7,894 matches
-
le-a plăcut meniul și primul care reacționă fu "amiralul": Ne mai dai și altceva? Nu, pentru acum cam asta-i. Bun, nimic de zis, dar cam aduce a mănăstire. Și eu care am alergat să nu pierd masa de prânz! Fiule, deseară e Învierea, e păcat să mănânci de frupt! Vine o vreme când te mai gândești și la păcate. Tată, interveni și Alice, dumneata și păcatele? Da, fetița mea, cu anii se cam adună... Mai stătură puțin pe verandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
norocul în viață. Petre le spunea la fiecare "Hristos a înviat" și ei îi răspundeau "Adevărat a înviat". "Familia" a mai rămas prin livadă, supravegheată de Toni, admirând pomii înfloriți, albinele și gâzele, iar Petre se retrase pentru a pregăti prânzul. Acum li s-au schimbat fețele văzând atâtea bunătăți pe masă: drob, caș cu ceapă verde și ridichi, ciorbă de miel, friptură de miel cu pepene murat, cozonac, pască, afinată, busuioacă, pâine de casă... Petre oficia serviciul ca un maestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
adăugară fetele. Petre zâmbi satisfăcut, zicându-și că surprizele vor veni și în zilele următoare. Ciocniră ouă, ciocniră pahare cu afinată și busuioacă, mâncară și iar mâncară, căutând să-și dreagă amintirea verdețurilor de la sosire. După biserică și masa de prânz, familia începu să renască. Stăteau ore în șir la taclale pe verandă, seara, în fața șemineului cu butuci de brad înmiresmați, ziua "copiii" se jucau cu Toni prin livadă. Dimineața din a doua zi de Paște, Petre le propuse să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
uite așa trecea timpul, cu amintiri, cu glume, cu plimbări în livadă și în pădure și, bineînțeles, cu mese-surpriză. După apropourile făcute lui Petre pentru "verdețurile" din prima zi, nu mai pridideau acum cu laudele. În ziua a treia, la prânz, Petre le puse pe masă păstrăvi la cuptor, cu mujdei și mămăligă și fiindcă tot aveau mămăligă, le mai aduse și ciulama de hribi cu smântână! Nu prea mai mâncaseră ei așa ceva și ce a rămas din pești nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și luminile pădurii. Găsea câte o poieniță unde întindea pătura și, cu fața în sus, privea albastrul cerului. Câteodată mai și adormea, fiind trezit de Toni care-l trăgea cu colții de pantaloni, atrăgându-i atenția c-ar fi vremea prânzului. În livadă apăruseră merele, perele, prunele, multe, mici și acre deocamdată, care anunțau venirea verii și un an rodnic. Mai trecea din când în când pe la primărie, obținuse de la domnul Postelnicu actul de proprietate pentru "hectarul de revoluționar", cu inginerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și mâncau pâine de casă unsă cu unt de țară și dulceață de afine, de mure, de zmeură sau cu magiun cu nuci, cercetau livada, trandafirii și apoi florile și grădina din spate, culegeau de acolo ce le trebuia pentru prânz și apoi, pe verandă sau pe băncuța de sub nuc, se așezau la taclale. Într-o seară, stând amândoi pe verandă, ea îi ceru să-i arate mâinile. Petre întoarse palmele. Ea le cercetă cu amănuntul și spuse: Mama mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
os fără să facem nici cel mai mic zgomot în farfurie, pe când mama, cu un aer nonșalant, ia osul cu vârful degetelor și mușcă de pe el carnea. Uneori mănâncă cu mâna chiar șunca sau cârnații cu legume de la gustarea de prânz, apucându-le cu o iuțeală uluitoare. Astfel de gesturi necivilizate mi se par nu numai încântătoare, ci și profund senzuale când ele aparțin mamei. Zău că e originală! — De ce crezi tu că sunt atât de bune găluștele de orez? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
care vând, așa că te rog să vii mâine la mine, la biroul din Ginza.“ — Te duci, mamă? — E o rugăminte, așadar n-am încotro, zise ea cu un zâmbet sfâșietor de trist. Mama a plecat a doua zi, imediat după prânz. A condus-o fostul nostru șofer, Matsuyama, care a adus-o înapoi în jurul orei opt seara. A intrat în camera mea, s-a rezemat cu mâinile de birou și s-a prăbușit pe un scaun. — S-a aranjat totul, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
pat mare. Atât aveam în casă, dar am considerat că nu ne vom simți înghesuite nici dacă se întorcea, cumva, Naoji. Unchiul s-a dus la singurul han din sat să procure ceva de mâncare. Ni s-a trimis imediat prânzul. Am mâncat în sufragerie și am băut whisky adus de unchiul Wada. Era în mare vervă și a ținut cu tot dinadinsul să ne povestească evenimentele pe care le-a trăit în China împreună cu vicontele Kawata, fostul proprietar al casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Tokyo în aceeași zi. Am scos din bagaje strictul necesar și m-am apucat să fierb niște orez. Mama a luat trei linguri și apoi a clătinat din cap, semn că nu mai voia. Doctorul a venit iar, puțin înainte de prânz. Nu mai purta hakama albă, dar era încălțat cu șosete albe. Mă gândeam că poate ar fi mai bine pentru mama să se interneze. — Nu cred că e nevoie, zise doctorul. Am să-i fac azi o injecție puternică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
căruia îi place să citească, dar e în Pacificul de Sud acum. M-a înțeles greșit. — Ah, soțul. Pacificul de Sud... Îngrozitor... A clătinat din cap cu compasiune. — În orice caz, astăzi stai de pază. Am să-ți aduc eu prânzul mai târziu. Te rog să-ți tragi sufletul liniștită. S-a îndepărtat cu pași mari. M-am așezat pe cheresteaua stivuită și am început să citesc. Citisem cam jumătate de carte, când bocănitul încălțărilor i-au anunțat întoarcerea. — Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
a devenit insuportabilă. Că vreau, că nu vreau, mama, Naoji și cu mine nu mai putem trăi așa. Ieri mi-a fost rău și am avut febră. Abia mai puteam respira și nu mai știam ce să fac. Imediat după prânz a venit fata de la ferma din vecini, pe ploaie, cu un sac de orez în spinare. I-am dat hainele promise. Fata s-a așezat pe scaunul din fața mea, în camera de zi, și, în timp ce-și bea ceaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
o tuse provocată de o răceala nesemnificativă. — Vin imediat, zise el. Iată un dar pentru tine. A luat trei pere de pe un raft din colțul cabinetului și mi le-a oferit. A venit s-o vadă pe mama imediat după prânz, îmbrăcat cu un haori alb cu picățele. Ca de obicei, a examinat-o îndelung. — Nu e nimic care sa te alarmeze, spuse el într-un final. Dacă ia medicamentele pe care i le prescriu eu, își revine. Îmi venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
la taclale. M-am dus la bucătărie să pregătesc o budincă. Consultația se terminase când am intrat în cameră. Doctorul, cu stetoscopul atârnându-i de gât ca un colier, s-a ghemuit într-un scaun. — Oameni ca mine mănâncă la prânz tăieței, undeva, în picioare. Nu-s nici buni, dar nici prea răi, spunea el când am intrat în cameră. Bănuiesc că toată conversația lor a decurs astfel. Mama îi sorbea cuvintele. „Deci, nu e nimic grav“, mi-am zis eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și tenul proaspăt. Dimineața se scula bine, mergea la baie, își făcea toaleta, se pieptăna singură. Se întorcea în camera ei, se băga în așternut, mânca micul dejun. Se culca iar puțin. Apoi se ridica și citea ziarele până spre prânz. Făcea febră numai după-amiaza. „Ce bine arată mama! gândeam eu. Sunt sigură că-și revine.“ Mi-am scos din minte și inimă diagnosticul pus de doctorul Miyake. Am început să-mi imaginez că va fi bine în octombrie, când vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
dat seama că era mai îngrijorată de starea sănătății mele decât de a ei. Asta m-a făcut să mă simt și mai nefericită. M-am ridicat brusc și am dat fuga la baie. Am plâns pe săturate. Imediat după prânz a venit Naoji însoțit de doctorul Miyake și o asistentă. Bătrânul doctor, de obicei pus pe glume, a năvălit de data asta în camera bolnavei, fără nici o vorbă. După ce-a consultat-o, a zis că a slăbit, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
sau de ce vreți. Trebuie să supraviețuiesc și să lupt cu lumea pentru a-mi îndeplini dorințele. Mama avea să moară curând, iar eu mă transformam într-o ființă calculată, fără principii. Mi-au dispărut, trepat, romantismul și sensibilitatea. Imediat după prânz, pe când stăteam lângă mama și-i umezeam buzele, o mașină s-a oprit în fața porții. Au venit unchiul Wada și mătușa, de la Tokyo. Unchiul a intrat imediat în camera mamei și s-a așezat pe marginea patului. Mama și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
a răspuns directorul. "Marketingul. A oferi cu adevărat clientului servicii prietenoase, personale și precise." A urmat o pauză. Apoi a spus: Există însă o problemă." "Care anume?" a întrebat colega mea. "Ei, bine", a continuat directorul, "după cum știți, închidem pentru prânz între 12.30 și 4 după-amiaza. Și să știți că tocmai atunci vor să vină majoritatea clienților. Cum să îi deservim dacă am închis?" E inutil să mai precizez că directorul sucursalei tocmai se întorsese de la un curs de marketing
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
considerate de neatins. Un exemplu exotic, dar relevant este cel al British Petrolium Thailanda (BPT). "Instalarea lui John Mumford ca șef al acestei filiale a însemnat gestionarea unei mari diferențe lingvistice și culturale dintre angajații thailandezi și managementul britanic. Prin prânzurile informale cu angajații de la diverse niveluri ierarhice, prin lansarea unei broșuri informative în limba locală, Mumford a reușit să regleze tulburările generate de reducerea numărului de angajați ai BPT. Ca urmare a schimburilor sale interculturale, a obținut profituri duble și
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
Doctorul mi-a spus să am mare grijă ce anume mănânc. M-am dus la un nutriționist, care mi-a făcut un program. Eu am fost o gurmandă toată viața. Înainte, la micul dejun mâncam carne friptă cu mămăligă, la prânz - carne prăjită cu mămăligă - și seara, din nou carne", a povestit Cornelia Catanga. "Am slăbit 20 de kilograme într-un an și jumătate. Rețeta Paladium mi-a fost de folos. Am avut un regim foarte bine pus la punct. Am
Cum a slăbit Cornelia Catanga 20 de kilograme. Află rețeta by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72069_a_73394]
-
Cristian Teodorescu La prînz, cînd era căldura mai mare, se bătuseră puțin gunoierii în piață, cu măturoaiele. Nimic deosebit. După-amiază, Grigori rusnacul se certase cu una dintre fetele de la Chelu care nu voia să-i plătească plimbarea cu birja. Nici asta nu era o
Noaptea proclamației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7213_a_8538]
-
prezentatoare de știri din România a fost fotografiată în rochie transparentă, pe stradă, în timp ce își schimba încălțările. Prezentatoarea știrilor sportive ale Observatorului de la Antena 1, Geanina Ilieș, și-a permis să apară pe străzile Capitalei îmbrăcată extrem de provocator pentru orele prânzului. Geanina Ilieș și-a etalat sânii, dar mai ales fesele bombate, ziua în amiaza mare, ajutată de o rochie semitransparentă Fotoreporterii Click! au surprins-o pe șatenă zilele trecute, în timp ce încerca să-și schimbe sandalele pe care și le ține
O prezentatoare de știri din România în rochie transparentă pe stradă by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72285_a_73610]
-
celebrilor locatari de la bloc? Iată pe boemul Minulescu: "La ora 7.00 se trezea, lua micul dejun și își bea cafeaua. Apoi, pleca în oraș, unde se întîlnea cu scriitori, pictori și prieteni-artiști. La ora 13.00, revenea acasă pentru prînz și se odihnea o oră-două. în jurul orei 16.00, își lua pălăria și bastonul și ieșea din nou în oraș. Revenea seara la cină, cînd povestea familiei sale ce i s-a întîmplat în decursul zilei, apoi se retrăgea în
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
chibrit. - Ce zici, bă? Vrei cribit? Pune-i drugu' băă! (adică zăvorul, care sigur că era pus). E criză de cribite, băă! E criză de cribite!, răspunde Bușcu zbierând și o ține cu "e criză de cribite" până la polonicul de prânz. Bușcu era întotdeauna în voce. Se întâmpla ca a doua zi, altul sau poate același, să ceară iar chibrit și Bușcu să-i dea, țipând mereu, neobosit: "Ia-ți cribitu', băă, ia-ți cribitu'!" Cum sala celularului constituia un bun
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
iar chibrit și Bușcu să-i dea, țipând mereu, neobosit: "Ia-ți cribitu', băă, ia-ți cribitu'!" Cum sala celularului constituia un bun rezonator, ne bucuram cu toții de o excelentă audiție. Când Bușcu era în toane bune, după polonicul de prânz sau de seară, îl auzeai țipând la plantoane: - Băă, luați hârdăul și aduceți supliment la oameni, să mănânce oamenii! Era nu numai bucuria suplimentului, dar și faptul că Bușcu ne numea oameni, deși nu prea mai arătam așa. Suplimentul de
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]