837 matches
-
ale sensului. E spectacolul modurilor de a rata întîlnirea cu textul, de a te înstăpîni asupra lui, impunîndu-i un înțeles care trebuie să fie neapărat străin de intenția textului, de contextul lui originar 4. Cînd demersul lor e dominat de pozitivismul secolului al XIX-lea sau de relativismul postmodern, științele religiei ne pun în față o distanță verticală nu doar anulată, ci chiar interzisă, imposibilă. Ele ajung la performanța de a-și lichida obiectul de studiu. Tipologia distanței se completează astfel
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
trebuie privită ca un drum pe care îl face Anselm de la anumite postulate despre esența lui Dumnezeu până la existența lui Dumnezeu. Aceste postulate pot fi respinse, dar poziția la care se ajunge nu este de fapt ateism sau agnosticism, ci pozitivism, adică perspectiva din care existența divină trebuie considerată imposibilă din punct de vedere logic. Prin urmare, singura alternativă pentru adevărul necesar al teismului îl reprezintă imposibilitatea sa logică 339. Chiar dacă nu a reușit prin descoperirea sa respingerea tuturor pozițiilor competitoare
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
ajungă la existența divină. Se spune că o demonstrație corectă trebuie să respingă toate pozițiile competitoare chiar dacă nu a reușit acest lucru, chiar dacă nu a respins toate tezele, a înlăturat ateismul și teismul empiric, reducând sfera posibilităților la teism sau pozitivism 340. Anselm compară ființele a căror nonexistență este de neconceput cu acelea a căror nonexistență este imaginabilă. Susține că primele trebuie să fie superioare celorlalte, iar construcția acel ceva decât care nimic mai mare nu poate fi conceput trebuie să
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
construcția acel ceva decât care nimic mai mare nu poate fi conceput trebuie să implice și cel ce este de neimaginat ca non-existent. Devreme ce întrebările despre imaginabilitate sunt logice, și nu factuale, descoperirea lui Anselm stă în picioare, iar pozitivismul rămâne singurul competitor al teismului 341. Hartshorne consideră la fel ca și Norman Malcolm că versiunea prezentată în Proslogion III nu poate fi redusă la versiunea standard, cea preluată și criticată de majoritatea filosofilor. Ceea ce a fost respins de către critici
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
ființa perfectă și posibilitatea ca o astfel de ființă să nu existe. Conceptul adecvat unei ființe perfecte trebuie să fie cel al existenței necesare 343. Cea mai mare slăbiciune a argumentul anselmian o reprezintă incapacitatea acestuia de a scăpa de pozitivism într-o manieră satisfăcătoare. Hartshorne propune următoarea versiune în lucrarea Anselm's Discoveries: (1) Este posibil în mod conștient să concepi un individual (Dumnezeu) astfel încât nici unul mai mare nu poate fi conceput. (2) Este posibil să concepi un individual care
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
putut să nu existe. (4) Este imaginabil că nici un Dumnezeu nu există. (5) Cele patru premise nu pot fi toate corecte. (6) Pentru a scăpa de contradicție cel puțin una dintre premise trebuie negată. Negarea lui (1) și (2) constituie pozitivismul, iar negarea lui (3) ar conduce spre o ființă perfectă care există în mod contingent o afirmație contradictorie. Negarea lui (4) reprezintă teism a priori. Premisele (1) și (2) sunt postulate teiste semnificative, iar premisa (3) este un postulat metafizic
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
stări de lucruri concepute pozitiv. 3) Conceptul divinității nu este contingent. Exemplificarea sa ori este imposibilă, ori este necesară. Devreme ce nimic nu este imposibil dacă nu este contradictoriu alegerea nu este între teism și ateism, ci între teism și pozitivism (Dumnezeu este fără înțeles coerent)398. Contingență înseamnă selecție arbitrară și nu o selecție între ceva pozitiv și ceva doar negativ, ci între anumite posibilități pozitive și altele la fel de pozitive, dar incompatibile cu ele. O astfel de selecție se pare
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
cu pretenții de a înlocui religia, științismul sau fiiosofismul, când manifestă aceleași tendințe, mașinismul care vrea să ridice uzina în locul Bisericii: dar cea mai tipică e „cultul umanității”, pseudo religia, pe care a vrut s-o instituie Auguste Comte în numele pozitivismului. Ce înseamnă însă aceste surogate la care recurge omul, pe orice treaptă de civilizație s-ar găsi el, decât profunda nevoie metafizică a sufletului, care persistă atât în cazul neștiinței primitivului cât și în cazul rebelilor anticreștini? Dostoievski crede că
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aceea de a prezenta pe om, din făptură a lui Dumnezeu, fiu natural al maimuței, pentru a justifica toate formele ateismului și ale decadenței spirituale. Din câmpul filosofiei, negația cea mai caracteristică o reprezintă pseudoreligia inventată de Auguste Comte în numele pozitivismului. Cultul Pământului și al Umanității, organizat după imitația ritualului bisericesc, e o încercare de pervertire a spiritului omenesc, abătându-l din elanul său către Dumnezeu și invocându-i evlavia către acest amalgam de fetișism și de marasm, născut din creierul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ne relatează că primii artiști și meșteșugari au fost inspirați și îndrumați de Dumnezeu în lucrul lor, atât pentru împodobirea cultului religios cât și pentru slujirea unor scopuri ale Providenței, de salvare a omului. E aproape de prisos să adăugăm că pozitivismul vremii noastre respinge ideea vreunei intervenții divine în inspirație și o tratează ca pe un fenomen psihologic în marginile naturale ale imanenței, căutându-i corespondențele și aderențele în faptele sufletești comune, fie normale, fie anormale. Mania într-adevăr patologică de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
normale, fie anormale. Mania într-adevăr patologică de a explica geniul prin ereditate bolnăvicioasă sau prin morbiditatea personală a celui care îl poartă se exercită de preferință în domeniul inspirației. Faptul curios e însă că, în pofida neprielnicei atmosfere create de pozitivismul științific, de cercetările medicale și de anumite teorii estetice, artiștii și îndeosebi poeții și compozitorii muzicali, continuă să creadă în inspirație ca într-un fenomen miraculos și, ca unii care o trăiesc, să facă mărturisiri ce depășesc înțelegerea și dau
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în care privim problematica adevărului. Acesta nu va mai avea suport metafizic, nivelul existențial nu mai este o formă fundamentală a acestuia. Adevărul devine non-metafizic. El este conjunctural, depinzând de contextul socio-istoric. Metodic adevărul nu mai este urmărit după modelul pozitivismului științific, ci pornind de la experiența artei și de la modelul retoricii. 5. O ultimă trăsătură este identificată de Vattimo în criza viitorului. Sfârșitul istoriei lasă modernitatea într-o criză care poate fi acoperită prin restructurări fundamentale. Lumea în forma sa fundamentală
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
diferențiere dintre cunoașterea științifică și cunoșterea metafizică realistă. Cunoașterea științifică de factură nominalistă pe care George Manu o respingea, procedează prin semne, rezolvând problema realității într-un sistem de semne ce sunt într-un raport univoc, dar total irelevant. Teza pozitivismului nominalist vizează faptul că nu există decât un singur fel de cunoaștere a sensibilului, cea științifică. Această teză apare astfel pentru simplul motiv că tot ceea ce există în sfera cunoștinței umane aparține realității sensibile, actualului, dacă ne raportăm la terminologia
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
culturală și spirituală a spaiului românesc, expresia manifestării plenare a ființei umane, pe dimensiunea sa creștină. Teologia imaginii Epistemologia Imaginarului se fundează pe logica contradictoriului, logica terțiului inclus, în contrapunct cu logica terțiului exclus care a dominat gândirea occidentală a pozitivismului, a nominalismului și a materialismului. Raportul dintre logos și mythos care guvernează tradiția filosofică și culturală europeană este mediat de un al treilea element, imago, specific logicii contradictoriului. Nu putem înțelege această ipoteză de lucru dacă nu facem apel la
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
fizice moderne de Galilei și Descartes care au corectat erorile aristotelice, continuând intenția lui Toma d'Aquino referitoare la valoarea rațiunii ca mijloc de acces spre adevăr. Ca urmare a conjuncției între gândirea empiristă și rigoarea iconoclastă a raționalismului apare pozitivismul. Istoricismul și scientismul reprezintă două filosofii care anulează valoarea gândirii simbolice, a raționamentului prin analogie, adică metafora, Imaginarul fiind lipsit de orice funcție simbolică 3. Dacă romantismul, simbolismul și suprarealismul au fost adevărate puncte de rezistență ale valorii imaginii în cadrul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
conjuncturii favorabile, cucerirea interesului public pentru concretul bisericesc, care în primul rând cade în sarcina presei cotidiene, este o operație cu mult mai delicată și mai dificilă, dată fiind golirea de sens a instituțiilor noastre ecleziastice, realizată mai ales prin pozitivismul așa de vrăjmaș simbolicei al veacului trecut". 2 Nae Ionescu, Duminica, în "Cuvântul", an IV, nr. 1272, 5 noiembrie 1928, p. 1, în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 250: Ceea ce caracterizează mai ales acțiunea ASCR (Asociația Studenților Creștini
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
găsim la Hegel, care pune capăt sfidător istoriei în 1807, la saint-simoniști, care consideră că frământările revoluționare dintre 1830 și 1848 sunt ultimele din istorie; la Comte care moare în 1857 pregătindu-se să urce la tribună pentru a perora pozitivismul unei omeniri în sfârșit pocăite pentru greșelile sale, și, desigur, la Marx care profetizează societatea fără clase și dezlegarea misterului istoriei. Din moment ce traduc speranța vie a milioane de oameni, profețiile nu pot fi amânate la nesfârșit fără riscuri. Acest lucru
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
categorii, ele reprezintă moduri diferite, atemporale în esență, ide a privi viața și de a reacționa în fața ei. Totuși, toate trei categoriile lui Pongs se situează în afara liniilor generale a ceea ce se numește adesea gândirea modernă, adică în afara raționalismului, naturalismului, pozitivismului, științei. De aceea, această clasificare a metaforelor sugerează ideea că -poezia rămâne credincioasă modurilor de gândire preștiințifice. Poetul păstrează viziunea animistă a copilul/ui și a omului primitiv, oare este arhetipul copilului. *51 În anii din urmă, au apărut numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
pentru care Hașdeu nutrea o mare admirație 11. Or, Coșeriu nu împărtășea ideologia pozitivista, care întorsese spatele moștenirii antichității grecești (vezi Coșeriu, 1992b, p. 6) disprețuind complet clasicitatea. Iar despre Spencer, la fel, nu avea o părere prea bună: În timpul pozitivismului s-a ajuns la aberația că celui mai mic gânditor, lui Herbert Spencer, i s-a dat numele de Filozoful, adică numele care i se dăduse celui mai mare dintre gânditori, lui Aristotel" (Coșeriu, 2001/2009, p. 132). Totuși, se
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
puternică reacție anti-pozitivistă se va manifesta abia în jurul anului 1900 (vezi Coșeriu, 2000b, pp. 35-54), adică în vremea în care Hașdeu își cam încheiase activitatea științifică. Și-apoi (după cum o admite și Coșeriu), pe de o parte, nu toate rezultatele pozitivismului trebuie alungate din lingvistică. Pe de altă parte, avem destule motive să credem că Hașdeu a fost suficient de inteligent pentru a nu se cantona doar în albia îngustă a pozitivismului. Pregătind această ediție menită să pună în evidență măcar
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
și Coșeriu), pe de o parte, nu toate rezultatele pozitivismului trebuie alungate din lingvistică. Pe de altă parte, avem destule motive să credem că Hașdeu a fost suficient de inteligent pentru a nu se cantona doar în albia îngustă a pozitivismului. Pregătind această ediție menită să pună în evidență măcar o părticică din actualitatea teoriei lingvistice hasdeiene, am incercat sa ma păzesc de două pericole: (α) acela de a vedea peste tot precursori primejdie care îl amenință pe orice istoric al
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
6. Deși componentă pozitivista a concepției sale filozofice este destul de clară, trebuie precizat că lingvistul român nu împărtășea întru totul ideile curentului pozitivist atunci la modă, dovadă că a și criticat uneori această orientare. El cultiva o formă specială de pozitivism pe care o numise "pozitivism istoric". 2.3. Un alt merit al lui Hașdeu este acela de a fi susținut necesitatea cooperării tuturor științelor, pe care le vedea prinse într-un fel de "solidaritate științifică universală". Este vorba, așadar, de
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
concepției sale filozofice este destul de clară, trebuie precizat că lingvistul român nu împărtășea întru totul ideile curentului pozitivist atunci la modă, dovadă că a și criticat uneori această orientare. El cultiva o formă specială de pozitivism pe care o numise "pozitivism istoric". 2.3. Un alt merit al lui Hașdeu este acela de a fi susținut necesitatea cooperării tuturor științelor, pe care le vedea prinse într-un fel de "solidaritate științifică universală". Este vorba, așadar, de ceea ce mai tarziu va primi
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
treia și așa mai încolo. Ceea ce am voit eu să constat nu este prioritatea filologiei comparative, ci numai pozițiunea să relativă în cronologia științelor" (Hașdeu, 1875/1988, p. 13). Pentru a se face pe deplin înțeles, Hașdeu apelează la autoritățile pozitivismului din secolul al XIX-lea, adică la Comte și la Spencer: "Filosofia pozitivă, creată de francezul Auguste Comte și amendată de englezul Herbert Spencer, se-ncearcă a clasifică toate cunoștințele în raport cu progresul omenirii, fiecare știință corespunzând cu o treaptă bine
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
cercetării intru cât servesc la înțelegerea fenomenelor limbistice..." (pp. V-VI). [10] Și totuși, filozofia limbajului nu merită să fie disprețuita de către Hașdeu și nici dialogul Cratylos al lui Platon să fie numit "o reverie". Această atitudine trebuie pusă pe seama pozitivismului istoric al carui adept era Hașdeu. [11] În acest paragraf trebuie să înțelegem că se vorbește despre obiectul noematologiei și cel al sintaxei, si nu despre disciplinele în cauză. [12] Pentru a ajunge la concluzia că, în definirea limbajului, "vocalizațiunea
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]