadourilor, Dan și Sașa, din păcate intelectuali chiar dacă ingineri, amîndoi de treizeci și șase de ani, amatori de canguri și alte animale capitaliste rapide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Dar „Ce viață are cel lipsit de vin? Că acesta s-a făcut ca să veselească pe oameni”. Bagă de seamă, vere, că „Vinul și femeile înșeală pe cei înțelepți”! Să știi, dragă ieșene, că în această carte este și o povață care spune că: „La vin nu te face viteaz, că pe mulți i-a pierdut vinul”. Să nu uiți, vere, că „Vinul și muzica veselesc inima, și mai mult decît amîndouă iubirea înțelepciunii”. Și apoi „Nu părăsi un prieten vechi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
atent doar la carul din fața ta. Să nu te apropii prea mult de el, că Doamne ferește! Se rupe opritoarea carului tău și dai peste cel din față și cine mai știe ce se poate întâmpla! a continuat moș Dumitru cu povețele. Când au socotit că îi timpul și totul îi pregătit, au pornit... Zorii zilei - ca de obicei - le-au dat binețe de cealaltă parte a pădurii...La popasul pe care l-au făcut, Pâcu s-a apropoiat de moș Dumitru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a luat apărarea Ion Cotman, din colțul lui. Moș Dumitru a privit în jur vulpește. Toți cei de la masă aveau ochii aprinși și obrazul ca jăratecul... Ce ați rămas așa, flăcăi? Nu credeți că povestea lui Pâcu îi și o povață pentru cei tineri? Aveți grijă, băieți! Nu lăsați fimeia s-o apuce mâncărimea, că pe urmă...vorba ceea: „Mai ușor păzești o turmă de iepuri decât o fimeie.” Si acum gata cu poveștile! La culcare, până nu vă apucă și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dezleagă apele, plâng... Știu. Sunt aceleași lacrimi care mi-au potolit de-atâtea ori setea și așteptarea copilăriei, încununată cu apariția ta, mamă. Învăț să prețuiesc farmecul minutelor petrecute împreună. Vreau să învăț ce preț are un ceas anume o povață, o vorbă bună de-a ta, o mângâiere melancolică - un banal ceas al vieții noastre și să mă prefac că timpul nu trece. Nu vreau ca în sufletele noastre cocorii să se grăbească spre alte lumi și să lase răni
ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
aceea. În timp ce în coșmarurile cu tentă didactică nu pot face nimic, sunt nula nulelor, în cele de natură militară ori politică acționez cu agerime și responsabilitate, văd clar pe unii dintre ostașii mei, îi strig pe numele știut, le dau povață și comenzi - după caz - mă agit, mă frământ să fac față situației, am o satisfacție privind modul de rezolvare și mă trezesc „lac de sudoare” spre deosebire de cele didactice când eu sunt total pasiv și când mă trezesc sunt mulțumit că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în vara lui 1950 cu ocazia unor cursuri de perfecționare (îndoctrinare) a cadrelor didactice din regiune, încredințându-mi funcția de bibliotecar al acestor cursuri. Cu această ocazie mi s-a apreciat strădania difuzării cărții în rândul cursanților. Deci, neascultând de povața binevoitoare ce primisem, singur mă aruncasem în gura lupului... în vizitele repetate ce făcusem am observat mulțimea de slugi care huzureau de bine pe lângă acest mare demnitar comunist - într-o mare casă boierească în care ar fi putut fi găzduite
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
care intrase!? La primirea scrisorii, Ina multiplică numărul lacrimilor, compătimind-o pe prietena ei care nu avusese norocul să dea peste un soț cum ar fi meritat. Ina însă nu se hazardă să-i dea vreun sfat. Cine poate da povețe în asemenea situații extreme? Ce sfat să-i dea? După câteva săptămâni, Olga născu în maternitatea orașului, întâmplarea făcând să fie asistată chiar de către medicului șef al clinicii. Se părea că totul decursese normal. Ceva însă îl neliniști pe medicul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în odaia lui, cuprins subit de emoție. Prima scrisoare de când s-a așezat în București... Rupse plicul și sorbi cu înfrigurare cele șase pagini de scris mărunt în care doamna Herdelea, în stilul ei evanghelic, presărat cu maxime morale și povețe înțelepte pentru "dragul mamei înstrăinat", îi spunea toate câte s-au petrecut prin Amaradia după plecarea lui, de la moartea lui Ion Glanetașu și până la logodna Ghighiței cu învățătorul Zăgreanu. " Cununia însă vom face-o tocmai după Crăciun, ca să ne putem
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Grigore era la Berlin. Tatăl ei, Tudor Ionescu, cumpărase mai demult de la Teofil, fratele lui Miron, cele două moșii, Babaroaga și Lespezi, vecine cu Amara. Noul proprietar a venit, foarte prietenos, îndată ce a iscălit actele, și a cerut lui Miron povețe asupra mijloacelor de exploatare cât mai bună a pământurilor. A fost un simplu pretext de cunoștință: nu-i trecuse lui niciodată prin minte să-și bată capul cu muncirea moșiilor. Își găsise arendaș și se înțelesese asupra venitului înainte chiar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a spus până acuma, ca să nu-l întristeze sau să-și închipuie că vrea să-i strice casa. Ea l-a prevenit de cum a auzit că vrea să se însoare cu Nadina, firește delicat, fiindcă în cazuri d-astea orice povață negativă e rău venită. De fată s-a cunoscut ce femeie are să fie. Nu zice nimeni, unei fete îi șade bine vioiciunea, cochetăria, flirtul ― totuși, cu oarecare măsură. Nadina speria lumea cumsecade pe unde umbla cu nebuniile ei, cu ceata
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se răcorească într-un fel, mai ales după ce s-a întors în Amara. Mâine-poimâine va afla tot satul. Cum să iasă între oameni cu rușinea asta în obraz? Se duse la preotul Nicodim, îi povesti, se plânse și-i ceru povață. Preotul era și el necăjit. După ce îi slăbise vederea, acuma începea să-l cam lase și urechile. Când înțelese despre ce e vorba, se miră, se închină și strigă pe fiică-sa: ― I-auzi, Niculino, ce-a pățit bietul Chirilă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
adăugând mereu că părerea lui ar fi să profite de ezitările țăranilor și să părăsească Amara cât mai e timp, căci orice rezistență ar fi inutilă față de starea spiritelor prea încărcate. Miron Iuga asculta, dar se făcea că nu aude povețele contabilului. Numai când Isbășescu își permise să insiste, bătrânul se enervă puțin și-l admonestă să-și caute de registrele lui și să-l scutească de povețe. ― Vin țăranii, coane Miroane! strigă în cele din urmă Isbășescu desperat, năvălind în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
starea spiritelor prea încărcate. Miron Iuga asculta, dar se făcea că nu aude povețele contabilului. Numai când Isbășescu își permise să insiste, bătrânul se enervă puțin și-l admonestă să-și caute de registrele lui și să-l scutească de povețe. ― Vin țăranii, coane Miroane! strigă în cele din urmă Isbășescu desperat, năvălind în apartamentul stăpânului. E tot satul, cucoane!... E prăpăd mare!... Doamne, Doamne, cum nu m-ați ascultat și pe mine! ― Ia mai închide gura și nu mi te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]