2,203 matches
-
la toate darurile tale de mîncare să aducă sare. 14. Dacă vei aduce Domnului un dar ca jertfă de mîncare din cele dintîi roade, să aduci ca dar de mîncare din cele dintîi roade ale tale, spice coapte de curînd, prăjite la foc, boabe noi pisate. 15. Să torni untdelemn pe ele, și s-adaugi și tămîie; acesta este un dar de mîncare. 16. Preotul să ardă ca aducere aminte o parte din boabele pisate și din untdelemn, cu toată tămîia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
bătut pe la ușile colegilor. Nu răspundea nici unul. Numai Charlot era acasă, dormea încă la vremea prânzului. Cam morocănos că-i tulburasem bunătate de somn, dădu drumul glasului: ― Mansardiștii noștri sânt plecați toți în păr. Numai eu am rămas să mă prăjesc aici toată vara. ― Dar, încolo, ce noutăți? Am văzut că aveți un chiriaș nou, l-am întrebat cu intenție. ― Apoi au plecat "contesele de Vilafranca". ― Ce-or fi pățit de s-au mutat? l-am descusut mai departe. ― Aia mică
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
rulade, tort, până la gratin de an dive, halva turcească, fettuccine țărănești, gogoșari cu smântână, veloută de potiron aux châtaignes, pește cu salvie, spumă de zmeură, ou frecat, gomboți și ciorbă de praz), face dreptate bietei, dar delicioasei felii de pâine prăjită din anii săraci, unsă cu untură și usturoi, dar și co livei, la fel de seducătoare în dejism, ceaușism, postmo dernism. Revine cu tâlc în carte una dintre cele mai profunde și perene efigii ale rânduielii familial-culinare: cuptorul bunicilor. O „instituție“ vitală
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
un bărbat îmbrăcat în frac. Și cred că nu numai eu. Toți cei din jur s-ar uita la el ca la urs. Aici, eticheta de rigoare este trupul bronzat și, dacă se poate, frumos. Dar una e să te prăjești la soare, emoționat de indiferența naturii, după care faci un duș, îți speli sarea de pe piele și mănânci într-o "sală de mese". Și alta, experiența unui Robinson Crusoe. Mă tem că în ideile mele, cam oscilante, despre "barbarie" e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o jucărie. Când a socotit că a măcinat deajuns, a oprit moara și s-a îndreptat spre alt ungher al șopronului. Am și o oloierniță. Spunând acestea, a pornit să-mi arate minunea pe bucățele: Aici zdrobesc sămânța, aici o prăjesc puțin și dincoace scot untdelemnul din ea. Bătrânul își purta mâinile ca un scamator. Îl priveam cu admirație sinceră. Până la urmă, s-a așezat pe un scăunel. De fapt era o buturugă. Scărpinându-se apoi în barbă - cam încurcat - cum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Coloșenco pleacă pentru câteva zile la căsuța de la Oituz, îi dăruiesc șase exemplare să le ofere prietenilor. În casă e o temperatură acceptabilă, casa fiind umbrită de pomi și viță de vie, în timp ce afară e o adevărată vipie încât poți prăji oul la soare... Și minunatul meu prieten Fetescu zorește să ajungă acasă... Puțin după ora 19 mă sună din București Mariana, foarte bucuroasă, mai ales după ce doamna Maria Popescu i-a dat să citească recenzia mea din „Academia Bârlădeană” cu privire la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
el din spusele celor doi jandarmi, Vasile Crețu și Vasile Cojoc. Și-ar fi luat undița cu care pescuia broaștele în Șomuz și s-ar fi strecurat în grădină. Din grădină în porumb, fără ca să-l simtă nimeni. Maică-sa prăjea chiftele în bucătărie și n-avea cum să știe ce se petrece afară. Băiatul auzea cum sfârâia grăsimea în tigaie și și-o închipuia pe mamă-sa înconjurată de aburi și de stropi. Pe tavanul afumat bâzâia o negură de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ar fi dorit ceașca mai plină, pîinea prăjită, untul olandez și marmelada englezească. De cum Începeau să se audă sunetele vesele ale micului dejun, marmelada Întinsă pe pîine, lingurița mestecînd zahărul, ceșcuța pusă pe farfurie după fiecare sorbitură, felia de pîine prăjită cronțănind Între dinți, de Îndată ce se auzeau toate aceste mici detalii sonore, o atmosferă blîndă se așternea În Încăpere, ca și cum cele dintîi zgomote ale dimineții ar fi trezit În sufletul tuturor nesfîrșite posibilități de duioșie. Lui Julius Îi venea greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
asculta cu plăcere. Trei sferturi de oră mai tîrziu, luau micul dejun toți trei În jurul măsuței și se sorbeau din ochi; micul dejun Însemna trei grepfruturi desfăcute pe farfurii, ceștile de cafea cu lapte fierbinte, acuma goale, feliile de pîine prăjită cu unt care mai rămăseseră, impregnate de grăsime și unse cu marmelada pe care aveau să se așeze muștele, deși, dat fiind că se aflau Într-o suite de la Country Club, probabil că muștele nu vor ajunge aici niciodată; micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ziua de azi. 10. Copiii lui Israel au tăbărît la Ghilgal și au prăznuit Paștele în a patrusprezecea zi a lunii, spre seară, în cîmpia Ierihonului. 11. A doua zi de Paște au mîncat din grîul țării, azimi și boabe prăjite; chiar în ziua aceea au mîncat. 12. Mana a încetat a doua zi de Paște, cînd au mîncat din grîul țării. Copiii lui Israel n-au mai avut mană, ci au mîncat din roadele țării Canaanului în anul acela. 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
pești, carne și păsări măcelărite îl îngrozi pe Daniel. Vinetele astea „chinezești“, o întrebă el pe femeia nevinovată. Știi cumva să-mi spui pe loc cum sunt pregătite? —Vegetarian, îl asigură chelnerița, așa cum scria și în meniu. Dar vinetele sunt prăjite în unt? Se folosește grăsime lactată la preparare? —Să întreb? spuse chelnerița cu voce plângăreață. —Se poate să-mi aduci doar o farfurie cu legume tăiate? Morcovi și castraveți cruzi? Așa ceva? Fusese o nebunie din partea lui Karin să propună ieșirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
loc în casa subiectului. După cinci minute în livingul lui, Weber află mai multe despre Mark decât în toate întrevederile de până atunci. Mark îl așeză pe scaunul jos și-i aduse o sticlă de bere mexicană și niște alune prăjite cu miere. Îi spuse lui Weber să tacă și se duse să scotocească în dormitor. Se întoarse cu un teanc de foi și un pix. Îi făcu semn lui Weber să-și pornească reportofonul, ca între vechi colaboratori. —Bine, hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Dar până la urmă, Weber fusese la unul identic din Queens. Ușurința conversației lor îl derută. Vorbeau în frazele stenografiate, comice, ale celor care se cunosc din copilărie. Idioglosie, un limbaj comun cât se poate de împărtășit. Ciuguleau dintr-o ceapă prăjită în untură, flecărind fără să trebuiască să se explice. Desigur, aveau de vorbit despre creierul lui Mark, un subiect de interes inepuizabil pentru amândoi. —Care-i părerea ta sinceră despre tratamentul ăsta? Vocea Barbarei nu trăda nimic, nici un indiciu asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ești, când nu ești tu însăți? ar fi vrut s-o întrebe. Dar o întrebă: — Deci de când lucrezi ca asistentă? Ea lăsă capul în jos. — De fapt, nu sunt asistentă. Știi asta. Sunt infirmieră. Îngrijitoare. Pe furiș, fură un inel prăjit din inima cepei. Și nu ți-ai dorit niciodată să-ți iei diploma? Nu te-ai gândit niciodată să devii terapeut? Începu să contureze o teorie: dintr-un anume motiv, căpătase față de arena judecății publice o groază la fel de mare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spală până și vasele care nu sunt murdare. Bonnie o ceartă. — Termină! E ca în tabără. Căsuța noastră. De fapt, fata fusese o binecuvântare, inconștient de veselă și deconectantă. Bonnie asigură distracția pentru amândouă dând în cărți de tarot și prăjind biscuiți cu ciocolată la aragaz. Mâncare de consolare, îi spune ea. Noaptea, Karin abia se abține să se ghemuiască în pat lângă ea. În cea de-a doua seară, intră în casă după ce fumase jumătate de pachet de țigări pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe la opt dimineața îngrozită, convinsă că nu mai respiră, dar ea trecuse pur și simplu în următoarea etapă a existenței sale. Timp de vreun an și jumătate am fost și eu, ca toate mamele, a walking zombie. Îmi simțeam creierul prăjit de oboseală, dormeam de câte ori prindeam o fereastră de timp neocupat de vreo urgență, citeam aproape exclusiv cărți de horticultură și grădinărit, vorbeam aproape exclusiv despre bolile copilăriei, cremele de fructe și legume, metode de a reduce febra, probleme de comportament
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
I-a spus: — Ia ioc, tinere. Dacă ne-am pus În gînd să ne plimbăm cu mașina, trebuie să hrănim șoferul. TÎnărul s-a așezat și am luat o cină minunată: În localul acela se serveau cotlete mari și suculente, prăjite În unt, fripturi groase cît degetul, stridii minunate și pește. Știu că sezonul era pe sfîrșite, dar ne-am Început cina cu stridii și șampanie: cred că tînărul nu prea era obișnuit cu băutura. Tata Îi tot umplea paharul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
botezat locul de unde vine Ana „Steaua Iubirii”. Dacă mă întrebați pe mine, eu nu cred că Ana s-a născut pe o stea. Poate pe o planetă. Pentru că stelele ard. Nu te poți cățăra și ghemui pe ele, că te prăjești. Uitați-vă la Soare, dacă puteți. Soarele e și el o stea. Adică mai bine nu vă uitați, că puteți orbi. Ați înțeles că nu se poate naște o fetiță pe așa ceva? Primul lucru pe care l-am observat la
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pe zăpadă, dar se curbau abrupt spre vîrfurile proieminente ale unei danturi perfecte. Din întunecimea dintre ele se ridică un vînt rece cu miros sărat de iarbă de mare putrezindă, apoi unul fierbinte cu o mireasmă de carne pusă la prăjit. Lanark se cutremură de groază, simțindu-se amețit. își aminti de gura din mîna lui Gay, care nu avea îndărătul ei decît un om rece vorbind răutăcios cu lumea într-o încăpere întunecoasă. — Unde vrei să mă duci? întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se ocupe de gospodărie în fiecare zi. Cred că la început femeia a fost angajată temporar cînd mama a născut, dar încă s-a ocupat de curățenie și-a pregătit masa multe luni după aceea, ducînd dimineața ouă și pîine prăjită la etaj pe o tavă, în timp ce fermierul, copiii lui și cu mine mîncam porridge la masa din bucătărie. Toate amintirile mele de la fermă sînt încărcate cu ouă. Pe cînd cotrobăiam prin hambar, odată am găsit mai multe ouă maronii într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dinastia de Hardy? — Am uitat cine a scris-o. Am luat-o de la bibliotecă. — Ce părere ai despre ea? — Cred că partea cu corurile e puțin cam plictisitoare, dar îmi plac indicațiile scenice. îmi place retragerea din Moscova, cu soldații prăjiți la foc în față și înghețați în spate. îmi place priveliștea Europei văzută dintre nori, arătînd ca un bolnav, cu Alpii drept șira spinării. Scrii acasă? — O, da, domnule. — Lucrezi la ceva în acest moment? — Da. încerc să scriu despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
așa de rău, din pricina noutății. Era altceva decît școala, te plăteau și te simțeai bărbat. Știi și tu, să te trezești și să te vîri în haine la șapte, să tragi prima pipă din ziua aia în timp ce maică-ta îți prăjește micul dejun, apoi s-o apuci spre tramvai cu pachețelul de sendvișuri, să stai în salopetă cu alți muncitori înghesuindu-te la poartă, să intri în sala mașinilor - ... „Salut“, „Salut, iată o luăm de la capăt“. „că bine zici,, - și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de veghe și să privească întruna lumina electrică cu ochii larg deschiși, în speranța că durerea orbirii îl va menține într-o stare de conștiență. între timp, o parte a minții lui încerca să se elibereze trăind disperarea unui șoarece prăjindu-se într-o cușcă rotitoare. „Oprește-te! Oprește-te! Oprește-te!“ „Nu poți.“ „De ce? De ce? De ce?“ „Ți se împute mintea. Mințile fără iubire se hrănesc mereu cu viermi.“ „Cum să ajung la iubire?“ „Nu poți. Nu poți.“ Ceva se întîmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
douăzeci și patru de ani - nu dă nimic pentru chirie, lemne de foc, lumină sau mîncare... — Mîncare! exclamă Drummond triumfător. Mă bucur c-ai pomenit de mîncare! Știi ce mi-a dat tata la cină azi, Duncan? Scrumbii prăjite. Scrumbii, ia aminte, prăjite cu tot cu cap și coadă. — Ei bine, dacă nu-ți place mîncarea, știi ce ai de făcut, spuse domnul Drummond fără să se enerveze și-și duse pipa la gura. — Dă-mi zece șilingi, zise Drummond. Taică-său se căută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
luă pe West Regent Street. Două femei stăteau la colțuri opuse, vizavi de Blythswood Square. Trecu repede pe lîngă ele, apoi încetini pasul, blestemîndu-și lașitatea. își aminti că nu mai mîncase de vreo două-trei zile. Cumpără un cornet de cartofi prăjiți dintr-un magazin din apropiere de Charing Cross și merse mai departe spre Bath Street mîncînd. în colț stătea o femeie în negru, cu o sacoșă mare și neagră în mînă. Era prea bătrînă și prea demnă pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]