1,060 matches
-
tocmai ca o reacție la adresa raționalizării excesive, proprii iluminismului clasicizant: el "a luat naștere dintr-o decepție și oboseală produsă de intelectualism, de cultul Rațiunii"22. (Noi am subliniat deja avantajele "propriei noastre mărginiri". De altfel, vom reveni asupra acestei precarități și a provocării pe care o reprezintă ea pentru asumarea unui destin creator în științele spiritului.) d) Stadiile istorismului Pe temeiul acestei analize, Schnädelbach este de părere că se poate vorbi despre două stadii ale istorismului. Primul consideră istoria (Geschichte
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
-i condiționează, la rândul ei, propria lui viziune asupra lumii. Relevându-ne limitele pe care le avem în cunoaștere în genere și în cunoașterea istoriei în special, conștiința istorică a deschis calea relativismului, a scepticismului și a nihilismului care acuză precaritatea unor valorizări subiective. Nu-i însă mai puțin adevărat că tot conștiința istorică este cea care a stimulat creativitatea, întreținând avântul cercetării prin formele ei "deschise", necontenit perfectibile, care nu mai trezeau vechile inhibiții provocate de formele clasice, "închise". Relativismul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și capătă "siguranță de sine", iar atunci sistemul creat îi apare ca fiind "ceva durabil"167. În schimb, conștiința istorică, la care ajunge "adunând laolaltă toate epocile", îi relevă "relativitatea și vremelnicia inerentă oricărei creații individuale", iar atunci creatorul sesizează precaritatea sistemului său. Această contradicție este mai evidentă decât oricând în "filozofia contemporană", adaugă Dilthey. (Faptul se datorează, credem noi, atât mutațiilor pe care le-am menționat, cât și experienței sporite ai cărei beneficiari sunt cei ce au "privilegiul" unei perspective
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
spune că "exprimă faptul că tot ceea ce este pus e valabil independent de schimbarea locurilor lui în conexiunea gândirii și de schimbările survenite în subiectele enunțului" (Construcția..., p. 131). Într-o manieră asemănătoare sunt interpretate și celelalte două principii. Dincolo de precaritatea unei demonstrații neinspirate, întreprinse într-o simplă notă, reținem însă ideea autorului de a porni de la unitatea trăirii. După cum vom arăta imediat, aceasta reprezintă în fond noutatea lui Dilthey în domeniul epistemologiei și ne ajută să-l înțelegem pe filozof
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mai bine în lumină atât latura speculativă, cât și cea științifică a metafizicii înțelese de Dilthey ca ein merkwürdiges Doppelwesen. Credem că aceste (auto)exigențe divergente și definitiv ireconciliabile ne îndreptățesc să vorbim despre dualismului funciar al filozofiei, precum și despre precaritatea acesteia în raport cu idealul unei cunoașteri obiective atotcuprinzătoare. Propunând o Weltanschauungs-philosophie bazată pe modelul pluralității, Dilthey afirmă însă, deopotrivă, forța filozofiei de a regenera odată cu fiecare creator al unei autentice viziuni despre lume. 1. Presupoziție și inducție Am afirmat că Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cel mult, ca un viciu funciar, ce rezidă în aspirațiile divergente ale metafizicii înseși. Tocmai acest dualism generează păcatul ei originar, acela de a stărui să descopere "corelația universală", fără a avea vreodată sorți de izbândă. Având în vedere această precaritate a spiritului, "ahoreticul"69 Noica ar diagnostica în cazul metafizicii înțelese ca Weltanschauung "o a doua formă de catholită", cea care se manifestă prin conștientizarea absenței generalului în relația I D G70. Este "maladia spiritului" în care individualul nu reușește
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
depășește granițele a ceea ce suntem gata să mai numim știință"89, notează Schnädelbach. Dincolo de zona lor de interferență (vezi III, 4), prin delimitarea acestora în Geistesși Naturwissenschaften, Dilthey separă, ca să spunem așa, apele. Abia atunci filozofia își regăsește nu doar precaritatea, ci și specificul. Abia din acest moment ea poate fi interpetată ca Weltanschauung. Proiectul lui Dilthey are tocmai această semnificație: prin faptul că i se spune că înseamnă altceva decât știința, filozofia este chemată să-și abandoneze vechile ambiții, care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
gest" contează, ci "valoarea lui omenească intrinsecă"109. Acest comentariu ne amintește de ideea "spiritualității tipice din noi" pe care am întîlnit-o la Simmel (vezi IV, nota 100). Din perspectiva unei perpetue reîntemeieri, modelul pluralității are avantajul de a transforma precaritatea filozofiei (înțelese drept cunoaștere a unui "insondabil" ce rămâne mereu de explorat) într-o premisă a libertății: fiecare filozof devine liber să-și aleagă "axiomele" proprii, în încercarea personală ca moi pensant, cum ar spune Paul Valéry110 de a "integra
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Noica, pe de o parte, și Dilthey și Blaga, pe de cealaltă parte. Reamintim că Noica definește ahoretia "ca refuz al determinațiilor" (Spiritul românesc în cumpătul vremii. Șase maladii ale spiritului contemporan, București, Editura Univers, 1978, p. 103). Descrierea acestei precarități a spiritului este aproape un autoportret al autorului și evidențiază o atitudine de tip clasic, călăuzită de o etică pregnant stoică, propovăduită cu insistență de către Noica, mai cu seamă pentru că el își asumă rolul de maestru spiritual: Este maladia născută
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
schimb, scena pe care s-a dezvoltat civilizația semită. Pe acest fond, a fost emisă ipoteza potrivit căreia, în cicluri recurente de aproximativ 1.000 de ani, peninsula arabă, asemenea unei fântâni abundente, devenea un rezervor de preaplin demografic în raport cu precaritatea condițiilor naturale, așa încât o revărsare de populație era inevitabilă, ceea ce a determinat în antichitatea preislamică mai multe serii de migrații “în valuri”, asemănătoare migrațiilor europene de mai târziu spre Lumea Nouă. Date fiind particularitățile geografice ale regiunii, singura cale de
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
în infinitul lumii, nici un punct de vedere, nici o stabilire de raporturi nu mai era posibilă și deci nici o putință de realizare sufletească." (Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război) Îl deosebește pe Ștefan Gheorghidiu acea "metafizică pesimistă", exclamare a precarității esențiale: Lipsit de orice talent, în lumea asta muritoare, fără să cred în Dumnezeu, nu m-aș fi putut realiza și am încercat-o decît într-o dragoste absolută", formulă care l-a impresionat atît de mult pe autorul de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și a ...puseului interpretativ (irepresibil în lumea caragialiană) este comică, îi auzim pe Leonida și Efimița. Cînd același efort concentrat auditiv pe scena invizibilă slăbește dramatic puterile eroului, ne aflăm în plin scenariu de groază (un frison ne avertizează de precaritatea graniței între ele). Pe o scară a simțurilor iritate, desigur că percepțiile lui Leiba Zibal ating apogeul: "Ceea ce se petrecea în acel creier ieșea din sfera gîndirii umane: viața se ridicase la o treaptă de exaltare din care toate se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
doi râmători, cinci capre, zece oi, uneori un cal. De țigani nici nu poate fi vorba. La acest nivel nu se poate vorbi de o foaie de zestre comple tă. Combinațiile sunt din cele mai bizare și arată starea de precaritate, graba cu care s-a alcătuit zestrea, în ultimul moment, în pragul căsătoriei, când cei din casă au ce dat fiecare câte ceva în speranța realizării unui Mariaj și ridică rii „pietrei de moară“ din casă. Plus, trebuie remarcat că piesele
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
și să le integreze unei construcții verosimile. Nu e abuziv poate să spunem că știința istorică (dacă știință este) a dobândit în timpul din urmă un plus de maturitate tocmai pentru că a fost în măsură a-și recunoaște limitele, subiectivismul inerent, precaritatea instrumentarului disponibil. Conștiința slăbiciunii îi nutrește, paradoxal, puterea de înnoire. Departe de suficiența obtuză ce se degajă din atâtea producte mai vechi ale domeniului, istoricul contemporan e mai critic, mai reflexiv, mai atent la dimensiunea peratologică a discursului său. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
organiza, în aceeași perioada "Serviciul de reintegrare sociala si supraveghere" al minorilor implicați în fapte antisociale, sancționați prin pedepse neprivative de libertate. Copiii dezavantajați din punct de vedere cultural sunt elevi care provin dintr-un mediu socioeconomic cu caracteristici speciale. Precaritatea mijloacelor de trai se asociază cel mai adesea cu disfuncții educaționale, atât la nivelul comunității în care trăiesc cat si în cadrul familiei de origine. Problema cea mai perceptibila a acestor elevi este handicapul lingvistic, realitate pe care sociologul Basil Bernstein
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3140]
-
de climat subtropical se individualizează tot pe baza regimului pluviozității, respectiv o subzonă mediteraneeană în Maghreb și Levant, cu ploi de iarnă și veri toride și o subzonă subtropicală aridă în regiunile Mesopotamiei, părțile estice ale Iordaniei și Siriei, unde precaritatea precipitațiilor este mai accentuată, inclusiv în timpul sezonului de iarnă, apropiind particularitățile climatice de cele ale arealului tropical uscat din vecinătate. Coastele maghrebiene și regiunea levantină, aflate în limitele regimului pluviometric mediteraneean, beneficiază de precipitații de iarnă și suportă secete prelungite
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
se va degaja din întreaga operă a cineastului, a dramaturgului și eseistului-polemist și chiar a romancierului. Pasolini nu mai vrea să reinventeze în Petrol "o mașină care funcționează singură în imaginația cititorului". El își asumă, sub presiunea timpului și a precarității vieții, un proiect interactiv, totalizant, forfotitor de experiențe, repulsii și primejdii reale, de ultime și extreme mărturii, un fel de testament al autorului în instanța cititorului martor, confident și protagonist al scrierii. Petrol înseamnă un masiv tom "Pasolini prin el
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
raporturilor stărilor privilegiate cu monarhia și a influenței pe care cele dintâi au exercitat-o asupra evoluției politice și instituționale a statelor europene, s-au exprimat diverse opinii, încadrate teoriilor "acțiunii comune", celor ale "echilibrului monarhiei și stărilor privilegiate" și "precarității stărilor". În istoriografia românească cel care a dat contur unei opinii clare în acest sens, a fost Gh. I. Brătianu 90. El a analizat cu rigoare și spirit critic teoriile și poziția unor istorici ai inastituțiilor, între care Otto Brunner
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
ridicarea impozitelor extraordinare și chiar de actul electiv (Modus eligendi regis). Aspectul constituțional oferă de acum suportul juridic al îngrădirii puterii suveranului și al menținerii echilibrului celor două forțe de drept public. Fr. Tezner a formulat, pentru statele germane, teoria "precarității" poziției stărilor 97: monarhul este cel care avea în realitate deplinătatea dreptului, stările dispunând numai în limita privilegiilor, reînnoite la fiecare schimbare de domnie. Observația lui ține însă de o perioadă târzie, cea a absolutismului monarhic, când regele este deja
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Adunărilor de stări. Ea va deschide însă o polemică, în care a intrat Rachfahl, susținător al caracterului constituțional al stărilor, care reprezintă și sunt "țara" față de principe. Introducându-ne în același peisaj politic, al Imperiului german, A. Oțetea demonstra, indirect, precaritatea teoriei lui Tezner, nu a stărilor. El a ilustrat că nici chiar încercarea din anul 1500 a împăratului Maximilian I (1493-1519) de a subordona stările, nu a avut succes. Urmarea încercării de a realiza o reformă constituțională va fi instaurarea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
szlachta) și impunerea Articolelor lui Henric (1573)116, apoi posibilitatea paralizării activității Dietei prin exprimarea liberă a dreptului de veto, sunt trepte în asigurarea supremației stărilor în Polonia. Se poate observa că acest echilibru instabil a creat fie perioade de precaritate a poziției stărilor în raporturile cu monarhia ceea a condus la destrămarea monarhiei stărilor și instaurarea monarhiei absolute -, fie limitarea statornică a puterii regale, ceea ce va împiedica centralizarea și unificarea instituțională, menținând statul divizat. Regimul stărilor a fost marcat, în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
un regim imaginar pe deplin superior calitativ, dobândind acea profunzime pe care o face posibilă doar asocierea descripției voluptuos-senzoriale ori a extazului contemplativ cu o conștiință melancolică pregnantă. Lunga și delicioasa desfacere a mirării în Ether... provine tocmai din înțelegerea precarității de fond a lumii, pe care în acest caz numai discursul poetic o poate reangaja în lupta pentru atemporalitate. Aceasta e, de altfel, una între certitudinile transmise cu obstinație în discursul polifonic din Rezervația de îngeri (Editura Humanitas, București, 2013
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
La descălecatul prezentului (Editura Sakura, Iași, 2000) sau despre iluzie și discrepanță. about illusion and discrepancy. sobre ilusión y discrepancia (Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2009) se grefează, concret, pe dramatica aventură a ființei ce își conștientizează mereu limitele și precaritatea, dar nu încetează a le depăși, sau măcar încearcă să o facă. Dominate, fără excepție, de o dialectică a căutării și dezvăluirii, poemele din aceste cărți sunt scrise sub formă de exerciții autoscopice, în care tentația revelării de sine în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sau exhibarea frustrărilor de gen. Dur, tăios deci... viril verbul ei sancționează fără drept de apel excesul de subiectivitate forțată. Profilul pe care și-l schițează preferă, dimpotrivă, accentul forței brute, deși una dintre obsesiile ce revin în carte este precaritatea propriului chip: "cum merg,/ de departe semăn totuși/ cu un buldozer. așa îmi spun/ ca să mă simt a naibii,/ ca să nu mi se-audă ticăitul inimii/ o bombă cu ceas plasată/ în chiar sacul de piele ce sunt". Chiar atunci când
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Editura DAB, Iași, 1994), Ce mai aștept (Editura Helicon, Timișoara, 1996); Moartea mea viața mea (Editura Apollonia, Iași, 1997) sau Nimeni nu înțelege pe nimeni (Editura Polirom, Iași, 1998) scot la lumină o apăsătoare dispoziție melancolică, preocupată de corporalizarea unei precarități identitare pe care o percepe, deopotrivă, drept principiu ontologic fundamental și element primordial de constituire a lumii fizice un text în care se descrie obișnuita "plimbare printre ruinele sufletului meu" se și numește Dezechilibrul meu susține echilibrul precar al lumii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]