721 matches
-
puțin, îi va imita pe îngeri, care nu au nevoie de nimic. De aceea, ni se poruncește să cerem numai ceea ce este de ajuns pentru întreținerea condiției trupești, spunând către Dumnezeu: Dă-ne pâinea noastră.” Să învățăm deci, din această povață, ceea ce se cuvine să cerem pentru ziua de astăzi și pentru cele ce îi vor urma. Pâinea este o necesitate a zilei de astăzi. împărăția cerurilor este o fericire pe care o așteptăm cu nădejde și credință. Vorbind despre pâine
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
prezența și ajutorul lui Dumnezeu. Colțișorul din cameră care este împodobit cu chipul unei icoane sfințite, în fața căreia părinții îngenunchiază împreună cu copii lor, devine o mică Biserică, un altar asupra căruia se revarsă ajutorul și binecuvântarea lui Dumnezeu. Rugăciunea familiei, povețele și exemplele părinților se vor întări prin slujbele religioase și predicile ascultate la Biserică. Rodul împlinirii rugăciunii părinților va fi acela că vor fi ascultați și cinstiți de copiii lor. „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta” este urmarea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de a fi subiect al iubirii, de a fi o persoană care este definită prin iubire; la fel, nu ne este îngăduit nici refuzul de a ne lăsa integrați în dinamica iubirii pe care o are Dumnezeu pentru lume”. Sunt povețe de viață pe care Francisc ni le-a transmis în expunerea „Bucuria perfectă și adevărată”. Îndemnul care răzbate dintr-un psalm de Crăciun, îl regăsim și în psalmii din Vinerea Mare: „Lepădați-vă de voi înșivă, păstrați crucea cea sfântă și
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
găsit soluții spectaculoase, ajungând mai apoi ei înșiși mentori fără egal, adevărate modele pentru alții și lăsând mărturii scrise despre cum s-au autoeducat. O astfel de mărturie, fie ea sub formă de autobiografie, culegere de scrisori sau carte de povețe, reprezintă un adevărat manual de supraviețuire și pentru lumea contemporană. De aceea, recuperarea amintirilor marilor nume din trecut, oameni care ducând o viață de prigoană și luptă, au găsit cale și răgaz, prin propria voință și propriile metode, de a
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
părintele Serghi, în chilia lui Ilarion, lângă mănăstirea din Tambino. Nu vor avea însă prea multă vreme parte de isihia atât de dorită, căci spre ei se îndreaptă un râu de oameni: monahi dorind să le devină ucenici, laici cerând povață, binecuvântări și chiar tămăduiri. Atât la Athos, cât și la Tambino, în jurul celor doi schimnici deveniți celebri se construiește o lume: chilii pentru ucenici, o biserică, bucătărie și încăperi pentru pelerini. Căutarea lui Dumnezeu nu mai are loc în izolarea
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
arhimandrit al sihăstriei Sofroniev, sau domnitorul Moldovei, Constantin Moruzzi. Indiferent de destinatar, starețul Paisie folosește același ton blând de părinte, bun cunoscător și grabnic înțelegător al tuturor neputințelor prin care trec iubitorii de Dumnezeu. Tonul său și curgerea lină a povețelor sunt surprinse într-o traducere de excepție realizată de Valentina Pelin, într-o limbă română perfect accesibilă cititorului contemporan, deși păstrând ușoare nuanțe arhaice inerente textului. Scrisorilor li se adaugă în ediția de față și alte câteva texte de o
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
veacul al XVIII-lea. O carte care va reprezenta un neprețuit instrument de lucru pentru specialiștii din diverse domenii (teologie, ligvistică, istoria culturii), dar mai cu seamă O CARTE PENTRU SUFLET, pentru fiecare suflet căutător în pustiul lumii moderne de povață și mângâiere. Într-o lume în care, textul scris e folosit tot mai mult ca un pumn de noroi, bun pentru a-l împroșca pe celălalt, a ne întoarce la Scrierile Sfinților este poate drumul spre Restaurarea Sacralității Cuvântului. PELERIN
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de la preotul de parohie. Icoanele pe care le-am găsit în casa în care ne-am născut și am crescut, ne spun și ele fiecare câte o poveste. Mai târziu, la vârstă matură, fie la vreme de restriște căutând vreo povață într-o Carte Sfântă, fie la timpul vreunui mare post, căutând liman de limpezire a gândurilor, intrăm în librărie sau ne oprim la pangarul bisericii de parohie, cumpărăm o carte despre viața unui mare ostenitor întru Hristos, pe care o
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de sfaturi practice pentru buna întreținere a Sufletului ar necesita pentru redactare un călugăr duhovnic mult îmbunătățit. Între marii duhovnici ai neamului românesc, Arhimandritul CLEOPA ILIE și-a făcut o datorie de suflet din a lăsa și în scris, tuturor, povețele pe care de atâtea ori, cu lumină și dragoste le-a oferit pelerinilor sosiți la Mănăstirea Sihăstria. Poate că opera care le cuprinde pe toate însă, într-un adevărat Catehism al Biruinței Ortodoxe este volumul său, „CĂLĂUZĂ ÎN CREDINȚA ORTODOXĂ
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Doamna învățătoare întruchipează căldura sufletească, povață și exemplu. O persoană tot timpul elegantă, stilată și cu un caracter puternic. Părul ei aranjat tot timpul îi înfrumuseța chipul. Un zâmbet îi lumina mereu fața și ochii blânzi de culoarea castanelor coapte. Cuvintele calde, blânde ale învățătoarei noastre
Un chip blând – doamna învăţătoare Viorica Dăscălescu. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Cantemir Cristian () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1856]
-
avea candoarea să ne numească pe noi „colegii săi” sau să ne întrebe dacă îl "credem cules de pe drumuri ?", „prostul satului" și noi să îl respectăm și să-1 iubim mai mult decât pe oricare altul ? "Fii mână de fier" era povața preferată, iar orele domniei sale începeau cu "ia să vedem starea uniunii", în timp ce răsfoia catalogul, părând că tot ce era scris acolo era important, de dragul sistemului, pe când în realitate el era preocupat de sufletele noastre de adolescenți, fiind părinte pentru fiecare
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
la Cernăuți între anii1886-1895. Imprimat la Tipografia Arhiepiscopiei. Unele texte apăreau în limba rusă. Partea culturală se intitula Almanach. Publica știri și informații de tot felul: politice, juridice, administrație, financiare, școlare, sanitare, apicole, maxime, morală, maxime și cugetări, anecdote, studii, povețe, economice, evocări istorice, versuri și proză. Semnau: P. Ispirescu, C. Moroșan, A. Macovei, Matilda Poni, C. Morariu, D. Mlaki, P.U. Brăboiu, D. Bolintineanu, I. Bugnariu, E. Vaslovschi, I. Porumbescu, V. Simiganovschi, N. Petra Petrescu ș.a. Apăreau traduceri din Ghoethe
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Ca și Gazeta Bucovinei era redactată de Pompiliu Pipoș, în calitate de director, adus de la TribunaSibiu și de Vasile Marco - redactor responsabil. Sau tipărit 8 numere, la intervale diferite de timp, foaia fiind destinată sătenilor și avea o problematică diversă: rubrici cu povețe economice, mărunțișuri și ghicitori, Calendarul perioadei, Literatură cultă și populară - parte din ea selectată din periodicele transilvaniene, de la Iași sau de la București. Erau prezenți autorii: Ion Creangă, I. Slavici, N. Gane, I.Pop Reteganul, George Coșbuc, D. Stăncescu, Th.D. Speranția
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
stea cu frate-său, cu Pițu, care tocmai părăsise capitala, și cu maică-sa și să uite de tot. Acasă era locul în care nu-l judeca nimeni și mai ales în care nu săreau toți cu sfaturile și cu povețele. Putea să respire mai bine parcă acasă. Și să se plimbe agale până pe malul Dunării noaptea și să fumeze, într-o solitudine perfectă. Brusc s-a simțit pentru prima dată singur în mijlocul Bucureștiului aglomerat, fără nimeni care să-l asculte
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
oricând, trebuie doar să mă odihnesc mai mult. Îți voi demonstra încă o dată cât te-ai înșelat. Îți voi arăta că inima mea a avut întotdeauna dreptate. Îți vei mușca din nou limba și voi râde apoi o eternitate de povețele tale când ne vom întâlni în lumea de dincolo. — Cum, Cristiane ? Când abia îți ții scuipatul în gură și, dacă te-aș pune să cânți acum, ai rage ca un pui de măgar ? Tu nu vezi sfârșitul ? — E abia începutul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
avut chiar și În tinerețea mea - sau, poate, atunci În primul rând! - o clară ambivalență, deși adulții acelei epoci, cei care mă crescuseră, care mă Înconjurau și admonestau nu rareori, Îl aplicau Într-un singur sens, cel fatalist: trebuie, după povața lui Miron Costin și a altor sceptici Înțelepți de care e plină istoria, trebuie să ne „ghemuim” sub vremi, să lăsăm să „treacă furtuna”. Să fugim sau, dacă nu se poate, să facem În așa fel Încât copiii noștri să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
simbolizează regresiunea în preformal, regenerare totală, noua naștere, căci o imersiune echivalează cu o disoluție a formelor, cu o reintegrare în modul nediferențiat al preexistenței”. Într-un basm din Boțești, Dâmbovița, indicația prohibitivă trimite cu exactitate pe tărâmul morților: „În povețele lui părintești, împăratul îi sfătuia să lupte înainte mereu, după ce-o muri el, că era bătrân și când-când își aștepta ceasul, și să supuie pe toți vecinii ca să se mărească țara lor, dar să nu care cumva să intre
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nimicuri unul în sufletul altuia, iar cele mari și sfinte aproape nu se mai rostesc. Nu știu cum și de ce am avut întotdeauna impresia că furtunile prin care trece neamul nostru se topesc în negura necunoașterii, fără să fi lăsat mărturie spre povață urmașilor. Războiul, foametea, stagnarea se țin minte mai mult datorită martorilor oculari și odată cu dispariția martorilor riscă să dispară și istoria modernă a neamului. Nu știu cum și de ce am avut întotdeauna impresia că destinele oamenilor simpli, din popor se trec necunoscute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
scrisoare publică, tipărită în "Universul" din 17 aprilie 1909, care dădea un răspuns, în fapt, la o scrisoare, publicată în același loc, a lui Al. Vlahuță, spunea următoarele: "Dacă bietul Eminescu ar trăi și ar veni să-mi ceară o povață, iată ce i-aș spune din toată inima, fără un moment de ezitare: Foarte cuminte te-ai gândit, amice! Bine că te-ai convins, în fine, la vârsta matură, de inutilitatea socială a literaturii! Vrei să faci ceva mai serios
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scrisoare publică, tipărită în "Universul" din 17 aprilie 1909, care dădea un răspuns, în fapt, la o scrisoare, publicată în același loc, a lui Al. Vlahuță, spunea următoarele: "Dacă bietul Eminescu ar trăi și ar veni să-mi ceară o povață, iată ce i-aș spune din toată inima, fără un moment de ezitare: Foarte cuminte te-ai gândit, amice! Bine că te-ai convins, în fine, la vârsta matură, de inutilitatea socială a literaturii! Vrei să faci ceva mai serios
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
refuz această situare. Totdeauna mi-a plăcut să fiu nu cel care îi învață pe alții, ci cel care învață de la alții, mi-a plăcut să fiu cel care caută, ucenicul, omul de încercare. În schimb, mie mereu îmi dau povețe, fă așa că așa e bine! și, vai, deși cu convingere, cu ardoare îmi propun să mă țin de calea trasată, mereu greșesc. Mereu greșesc. Într-un târziu am priceput că greșeala e sădită în mine, face parte din proiectul originar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi și mai trebuie un gram de iubire ca s-o înțelegi"! Sper să fi reușit, în cartea de față, să mă plec ambelor povețe ale maestrului. Trasul cu urechea face parte din decalogul diplomatic, iar dramul de iubire față de alți semeni de pe acest pământ l-am moștenit de la moșii și strămoșii trăitori "pe-un picior de plai, pe-o gură de rai"! Havana Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
pe coridorul vagonului, dădui de prietenul Waldthausen, care se apropie de mine și îmi zise sfiicios: „N-am uitat vorbele d-tale de ieri, nu se pot referi la noi, căci suntem aliați, dar permiteți-mi să vă dau o povață: de s-ar întâmpla așa ceva vreodată, să nu faceți ce ați spus, ar fi nenorocirea populației civile care ar plăti scump o rezistență fără urmări posibile“. „Poate fără urmări materiale, dar morale“, îi răspunsei scurt. De câte ori, mai târziu, văzând zilnic
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
subțire, principesele apărură ca într-un coș cu flori, atât de încărcată le era trăsura de buchete aruncate de public. Ionel era pe jos, în public. Regele a oprit cortegiul, i-a dat mâna și i-a mulțumit pentru bunele povețe ce-i dedese. [Atunci d. Hălăceanu, locțiitor de primar, le oferi pâinea și sarea. El auzi pe un conservator zicând: „Tot la el trage“. Nici în aceste clipe solemne nu uitaseră inimicițiile meschine de partid.]( Ediția I, 1937, p. 386
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a permis să-mi vorbească astfel.“ De atunci nu a mai con simțit să-l vadă. Iar regina se duse la rege și îi declară că odată cu Elena Văcărescu părăsește și ea nu numai Curtea, dar și țara. Regele, după povața d-lui Sturdza, găsi că este cea mai bună soluție până se vor potoli și îndrepta lucrurile, ba încurajă zvonul că regina suferea de o zdruncinare nervoasă și are nevoie de o cură specială în străinătate. La Veneția se stabili
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]