1,618 matches
-
1720]”589. Aproape aceleași cuvinte ne comunică dorința similară a Bălașei, fiica lui Constantin Brâncoveanu, văduva marelui ban Manolache Lambrino (cu care o cununase, în 1708, stolnicul Constantin Cantacuzino). Și ea a atârnat o candelă de argint la mormântul (se prăpădise chiar în acel an; ea va răposa în 1752) fostului ei soț din biserica Sf. Gheorghe Nou din București: „Această candelă, ce s-au dat la s(ve)ti Gheorghie cel Nou, luminează unde odihnescǔ oasele robu lui Dumnezeu, Manolache
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de vedere cu mulți ani În urmă”. Decembrie, 1983: „Cum o duci cu bătrânețea? A mea este Încă excelentă, cu toate că am Împlinit 78 ani. Nu-i așa că este supărător?”. 7 februarie, 1984: „Tare Îmi este teamă că X s-a prăpădit, căci știam că suferă de inimă, de aceea chiar Îi spusesem din timp să anunțe prima rudă, dacă ar fi suferind. Îi era Întotdeauna teamă de moarte. Păcat, fiindcă este o persoană bună. Cred că am trăit cu ochii deschiși
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Pitești. Negustoria însă nu mi-a plăcut. De aceea, n-am stat decât câteva luni. Când m-a văzut tata înapoi, acasă, mi-aduc aminte că i-a spus mamei: „Nu ți-am spus eu că fierul rău nu să prăpădește...”. și am stat după vaci, de la terminarea școlii primare, aproape șase ani, până în 1916, când imperialiștii germani au cotropit satul meu natal. Atunci am lăsat mamă și tată și m-am refugiat cu armata română în Moldova. Mi-aduc aminte
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în 1914 Sindicatul Ziariștilor Români îl deleagă să reprezinte breasla la o reuniune desfășurată la Copenhaga. O altă deplasare în străinătate îi este fatală. Îmbolnăvindu-se pe drum, apucă să se întoarcă în țară, dar cu toate îngrijirile medicilor, se prăpădește. După primele manifestări în presa gălățeană, N. colaborează cu articole politice, cronici teatrale, recenzii literare, proză, fragmente dramatice, suveniruri din teatru, interviuri la „Evenimentul” (Iași), „Națiunea”, „Adevărul literar”, „Epoca”, „Floare-albastră”, „Pagini literare”, „Orientul” (Galați, 1900), unde a fost redactor politic
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
câteva săptămâni în postul de casier la o berărie ținută de I. L. Caragiale. Bolnav, se retrage la Brăila, să se îngrijească. Găsește încă resurse de a răspunde cu entuziasm chemării revistei „Lumea nouă”, care îi oferă o funcție de redactor. Se prăpădește în urma unei banale infecții. În 1948 a fost ales membru post-mortem al Academiei RPR. Lirica, de o anume melodicitate, a lui P.-P., adunată postum, în 1896, este aceea a unui melancolic timid și însingurat, pierdut în reverii sau urzind
PAUN-PINCIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
vechea stare de lucruri și cea din RPR. «Vina» de a nu fi lăudat pe stăpânii și Împilatorii poporului, «vina» de a-i fi criticat și atacat În opera sa nemuritoare, Eminescu a plătit-o scump, fiind silit să se prăpădească În cea mai cumplită mizerie. Și doar Eminescu n-a fost singurul care a plătit astfel aceiași «vină» de a refuza să-și vândă talentul și cinstea posesorilor sacului cu bani. Marele Bălcescu s-a stins istovit În țări străine
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de identitate în plus. Noaptea, aveai să plângi pe ascuns, încercând să nu mă trezești. Nu dormeam, dar stăteam nemișcat, știind că în gândurile tale și în lacrimile acelea, trăiam deja sub altă identitate, în acea viață îndepărtată fără tine. Prăpădisem prea multe vieți, pentru a o considera pe cea pe care o începeam fără tine, în Occident, ca o rupere de trecut. De altfel, acest Occident ne era mult prea familiar pentru a râvni la numele grav și dur de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu Oracole (1987), inedită pentru creația lui B., și ca factură, și ca amploare, este erotica, îmbrăcând forme variate, de la sonetul petrarchist și shakespearean la cel voiculescian. Iubirea e o stare de confiscare totală a eului, de turment absolut („Mă prăpădesc să nu te văd,/ Mi-astup urechile cu ceară/ Și-mi port corabia-n prăpăd/ Și-mi duc iluzia să piară”), combustie, sete fără leac („Unde să strig de disperare?/ Din care lume să te-arăți?/ De sete mor între
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
de vedere cu mulți ani În urmă”. Decembrie, 1983: „Cum o duci cu bătrânețea? A mea este Încă excelentă, cu toate că am Împlinit 78 ani. Nu-i așa că este supărător?”. 7 februarie, 1984: „Tare Îmi este teamă că X s-a prăpădit, căci știam că suferă de inimă, de aceea chiar Îi spusesem din timp să anunțe prima rudă, dacă ar fi suferind. Îi era Întotdeauna teamă de moarte. Păcat, fiindcă este o persoană bună. Cred că am trăit cu ochii deschiși
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nu-l poci bate, că-i mai în putere ca mine, de răclămat nici atâta, că se are bine cu otoritatea. Fă-mi un bine, dom’ primare !” Acu, gândiți-vă și dumneavoastră : să te strici cu un gospodar pentr-un prăpădit cu loaza lui de copil nu face. Dar nici să-l lași pe necăjit în plata Domnului iar nu vine bine. Că țăranul rabdă ca cânele și tace ca boul și el împlinește birul. Ai să vezi mata mâne ce
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
trebuie să existe o soluție și pentru ele! Stând așa în fotoliu, îngândurată, cu cățelușa sătulă în stânga, cu puișorii slăbiți de putere în brațe, privirea ei se îndreaptă spre pisică. Abia seara trecută născuse patru pui, dintre care doi sau prăpădit imediat. Ce ar fi să încerc să-i pun puii de veveriță să sugă de la pisica-mamă, doar ea are lapte din belșug? Haideți dragilor mei, poate laptele de pisică vă place mai mult decât laptele din biberon. Și să vezi
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
În calea vântului iernii. Sălciile plângătoare erau dezgolite, dar totuși masive; Își ridicau brațele contorsionate ca niște bocitoare. Cubul galben pastelat al casei noastre moderne se profila clar pe albul zăpezii. Middlesex avea acum aproape șaptezeci de ani. Deși o prăpădisem cu mobila noastră colonială, Încă mai constituia un punct de referință, așa cum se și intenționase: un loc cu puțini pereți interiori, despuiat de formalitățile unei vieți burgheze, o casă concepută pentru un tip nou de ființă umană, care avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
locuise cîteva sezoane la rînd la domnișoara Lange. Este adevărat că atrăgea atenția datorită gabaritului și a bijuteriilor false, dar nu era În stare să asasineze pe cineva, mai ales fără motiv. Soțul ei fusese florar și, pînă cînd se prăpădise, ea Îl ajutase În prăvălia de pe bulevardul Batignolles, după care se retrăsese Într-un mic apartament din strada Lamarck. — N-am ce să-i reproșez, spunea ea despre Hélène Lange, doar că nu era prea vorbăreață. Soții Maleski urmau cura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
gât, încercând să se elibereze de nodul imaginar. Mai bine să tacă din gură. Părerea altuia va conta în decizia împăratului. Cea a lui Seius Strabo. Se scutură, înfricoșat. Strabo are întotdeauna un cuvânt greu de spus, de când s-a prăpădit Pollio. Îl joacă pe principe în hățuri, după voia inimii. Profită, nenorocitul, de nevolnicia bătrâneții. — Fecioru-tău Narcissus, câți ani are? rostește pe neașteptate Augustus. — Douăzeci și șapte, Luminăția Ta, bâiguie surprins secretarul. — Ar fi cazul să ne gândim să i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Drusus? se înfricoșează într-un glas cei trei. Plancina șoptește precipitat: — Da’ au trecut atâția ani de când a murit... — Optsprezece, răspunde sec Antonia. Vipsania se întinde și ia mâna Planciniei într-ale ei. — Era doar o copilă când s-a prăpădit taică-său, dar în tot acest timp a plătit din plin tributul dragostei și al durerii. Desigur, desigur, se grăbește să încuviințeze femeia, încur cată. — Și de ce tocmai acum? e în continuare nedumerit Piso. — I-o fi fost frică să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vrei să-l otrăvești, nu? — A intrat în afaceri cu negroteiul, oftează nefericit Libo. — Cu Ofelus? — Da. Știu cum s-au cunoscut... — Cum? Un văr de-al lui Flaccus are niște antrepozite la Pompeii... — Undeva prin sud, nu? Un port prăpădit de nu-ți dai nici mucii pe el. — Și Vascularius? — I-a cerut la început lui Otacilius să-i împrumute două corăbii pentru a aduce ceva fildeș și textile... Trage cu putere aer pe nas. — Omul a fost corect, n-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sabia lui curbă: — Ceilalți zei nu sunt în realitate decât celelalte nume ale lui. Singura divinitate, zici? se enervează și mai rău Rufus. Scrâș nește din dinți cu furie. Ce prostie, să vă ducă mintea să identificați toți zeii voștri prăpădiți la un loc! Îi vine să se întoarcă spre Pusio și să-l întrebe: „Tu ce părere ai? Nu adaugi și tu la ghiveciul ăsta încă o zeitate?“ Dar se stăpânește, întunecat la chip. Inconștient sau nu, adulatorii ăștia de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mine, luăm ceva de băut și-mi poți povesti totul despre munca ta. Înainte ca Sophie să aibă vreo șansă să protesteze, Diana a și apucat-o de braț și a tras-o spre bar, în timp ce Geraldine și Jemima se prăpădeau de râs. ― Ce dracu’? face Ben, care pentru un moment, poate din cauza șocului, s-a trezit un pic din amețeală. Se întoarce spre mine, bolborosind: aia era prietena mea? ― Nu, Ben, îi răspund, zâmbind cu delicatețe. Tu nu ai prietenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la Simon. ― Ai auzit? îi spune el, radiind de fericire. ― Da. E extraordinar, nu? ― Dar suntem acolo la treabă, Simon, și va fi o muncă a naibii de grea. Ben o imită înspăimântător de bine pe Diana, iar Simon se prăpădește de râs. ― Fii serios, amice, îi spune el. Interviul e într-o singură zi, după care păsărici și băutură în restul săptămânii. ― Simon, spune Ben pe un ton serios. Ești un tip pe gustul meu. Ben își petrece restul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
soarbe de pe gură; O desmiardă ș-o întreabă, Iar ea fața și-o ascunde Și așa de-ncet răspunde Cu o voce dulce, slabă. Tot alături călăresc, Nu au grija nimănuia, Și de dragi unul altuia Ei din ochi se prăpădesc; Se tot duc, se duc mereu, Trec în umbră, pier în vale, Iară cornul plin de jale Sună dulce, sună greu. Blîndu-i sunet se împarte Peste văi împrăștiet, Mai încet, tot mai încet, Mai departe... mai departe. Sus în brazii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
vine, vine, vine, calcă totul în picioare; Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgâne trec rupîndu-și large uliți; Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri, Și, gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri, Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată - Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română. Pe când oastea se așează, iată soarele apune, Voind creștetele-nalte ale țării să-ncunune Cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Velasco de parcă ar fi fost jignit. Ei sunt trimiși diplomatici ai Japoniei și cred că e firesc ca și aici să fie întâmpinați așa cum se cuvine să fie primiți niște trimiși diplomatici. Cu toate acestea, japonezii aveau o înfățișare prea prăpădită pentru a fi trimiși diplomatici. Și hainele, și încălțările le erau pline de praf, căci merseseră care lungă. Pe deasupra, tăceau mâlc și chipurile le erau posomorâte și lipsite de orice bunăvoință. — Noi vrem să vă poftim la masa de seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
n-au dat glas acestor gânduri. De câte ori nu m-am învinuit pe mine privindu-i cum mă urmează tăcuți, fără urmă de zâmbet și din ce în ce mai scumpi la vorbă! Cu sufletul greu, ne-am urcat la bordul unei corăbii mici și prăpădite din golful Barcelonei. În ziua aceea o ploaie de gheață cădea peste mare. A două zi de la plecare, o furtună ne-a azvârlit în golful Saint Tropez din Franța. Locuitorii acestui orășel s-au arătat uimiți, căci era prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
era răscoaptă, după cum și arăta, dar suavă, cu pielea ca petalele de trandafir, siropoasă, cu pântecele catifelat și sânii mari, și nu fu nevoie să-i pună o pernă sub fund. Plecă Înainte ca ea să se trezească, arătând destul de prăpădit În lumina primelor ore ale dimineții, și se Întoarse la Pera Palace cu un ochi vânăt, ținându-și haina pe mână pentru că-i lipsea o mânecă. Plecă-n aceeași noapte spre Anatolia și, mai târziu, În timpul călătoriei, Își aminti cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
plaiurile muntelui, până da omătul. Atunci coborau oamenii cu vitele lor, către apus și miază-zi, spre Valea Jitanului, care de atunci și până acum așa îi spune. Dar într-o iarnă, a dat în ei o molimă de s au prăpădit bătrâni și tineri și bouri. Ar mai fi scăpat doi, o fată și un băiat. Aceștia, luând puținii bouri ce erau feriți de cruntaboală, s-au urcat sus în plaiul muntelui. Și numai ce le-a trecut prin gând celor
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]