1,526 matches
-
tăcerea c-un cântec pătimaș. Iar zarea se înclină în unduiri de vânt frunzele pulsează aplauze neîncetate se rostogolesc iluzii neprinse în cuvânt la cântecul viorii, cu note fermecate. Din depărtarea udă pulsații de lumină s-aprind ca niște felinare prăfuite și-mbracă-n umbre stranii valea plină de sunetul viorii cu coardele vrăjite. Și timpul o clipă s-a oprit s-asculte pe furiș cântecul de vioară în noaptea fără nume, vise toropite de căldură ies din luminiș să vadă
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
poeții noștri. Este o pecete teleormăneană pe Ceahlău, pe mare, pe Alba, pe Balcic și e o lamentație în care se întrezărește lacrima profetului Ieremia, plangând pentru Ierusalim. VV Popescu mângâie istoria cu versul, face dreptate uitaților și ridică vălul prăfuit de pe valorile noastre naționale. Este o cronică în versuri, elaborată tematic, minuțios, parcă temându-se să nu-i scape ceva, să nu rămâna cineva nerestaurat în ochii generației de azi. Într-o vreme în care romantismul nu-și găsește loc
O CRONICĂ MINUȚIOASĂ DE RESTAURARE A VALORILOR NAȚIONALE de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378522_a_379851]
-
folosea bețișoarele de urechi. Timpan, dop de ceară, fură doar două dintre cuvintele care îi veniră, inspirat crezu el, în mintea destul de încețoșată. Mare îi fu surpriza când, la ieșirea din concurs, fu înfășcat de guler și lipit de peretele prăfuit al clădirii Universității de Medicină și Farmacie, de un Octavian furios, secondat de ceilalți colegii. - Bine că nu-ți bagi un stâlp în urechi, nefericitule! Onoriu îi împinse cartea deschisă sub nas, gata să-l lovească cu colțurile în ochi
MICUL SANITAR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381807_a_383136]
-
ar fi căzut o bombă peste mine și m-ar fi descompus pur și simplu, trebuie să fac un efort sisific, să-mi adun mațele de pe jos ca eroul din poveste, să le scutur de noroi, să-mi adun inima prăfuită și ciuruită de schije, mâinile, picioarele, să recapăt iară suflu, puterea aceea magică de care are nevoie orice ființă ca să se mențină pe pământ. Este uimitor câtă vitalitate trebuie să aibă omul în el ca să poată supraviețui, să lupte cu
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
ceva din atmosfera unei sărbători cunoscute. Doar pentru o clipă... Pentru că totuși, din mijlocul acelui decor atât de animat, simțea că lipsește ceva. Privirea i se reîntorcea iscoditoare, încercând să se lămurească.Umbrele câtorva nori atinseră trecător ochiurile de geam prăfuite ale ferestrelor de la etajele vechilor clădiri - după toate aparențele nelocuite - imprimându-le un aer de tristețe și Smarandei i se păru pentru o fracțiune de secundă, cu tot zgomotul din jur, că rătăcește într-un tărâm pustiit și părăsit de
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
ce spinteca nemărginirea părea să anunțe o zi însorită. Unde și unde verdeața își scutura hainele ude privind în depărtări după puiul de lumină mult dorit. Dariana ce toată noaptea a privit și ascultat spectacolul naturii pășea pe același drum prăfuit care ducea spre dispensarul din localitatea Voislova, o localitate din Banatul Montan, situată de-a lungul șoselei Caransebeș - Oțelu Roșu - Hațeg. Casele oamenilor din localitatea Voislova erau situate de-o parte și de alta a drumului național 68 pregătite în
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
aici?” Puștiul o împresura, nu mai era nimic, nici amintirile ei nu se mai găseau acolo, curtea, casă îi se păreau străine. Dincolo de poartă tumultul vieți, aici liniștea morții. În casă păiajenii își țeseau pânză pe la colțuri, farfurii și ștergare prăfuite pe pereți. Deschise larg ușa că și cum s-ar fi sufocat, sufocarea nu venea din aerul din casă, era în ea. “Dumitre! Joi vine Voicu să ia copiii-Voicu era soțul fetei moarte de tânăra la 26 de ani, în
PODUL de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380551_a_381880]
-
DE LOTUS (1) Autor: Domnița Neaga Publicat în: Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului DRUMUL DE NECTAR Și azi păstrez cămara cu păpuși, Dintr-o copilărie netrăită; Un simplu numai scârțâit de uși Îmi limpezește vremea prăfuită... Înaintez în cântec de cicori, Cu pași timizi, abia ating pământul, Mânuțe tandre, ochi strălucitori, Tăceri de Rai acoperă cuvântul. Păpușile cu aer de povești Se lasă mângâiate peste frunte, Iar, sub lumina vremii îngerești, Cosițele au devenit... cărunte. În
PETALE DIN FLOAREA DE LOTUS (1) de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380603_a_381932]
-
din centrul și sud-estul Europei, din păcate la capitolul Poezie a rămas în urma Capitalei. Clujul, încă, nu reușește să devină o capitală reală a culturii și artelor, un nucleu spiritual situat deasupra Bucureștiului. La capitolul Poezie, Clujul a rămas ușor prăfuit și cu un aer provincial ancilar față de Capitală.Trebuie să recunosc că mă uit cu o ușoară invidie la Festivalul internațional de poezie de la București, care a debutat la mijlocul lunii mai. În Capitală s-a adunat floarea poeziei naționale și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380632_a_381961]
-
nr. 1764 din 30 octombrie 2015. Când nimănui nu-i va păsa de tine Valentina revino în labirintul întâiului cuvânt ecou și miros de pământ în umbrele lungi ale serii... Străin de iubire e cel ce te poartă pe-alei prăfuite în plină lumină * Te-așteaptă ferestra cu luceferi de seară îndrăgostiți fără leac- de inima nomadă ce-și caută zeul printre “rândași”exilați în suflete de ceară * ... a câta oară? Când nimănui nu-i va păsa ... Citește mai mult Când
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
l-am respectat/ M-a urmărit și l-am urmat oriunde./ Am împărțit din tot ce-am învățat,/ Nici cântecul nu l-am putut ascunde./ De zeci de ani sunt doar un simplu nume/ Aflat pe-un disc micuț și prăfuit./ Și chiar de-am colindat întreaga lume,/ Voi m-ați ales prin cântec, m-ați iubit./ Cântecul în viață mi-ați purtat/ Spre visuri mari și către împlinire./ Vă mulțumesc prieteni, n-ați uitat:/ Pompilia vă poartă a ei iubire
POMPILIA STOIAN. BRAŢELE DE ÎMBRĂŢIŞAT ALE PRIETENULUI DRAG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379369_a_380698]
-
Îl simte ca pe un tremur ce-i înmoaie picioarele și nu o lasă să înainteze. Trage aer adânc, adânc...înghite o dată...junghiul dispare preț de o secundă...apoi reapare. L-ar vinde în piață, pe tarabă: -Vând vis vechi, prăfuit, nefolositor mie. Totuși, este nemuritor și nu vă părăsește niciodată. Este fidel ca umbra ce pășește sub călcâiul obosit. E visul meu, dar îl dau vouă, eu nu mai știu să visez! Minte: nu mai vrea să viseze, dar acesta
VISUL ELEI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381095_a_382424]
-
sursa de inspirație, a mea, cu tine, iubire, uneori, alterată-n secunde și mai apoi, la margine de lume, eroare la prora vasului, ancorat în portul iubirii, găsindu-ne abordând fantezii, venite de nicăieri și oriunde, scrisori vechi, de dragoste prăfuita, între foi scrise cu cerneală, imaginea unei iubiri, de portativ, cu note compuse-n grabă, bucurie a vieții, ce poate fi-n al nouălea cer, grădină edenului, fiind mereu deschisă, romanța cu poveste tristă, fascinație izgonita de ploaie, deschizând umbrela
ÎN PORTUL IUBIRII de COSTI POP în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381433_a_382762]
-
UN SIMPLU TE IUBESC Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 2096 din 26 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Dacă voi putea uita, am să te uit, doar la final de drum, de clipă și iubire, lustruind calea vieții tale, prăfuita de mine, iluzionistul, spălător de gânduri, pierdut pe drumuri, căutându-te din nou, așezând culorile vieții, pește gândurile mele, trimițându-le în direcții, mii, sigur mai multe, așteptând, ca cineva, să le întoarcă, stârnind emoții, așa cum, un sărut o poate
ASCUNS-AM, UN SIMPLU TE IUBESC de COSTI POP în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381430_a_382759]
-
cepe drept efort. Titina este îndemnată să învețe, fiindcă nu era „bună de sapăˮ, adică trupul ei n-ar fi făcut față provocărilor muncii fizice. Școală reprezenta șansă plecării „în lumeˮ, unde desigur era mult mai bine decât în satul prăfuit unde a văzut lumina zilei. Însă copilă are o dilemă: mama îi amenință, când sunt neastâmpărați copiii, că va pleca în lume, dând astfel o conotație negativă termenului. Devenită adultă, eroina înfrunta greutățile cu stoicism: „Nu m am speriat. Întotdeauna
CRONICĂ LA CARTEA CLIPE PE PUNTEA VIEȚII DE TITINA NICA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381480_a_382809]
-
Pirtac , publicat în Ediția nr. 2008 din 30 iunie 2016. MOTTO: "O mireasă tânără este asemeni unei flori rupte dintr-o poiană, dar o soție vinovată este la fel ca o floare călcată în picioare." (Honore de Balzac) Din goblenuri prăfuite Te scobori în plan mister - Mii de chipuri aurite Te privesc din vastul cer. Vag mă-ncearcă o dorință Să te satisfac mizer - Tot uitând de-a ta cerință: Dor chemare-n trai lejer. Mi-a fost teamă la-nceputuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
putea să mă zdrobească. Nu știu nici cât de lung e acest drum, Cu ce viteză și-n cât timp să îl străbat, Căci, după cei care-au trecut, nu vezi de-atâta fum și scrum Și de sinistre vânturi prăfuite, care bat. Eu șchiopătez ușor de-un suflet Și pasul mi-este azi nesigur, dureros. Nu mă-ntristez de râdeți de-al meu umblet. Voi alergați, eu vin încet pe jos! Mă uit mirată-n urmă, înainte... Prin ceață nu
LA UN PAS DE INFINIT... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374636_a_375965]
-
E castelul ce-l privesc prin fereastră, în noapte. Clipește obosit de istorie Ca o mireasă văduva, Etalandu-si orgolios mantia-i albă, Incredibil de strălucitoare încă. Își povestește neobosit istoria crudă, dar măreață Tuturor necunoscuților ce-i scotocesc camarile prăfuite. Noaptea îl învăluie într-o mantie misterioasă și rece, Turlele-i ascuțite împung ceață lăptoasa, Făcându-l ireal de frumos Si totusi înghețat și străin. Două lumi, timpuri, limbi diferite, Față în fața întâmplător, El, afară, în noapte și frig, dar
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Când rătăcesc în privirile tale calde Simt că brațe suave mă cheamă gingaș În încăperi nedeschise de nimeni vreodată. Aș vrea să rătăcesc prin toate, Să iți descoper gândurile așezate ordonat pe rafturi, Să iți cunosc în pozele din ramele prăfuite iubitele, Să iți gonesc grijile și gândurile negre, Așezate în sertarele sufletului ca niște pânze de păienjeni groase. Ador mângâierile tale- Atingeri tandre de înger Ce îmi dau putere să zbor. Ador cuvintele tale, Rostite cu grijă și pline de
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
mele sfioase.Cand rătăcesc în privirile tale caldeSimt că brațe suave mă cheamă gingasIn încăperi nedeschise de nimeni vreodata.As vrea să rătăcesc prin toate,Să îți descoper gândurile așezate ordonat pe rafturi,Să îți cunosc în pozele din ramele prăfuite iubitele,Să îți gonesc grijile și gândurile negre,Așezate în sertarele sufletului ca niște pânze de păienjeni groase.Ador mângâierile tale-Atingeri tandre de ingerCe îmi dau putere să zbor.Ador cuvintele tale,Rostite cu grijă și pline de tandrețe și
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
purtat pe brațe de îngeri cuminți,Pe aripi de pescăruși ... XXV. SATUL MEU BĂTRÂN ȘI UITAT, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1615 din 03 iunie 2015. Cotrobăi desculța ulița satului meu, Bătătorita de suișuri și coborâșuri. Talpile-mi prăfuite, crăpate de mers Sângerează, ca și sufletul Ce nu se mai regăsește în acest pustiu. Pe fata uscată de vântul cel aspru, Lacrimi își sapă șanțuri negre, adânci, Ochii caută osteniți în lung și-n lat Să recunososca un colț
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Totul e tăcere, pustiu, gol, uitare. Unde e satul ce eu l-am lăsat Când dealurile erau verzi, Când strugurii-n vii râdeau la soare, ... Citește mai mult Cotrobăi desculța ulița satului meu,Bătătorita de suișuri și coborasuri.Talpile-mi prăfuite, crăpate de mersSangereaza, ca și sufletulCe nu se mai regăsește în acest pustiu.Pe față uscată de vântul cel aspru,Lacrimi își sapă șanțuri negre, adânci,Ochii caută osteniți în lung și-n latSa recunososca un colț de răi pierdutSi
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
NU MAI BÂNTUI MOARTEA Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Să nu mai bântui moartea Eu te pândesc de-acolo din vise destrămate în pânză de paianjen am stele încurcate dar prăfuite clipe atârnă-n țesătura din care țipă rană și-mi sângerează gură pe clopotul vestirii stau la odihnă îngeri ce iscodesc pământul și duc în ceruri plângeri prin fața casei mele se tot perinda umbre cu pelerine negre și chipurile sumbre
SĂ NU MAI BÂNTUI MOARTEA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373470_a_374799]
-
Bărnuțiu, cel care ne spunea „cuvintele sunt ca banii, dacă nu circulă dispar” (citat aproximativ) sau Albert Einstein, cel cu formula, care dă bătăi de cap și acum marilor fizicieni ai lumii! În prezent, aici sunt colecțiile muzeului local. Ușor prăfuite! Universitatea din Pavia a fost fondată în 1361. Un loc perfect pentru a studia în liniște, fără ispite la tot pasul! Cum ar fi la Milano, Paris, Londra... Mai sunt două-trei biserici San Pietro in Ciel d'Oro, Santa Maria
TABLETA DE WEEKEND (127): JURNAL DE VACANŢĂ: VENEŢIA-PAVIA-TORINO de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373552_a_374881]
-
Acasa > Strofe > Atasament > DESCULȚĂ-N SINGURĂTATE Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului DESCULȚĂ-N SINGURĂTATE Desculță-n singurătate, mă plimb în pribegie. Fluierul piciorului prăfuit cântă simfonia durerii. Pumnii strânși se mișcă-n spasme scurte de căldură, prin pulberea ce biciuie pământul. Am rupt o foaie din lagărul vieții! S-o las?! Aș vrea...aș vrea... Dar noaptea se repede ca un fior, iar eu
DESCULŢĂ-N SINGURĂTATE de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373656_a_374985]