2,626 matches
-
un „sub nas” și facil, și derutant, a pus la vedere un semn, un indiciu, o sugestie menită să-l arunce pe eventualul căutător al Statutului pe o pistă falsă. Dacă raționamentul meu stătea În picioare, trebuia să existe prin preajmă ceva atât de evident, atât de flagrant evident În măsură să faciliteze depistarea ascunzătorii, Încât, a rebours, căutătorul să se Îndepărteze instinctiv de el, să-l elimine aprioric din ecuația dezlegării misterului, tocmai pentru că el conține prea fățiș soluția, rezolvarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
e obligatoriu ca fiecare cont să aibă parola lui? N-ar putea să fie una singură pentru toate? Întrebasem retoric și Într-o doară, ca să risipesc cât de cât atmosfera de culoarea eșecului și a neputinței ce se Înfiripase prin preajmă. În lipsă de ceva mai bun, m-am agățat ca mortul de colac de ideea parolei unice și am Început s-o argumentez meticulos, de parcă aș fi avut-o În buzunarul de la ceasul de mână (alt citat din opera orală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aș vrea să mă lași cu Eva; nu mă simt bine deloc... Infirmiera era deja În prag și-mi arunca priviri Încărcate de reproș. Când naiba avusese timp să vină și să intre În Încăpere? Sau se aflase mereu În preajmă, dincolo de ușă? - Domnule profesor, totuși, o Întrebare, una singură, am Îndrăznit. Vă rog mult... Adam a făcut un semn vag de acceptare. - Dar foarte scurt, te rog... - De ce ați spus că mă așteptați pe mine, și nu pe altcineva? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Și... el? - șopti Metodiu, trăgând cu coada ochiului spre tătarul cel tatuat. — El? El a câștigat concursul „Dintre sute de tătari”. Să ți-l prezint. îl cheamă Mârzac. Se apropiară. — Bag samă că, în ciuda celor lumești ce vă stau în preajmă, gândul nu se sparie sub povara îmbierilor - grăi cu blândețe Metodiu către Mârzac. — Plăcut zvon vine urechilor mele - spuse Mârzac fără să ridice capul. Nu te mira, străine, că dulceața ispitei nu mă mai încearcă. Căci nu iaste alta mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vestește ridicarea, precum și ridicarea precede prăbușirea. Șezi, preacuvioase, simte-te bine, căci în curând te vei înălța. — Ibi bene, ubi sum, cum au zis proorocii! oftă cu plăcere Metodiu. — Tuzuma, se-ntoarse hanul cel tânăr către o eunucă de prin preajmă, adă-ne, rogu-te, o cupă de kumâs. Eunuca dispăru fâșâind ușor și reveni cu două potire alburii. — Știi, mărite han - grăi Metodiu după ce gustă dintr-o cupă, uitându-mă eu prin ceaslovurile voastre, am băgat de seamă că slova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
atrăgând observațiile mânioase ale soțului, om foarte pedant. Mai în dreapta Drăguțeștilor, aproape de Vodă, ședea vel-logofătul Samoilă, marele strateg al acelor timpuri, cu fiica sa Despina. întrucât, după două-trei încercări de a nimeri centrul farfuriei, vel-logofatul renunțase la mâncare, cei din preajmă îl ascultau respectuos cum povestește, străduindu-se din răsputeri să nu facă zgomotul specific sorbirii la care ei aveau dreptul, fiind văzători. Și cum vă spuneam - continuă Samoilă vorba începută - era ceață. Dacă-ți întindeai puțin mâna, n-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vreau să vă judec. Spuneam la Începutul acestor rînduri că indecizia trecută și prezentă ne apropie absențele. Fiecare trăiește cum poate; unul căutînd să-și Însoțească ciclic absența cu alte absențe mai hilare decît cea pe care o are În preajmă, celălalt contemplînd cu Înduioșare zbaterea primului. Dar unul minte prea mult și nu știu prea bine care! De aceea niciodată cele două absențe nu vor crea o singură prezență compensatoare. Interesant că În această lună se Împlinesc unsprezece ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
școală. Mi-era cald și eram obosit, așa că eu am mers încet. Câțiva copii din cartier l-au văzut pe doctor alergând spre școală și-au început să-l urmărească. Când am ajuns acolo, era aproape mai multă lume în preajmă decât în tot orașul. Cei din clasa mea făceau glume despre doamna Watkins, dar mie nu-mi ardea de glumă. Mă simțeam rău. Unii m-au întrebat dacă eu am făcut treaba aia, dar n-am zis nimic. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
geamul de sus, îl propteam cu o coadă de mătură și mă uitam la stele și la vârfurile pinilor. Simțeam adierea vântului intrându-mi în cameră, agitând praful și plimbând aerul vechi, stătut din cameră. Tanti Mae nu era prin preajmă ca să mă mângâie pe cap, să-mi dea să mănânc lucrurile speciale pe care le gătise și să-mi arunce privirea aia care mă enerva groaznic. Acolo sus puteam să stau să mă gândesc. Mă gândeam la multe lucruri. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fiindcă puteam să mă duc sus. Nu-mi plăcea să stau în semiîntuneric cu ea și să ascult radioul. Mă speria să mă uit la mama și să o văd privindu-mă cu acea negură din spatele ochilor. Când eram prin preajmă, se uita numai la mine, ceea ce nu mă făcea să mă simt bine. Chiar și când mâncam. Ea nu se atingea de mâncare când eram cu ea la masă. Stătea cu mâncarea în fața ei și se holba la mine. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mulțime de bani. Totul suna ciudat pentru mine. Tanti Mae în Nashville, cu Clyde. Nu știa cât o să fie nevoie să stea acolo. Și mama. Ce o să mă fac cu ea? Mă speria chiar și când era tanti Mae prin preajmă. Și ce vom mânca? Totuși, nu i-am spus nimic lui tanti Mae. — Dragule, poimâine iau autobuzul. Și nu-ți face griji. N-o să treacă mult timp până când o să vă trimit biletele de tren, ai înțeles? M-a lovit totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
aceeași ca în ziua în care a venit să stea cu noi și nici măcar nu s-a gândit la asta, dar eu m-am gândit. Când era gata de plecare, am căutat-o pe mama, dar ea nu era prin preajmă. Am presupus că e în spate, dar n-am avut timp să mergem s-o căutăm. Autobuzul venea în treizeci de minute. Am ridicat valiza lui tanti Mae și m-am uitat prin abțibildurile din New Orleans, Biloxi și Mobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
un prieten cu mine. Am lăsat radioul și luminile aprinse. Apoi m-am urcat pe scări până la platforma unde dormeam și m-am suit pe acoperiș dând dovadă de o impresionantă forță în mâini. Din păcate nu era nimeni în preajmă să mă aplaude. Acoperișul era plumbuit, dar eu purtam teniși cu talpă de cauciuc. Ceea ce eu numesc cu mândrie atelier este de fapt un depozit detașabil de dimensiuni reduse care fusese inițial construit ca anexă pentru depozitul alăturat. O scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe mine. Mă așteptam ca Nat să vină să mă invite să bem ceva. —A, bine atunci. Ei, noi mai așteptăm niște oameni cu care trebuia să ne întâlnim aici și văd că încă n-au apărut, așa că suntem prin preajmă dacă te răzgândești. Harriet s-a uitat la ceas și a suspinat mâhnită. —O, nu, deja am întârziat! Și-a tras geanta de undeva de sub birou. Și-a dat la întâmplare cu parfum, și-a verificat machiajul într-o oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu nimic. Plecarea lor părea să marcheze sfârșitul serii; restul invitaților se înghesuiau în a doua cameră, căutându-și hainele. Din celălalt colț al galeriei, Shelley mi-a făcut semn, indicându-mi că pot să plec. Baby era încă prin preajmă să vadă dacă vin la clubul ăla al ei. Am scanat încăperea în căutarea lui Nat. Era sprijinit de cadrul ușii, uitându-se la mine, așteptându-mă să-l descopăr acolo. La rândul meu, mă așteptam să îmi facă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Nu mi-ai răspuns la întrebare. —Ești o femeie dură, Sam Jones. Dacă vrei să știi, nu mi-au plăcut mutrele celor cu care erai. M-am gândit să vin aici să te prind singură, fără să o ai în preajmă pe Madame Fifi și sânii ei falși. De unde știi că erau falși? Se tot prostea cu ei, nu ai văzut? Tot dădea din ei. Și să nu mai zic că aveau o formă ciudată. Remarca asta mi-a amintit ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și acum că o ștersesem de pe listă, Paul îi luase locul în lumina reflectoarelor. Fusesem atât de sigură că Nat furase tablourile, încât nici nu m-am gândit la altcineva. Dar Paul fusese acolo chiar în după-amiaza aceea, stând prin preajmă, așteptând să vadă când pleacă Shelley, ca să aibă cum să însceneze jaful. Sigur fusese acolo - dacă ar fi lăsat-o pe Harriet să facă asta de capul ei, ar fi dat-o ea în bară cumva. Și, când m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
strada, uitându-mă împrejur, cu cheile de la studio deja pregătite în cealaltă mână, ca să pot intra repede. Din dreapta s-a auzit un sunet puternic; una din fabricile vecine, care lucrează probabil până târziu. Asta însemna că mai sunt oameni prin preajmă. M-am simțit mai în siguranță. Dintr-o singură mișcare două faruri s-au aprins la maxim, amețindu-mă ca și cum aș fi pășit în fața unui reflector. Am realizat prea târziu că zgomotul nu venea de fapt de la vreo fabrică, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Iar materializarea acestui déjà-vu era o bătrână care se împiedicase de pragul de la una din intrările în magazin și căzuse, spărgându-și câțiva dinți. Abdulah privi spectacolul ușor intrigat, fiind uimit în același timp de faptul că toți cei din preajmă treceau pe lângă femeia respectivă nepăsători, văzându-și liniștiți de treabă, ca și cum nici nu ar fi existat. Abdulah se opri în loc, neștiind ce să facă. Îi era milă de biata bătrână, dar în același timp îi era rușine. Rușine de ce? Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Mă gândeam să te duci la Baia de Sus. Acolo m-am născut eu. E un orășel mic și foarte liniștit. Fără hoteluri și fără turiști. E în creierul munților, înconjurat de păduri și cu un lac foarte frumos în preajmă. Nu ai nimic de făcut, nu te bate nimeni la cap și nici nu te deranjează cineva, pur și simplu stai și asculți cum crește iarba. Iar dacă vrei neapărat să te menții în formă, poți să pleci în excursii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bine singur. În regulă, am să văd ce pot face. Acum, hai să îți prezint și ceilalți oameni ai mei! Vreau să te cunoască ca să-ți dea tot concursul în caz că vei avea nevoie de ajutor și eu nu sunt prin preajmă. Ieșiră împreună din biroul comandantului și coborâră scările la parter. Înainte de a intra în camera agenților, Simion se opri și îi șopti: Am să te prezint ca fiind un polițist trimis special aici să se ocupe de cazurile de dispariții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu era proastă, ceea ce spunea el avea sens. Eu așa cred că se întâmplară lucrurile: băiatul ăsta venea aseară spre garaj, adică să descarce buștenii și apoi să tragă la garaj. Dintr-un motiv necunoscut, când ajunse pe aici prin preajmă, i se opri motorul. Încercă el să-l pornească dar nu reuși. Fără nici o îndoială că ultima lui încercare se petrecu aici. De asta găsirăm noi urmele astea acilea! spuse mândru nevoie mare Vasilică. Cred că dacă mergem mai înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe Cristi. Abia după ce începură să coboare spre vale își dădu seama despre ce era vorba. Nici unul dintre copiii care fuseseră cu o seară în urmă la terasă nu se vedea pe acolo și nici nu le auzea vocile prin preajmă. Ieri văzuse șase copii de diferite vârste alergând gălăgioși printre mese. Reușiseră să coboare panta abruptă și acum mergeau prin nisipul de pe mal spre grupul de țigani. Fără nici o îndoială că fuseseră deja văzuți de aceștia, însă nimeni nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tresări la auzul propriei lui respirații. Își stăpâni cu greu o înjurătură deoarece, pentru o clipă, uitase să se controleze. Speriat, se opri și ciuli din nou urechile. Întunericul rămânea mai departe tăcut. Asta era bine, urmăritorii nu erau prin preajmă. Porni iarăși la drum, pășind cu grijă ca să nu cadă în gol. Dintr-o dată simți cum terenul coboară și se bucură nespus că ajunsese deja la ravena mult căutată. Coborând malul aproape vertical, se sprijinea în bâta pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a venit până aici, purtându-i în picioare. Uite câte frunze sunt lipite de tălpi. Cred că a trecut de-a dreptul prin râpa pe care am văzut-o noi mai devreme. De unde știi? Vezi vreun smârc pe aici prin preajmă? o întrebă el arătându-i noroiul încă umed, rămas la baza tocurilor. Dintr-un motiv neștiut, s-a descălțat și a plecat mai departe desculț. Oricum, treaba asta s-a întâmplat cu câteva ore mai devreme, cel mult zece sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]