KorAP: Find »[drukola/base=preasfânt & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...26 27 28 ...40 >

991 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349

sau de mai multe ori primind și priceperi spirituale, într-atât încât mi se părea a socoti că aproape nu mai aveam ce să aflu mai mult despre Preasfânta Treime; motivul era că, întrucât înainte dorisem să aflu evlavie față de Preasfânta Treime, nu doream și nu eram gata nici să caut și nici să o aflu în rugăciunile către Tatăl, nepărându-mi-se a fi vreo consolare sau apropiere în Preasfânta Treime. În timpul acestei liturghii am aflat, simțit sau văzut, Dominus

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
motivul era că, întrucât înainte dorisem să aflu evlavie față de Preasfânta Treime, nu doream și nu eram gata nici să caut și nici să o aflu în rugăciunile către Tatăl, nepărându-mi-se a fi vreo consolare sau apropiere în Preasfânta Treime. În timpul acestei liturghii am aflat, simțit sau văzut, Dominus scit, că vorbind Tatălui, văzând că era o Persoană a Preasfintei Treimi, mă făcea să o iubesc în întregime, cu atât mai mult cu cât celelalte Persoane se aflau în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
și nici să o aflu în rugăciunile către Tatăl, nepărându-mi-se a fi vreo consolare sau apropiere în Preasfânta Treime. În timpul acestei liturghii am aflat, simțit sau văzut, Dominus scit, că vorbind Tatălui, văzând că era o Persoană a Preasfintei Treimi, mă făcea să o iubesc în întregime, cu atât mai mult cu cât celelalte Persoane se aflau în Ea în mod ființial; încercam același lucru în rugăciunea către Fiul; la fel și în cea către Duhul Sfânt, bucurându-mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
că sunt ale tuturor celor trei. Mi se părea atât de importantă dezlegarea acestui nod sau ceva asemănător, încât nu conteneam să-mi spun, vorbind despre mine însumi: „Cine ești tu, de unde etc. Ce meritai, sau de unde aceasta etc.”. A PREASFINTEI TREIMI 21. Vineri ș22 februarieț - De-a lungul întregii rugăciuni obișnuite am fost însoțit de har călduros și, în parte, luminos și de multă evlavie, cu toate că uneori simțeam, în ceea ce mă privește, înclinația de a ieși din mine, fără ca însoțirea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
de multă evlavie, cu toate că uneori simțeam, în ceea ce mă privește, înclinația de a ieși din mine, fără ca însoțirea harului să contenească. Apoi, la pregătirea altarului, șam simțitț anumite înclinații de a lăcrima, repetând adesea: „Nu sunt vrednic să invoc numele Preasfintei Treimi”; acest gând și această repetiție mă purta spre o mai mare evlavie lăuntrică: luându-mi veșmintele, cu astfel de gânduri, șam simțitț o mai mare deschidere a sufletului spre lacrimi și sughițuri. șAm simțit aceastaț începând liturghia și până la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
spre lacrimi și sughițuri. șAm simțit aceastaț începând liturghia și până la evanghelia pe care o spuneam cu multă evlavie și cu mult har călduros, iar mai apoi, părea că șsufletulț se luptă, ca focul cu apa, cu niște gânduri. A PREASFINTEI TREIMI 22. Sâmbătă ș23 februarieț - La rugăciunea obișnuită, nu de la început - ci de la jumătate încolo - am aflat multă evlavie și desfătare sufletească, cu niște crâmpeie de limpezime strălucitoare. La pregătirea altarului, venindu-mi Isus în gând, șam simțitț atracție să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
liturghieț, am crescut în creștere, și aceasta mi s-a părut o confirmare, chiar dacă nu am primit consolații în această privință. Mi s-a părut că faptul lui Isus de a Se arăta sau a Se face simțit este de la Preasfânta Treime, amintindu-mi de clipa în care Tatăl m-a așezat alături de Fiul1. Când am terminat să-mi iau veșmintele, cu această intenție de a întipări adânc în mine numele lui Isus și atât de încurajat sau părându-mi că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
de-a lungul întregii liturghii, chiar și după sfârșitul ei rămânându-mi o mare evlavie și pornirea de a lăcrima, până când m-am dezbrăcat. În timpul liturghiei am avut diferite simțiri, ca o confirmare a celor de mai sus; și ținând Preasfântul Sacrament în mâini, mi-au venit niște cuvinte și o mișcare puternică din interior de a nu-l părăsi pentru tot cerul sau pământul sau etc., simțind mișcări noi, evlavie și desfătare spirituală. Am adăugat din partea mea, făcând ceea ce depindea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
le simt pentru celelalte Persoane, în afară de prima Persoană, ca Tată al unui astfel de Fiu; iar asupra acestui lucru, ecouri spirituale: „Ce Tată și ce Fiu!”. O dată terminată liturghia, la rugăciune, cu aceeași simțire a Fiului- cum dorisem confirmarea din partea Preasfintei Treimi, și simțind că îmi era dată prin Isus, arătându-mi-se și dându-mi multă tărie lăuntrică și încredințare de confirmare, fără a mă teme de ceea ce urmează - mi-a venit în minte și i-am cerut lui Isus

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
era dată prin Isus, arătându-mi-se și dându-mi multă tărie lăuntrică și încredințare de confirmare, fără a mă teme de ceea ce urmează - mi-a venit în minte și i-am cerut lui Isus să-mi dobândească iertare de la Preasfânta Treime; evlavie mare, cu lacrimi și sughițuri și cu nădejdea de a dobândi harul, aflându-mă foarte puternic și șsimțindu-măț confirmat pentru viitor. Apoi, lângă foc, cu o nouă înfățișare a lui Isus, cu mari mișcări și lacrimi. După ce am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
mâncat, îndeosebi după ce am ieșit pe ușa Vicarului 2, în casa lui Trana 3, simțindu-L sau văzându-L pe Isus, multe mișcări lăuntrice și cu multe lacrimi, rugându-L sau invocându-L pe Isus să-mi dobândească iertarea de la Preasfânta Treime, și rămânând plin de încredere mare în a o dobândi. În aceste momente era în mine atâta iubire, simțind sau văzându-L pe Isus, încât mi se părea că, pe viitor, nu puteam vedea nimic ce m-ar putea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
către Tatăl, mi se părea că Isus le înfățișa sau însoțea ceea ce rosteam eu, înaintea Tatălui, cu o simțire sau vedere care nu poate fi spusă în cuvinte. O dată terminată liturghia, șsimțiri însoțiteț de dorința de a mă împăca cu Preasfânta Treime; și implorându-L pe Isus, și nu fără lacrimi și suspine, încredințându-mă și nesimțind nevoia vreunei confirmări, nici să mai spun liturghii pentru aceasta, ci numai pentru a mă împăca. A PREASFINTEI TREIMI 25. Marți ș26 februarieț - Prima

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
dorința de a mă împăca cu Preasfânta Treime; și implorându-L pe Isus, și nu fără lacrimi și suspine, încredințându-mă și nesimțind nevoia vreunei confirmări, nici să mai spun liturghii pentru aceasta, ci numai pentru a mă împăca. A PREASFINTEI TREIMI 25. Marți ș26 februarieț - Prima rugăciune, netulburată și neîntreruptă, cu destulă evlavie, iar începând de la mijloc cu mult mai multă evlavie, cu toate că în ea, mai ales în prima parte, am simțit o oarecare slăbiciune și indispoziție trupească; o dată îmbrăcat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
mijlocească pentru mine; nu mai doream, nici nu mai căutam o confirmare mai mare a celor trecute; rămânând liniștit și în tihnă în acestea, am ajuns să-I cer și să-L implor pe Isus să mă facă pe potriva voinței Preasfintei Treimi pe calea care I se va părea mai potrivită. Apoi, îmbrăcând veșmintele, creștea această înfățișare a ajutorului și iubirii lui Isus, începând liturghia nu fără multă liniștită și tihnită evlavie și lăcrimând puțin, părându-mi-se că, cu mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
dumnezeiască, de care ține a da și a retrage harurile cum și când e mai potrivit; și cu acestea, la foc, mulțumirea mea creștea, cu o înnoită mișcare lăuntrică și iubire pentru Isus, nemaigăsind în mine acea împotrivire trecută față de Preasfânta Treime, și astfel, tot timpul liturghiei, șfiindț cu multă evlavie față de Ea. A PRIMEI ZILE DIN POSTUL MARE 26. Miercuri ș27 februarieț - La rugăciunea obișnuită, destul de bine, și ca de obicei, până la jumătatea ei, șapoiț mai departe, sporind mult până la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
departe, sporind mult până la capăt, cu multă evlavie, pace și suavitate spirituală; rămânând în mine apoi o evlavie neîntreruptă, pregătindu-mă în odaie, m-am încredințat lui Isus, nu pentru a mai primi confirmare în vreun fel, ci pentru ca dinaintea Preasfintei Treimi să se facă cu mine ceea ce e spre mai marea slujire a Sa etc. și pe calea cea mai potrivită; numai să fiu în harul Ei. Atunci am primit o oarecare lumină și tărie. Intrând în capelă, în rugăciune

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
spre mai marea slujire a Sa etc. și pe calea cea mai potrivită; numai să fiu în harul Ei. Atunci am primit o oarecare lumină și tărie. Intrând în capelă, în rugăciune, - o simțire sau mai degrabă o vedere a Preasfintei Treimi și a lui Isus, dincolo de puterile firii, în același timp înlocuindu-mă sau așezându-mă sau mijlocind pe lângă Preasfânta Treime, pentru ca acea vedere a minții să-mi fie împărtășită; și în această simțire și vedere, copleșit de lacrimi și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
am primit o oarecare lumină și tărie. Intrând în capelă, în rugăciune, - o simțire sau mai degrabă o vedere a Preasfintei Treimi și a lui Isus, dincolo de puterile firii, în același timp înlocuindu-mă sau așezându-mă sau mijlocind pe lângă Preasfânta Treime, pentru ca acea vedere a minții să-mi fie împărtășită; și în această simțire și vedere, copleșit de lacrimi și de iubire, care sfârșeau, față de Isus și de Preasfânta Treime, într-un respect ascultător, mai aproape de iubirea respectuoasă decât de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
în același timp înlocuindu-mă sau așezându-mă sau mijlocind pe lângă Preasfânta Treime, pentru ca acea vedere a minții să-mi fie împărtășită; și în această simțire și vedere, copleșit de lacrimi și de iubire, care sfârșeau, față de Isus și de Preasfânta Treime, într-un respect ascultător, mai aproape de iubirea respectuoasă decât de orice alt lucru contrar. Apoi, tot la fel, L-am simțit pe Isus făcând același lucru la gândul de a mă ruga Tatălui, părându-mi-se și simțind înlăuntrul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
decât de orice alt lucru contrar. Apoi, tot la fel, L-am simțit pe Isus făcând același lucru la gândul de a mă ruga Tatălui, părându-mi-se și simțind înlăuntrul meu că El făcea toate dinaintea Tatălui și a Preasfintei Treimi. Intrând la liturghie, multe lacrimi și, de-a lungul ei, multă evlavie și lacrimi. Astfel, la un moment dat, am avut limpede aceeași viziune a Preasfintei Treimi ca mai înainte; creștea mereu în mine o iubire tot mai mare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-se și simțind înlăuntrul meu că El făcea toate dinaintea Tatălui și a Preasfintei Treimi. Intrând la liturghie, multe lacrimi și, de-a lungul ei, multă evlavie și lacrimi. Astfel, la un moment dat, am avut limpede aceeași viziune a Preasfintei Treimi ca mai înainte; creștea mereu în mine o iubire tot mai mare pentru Maiestatea Sa dumnezeiască, într-atât încât uneori îmi lua graiul. O dată încheiată liturghia, la rugăciune, iar mai apoi lângă foc, în mai multe rânduri, foarte multă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
liturghia, la rugăciune, iar mai apoi lângă foc, în mai multe rânduri, foarte multă evlavie sfârșind în Isus, și nu fără deosebite mișcări lăuntrice spre lacrimi sau chiar mai mult; și scriind acestea, mi-am simțit mintea atrasă spre vederea Preasfintei Treimi, ca și cum aș fi văzut, chiar dacă nu la fel de limpede ca mai înainte, trei Persoane 1. Iar în timpul liturghiei spuneam: Domine Jesu Christe, Fili Dei vivi etc.1. Mi s-a părut a pricepe în spirit, că șdupă ceț mai întâi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
alb, adică în umanitatea Sa, în acest timp simțeam în suflet într-un alt fel, și anume, nu numai umanitatea singură, ci că era Dumnezeul meu în întregime etc., cu o nouă revărsare de lacrimi și mare evlavie etc. A PREASFINTEI TREIMI 27. Joi ș28 februarieț - De-a lungul întregii rugăciuni obișnuite, mare evlavie, șfiindț însoțit de mult har călduros, luminos și plin de iubire. La intrarea în capelă, cu reînnoită evlavie, așezându-mă în genunchi, o dezvăluire sau vedere a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
februarieț - De-a lungul întregii rugăciuni obișnuite, mare evlavie, șfiindț însoțit de mult har călduros, luminos și plin de iubire. La intrarea în capelă, cu reînnoită evlavie, așezându-mă în genunchi, o dezvăluire sau vedere a lui Isus la picioarele Preasfintei Treimi, și aceasta cu mișcări și lacrimi. Această viziune nu a fost la fel de lungă sau de limpede ca cea de dinainte, cea de miercuri, chiar dacă părea a fi la fel. Apoi, în timpul liturghiei, lacrimi, multă evlavie și niște sentimente rodnice

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
îndeaproape de harul pe care-l simțisem în mine de mai multe ori și cu aproape necontenite lacrimi pe care le-am avut de la jumătatea liturghiei înainte; am terminat fără nici un fel de priceperi, în afară de rugăciunea de la sfârșit în cinstea Preasfintei Treimi; aici, cu o anumită mișcare, evlavie și lacrimi, am simțit o anumită iubire care mă atrăgea spre Ea, fără a mai rămâne vreo amărăciune din trecut, ci multă liniște și tihnă. Apoi, la rugăciune, o dată terminată liturghia, noi mișcări

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]