1,763 matches
-
Prima regulă a lui Cehov pentru dramaturgi sună așa: „Dacă ai o pușcă pe perete În actul Întâi, scena Întâi, acea armă trebuie să tragă până În actul trei, scena a doua“. Nu mă pot abține să mă gândesc la acest precept al povestitului când meditez la pistolul de sub perna tatălui meu. Iată-l. Nu-l mai pot lua Înapoi acum că am pomenit de el. (Chiar era acolo În acea noapte.) Și În pistol sunt gloanțe și piedica e trasă... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nevesti-sii. Principele avea pe vremuri o mare predilecție pentru poezie. L-a avut ca profesor de elocință pe Apollodorus din Pergam. Vipsania îi răspunde cu un surâs căznit. L-a cunoscut în copi lărie pe Apollodorus. I-a citit și preceptele, le are și acum în casă, căci le a trimis spre publicare în grecește bunicului ei Pomponius Atticus. — Nu spun nimic de Tiberius Cezar... Bum! Bum! Se întreabă speriată dacă și alții îi aud inima bu buind. Își amintește că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ușii se oprește totuși: — Și mama? întreabă ezitant. — Las’ că mă descurc eu cu maică-ta, mormăie tatăl. Aeserinus se face nevăzut. Privește în urma lui cu tristețe. Edu cația băieților este o altă notă discordantă între el și Vipsania. Toate preceptele ei încep cu nu. Nu atinge. Atinge, dar nu mesteca. Mestecă, dar nu înghiți. Cum e cu putință să ridice atâtea bariere în calea acestor mici personalități în curs de dezvoltare? Copiii vin pe lume prin noi, dar nu din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
săvârșindu-se un păcat de moarte pe care Biserica nu-l îngăduie nici în ruptul capului. Pentru aceia care și-au luat viața Biserica nu îngăduie împlinirea ritualului de înmormântare. Dar în acele clipe nu-mi mai păsa de asemenea precepte bisericești. Știam cât se chinuise Tanaka în timpul călătoriei. Știam și cu ce fel de gânduri în suflet rătăciseră până acum Tanaka, Hasekura și Nishi. Știam și de ce fusese nevoit Tanaka să-și spintece vintrele cu sabia mică. Așa cum n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de fiu ar fi visul oricărei familii indiene - faimos, dar fără să-și dorească vreun fel de răsplată. Cei mai mulți indieni pe care-i cunosc sunt hinduși și mi-au spus că hinduismul e o religie mai veche, care include multe precepte din budism, printre care și asta cu scăpatul de iluzii și dorințe și așa mai departe. Dar trebuie să spun că majoritatea hindușilor pe care-i cunosc sunt mai mult decât atașați de bijuteriile lor din aur de douăzeci și patru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
împărtăși planurile. Am intrat la Facultatea de Electronică, fără să învăț pentru examen. În liceu am făcut inginerie. Totuși, îmi doream altceva de la viață. Îmi doream o activitate prin care să pot dobândi inteligență. Ideal ar fi fost să studiez preceptele orientale. Să luăm, de pildă, biofotonii lumina pe care o degajă organismele vii. Dacă întocmești statistici exacte despre relația dintre aceasta și boală, ai putea descoperi proprietățile fizice implicate. Există o legătură între lumina slabă degajată de ființe și mișcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fie absorbiți în grupul religios.» Și eu gândesc exact la fel. Mi se pare înfiorător. Dacă venerezi prea mult o personă, libertatea dispare. În plus, Shōkō Asahara a fost căsătorit și a făcut mulți copii, asta fiind o abatere de la preceptele originale ale budismului. Păcălea lumea spunând că era Ultimul Eliberat și că astea nu se adăugau la karma lui. Bineînțeles că nimeni nu știa dacă chiar era sau nu. Nu aveam nici o reținere îmi a-mi exprima îndoielile în fața oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în același timp un amant, înșelînd pe bărbat, pe copii, pe rude, se dă cu toți nervii, acceptă îm-brășirările cele mai intime, și totul îi devine așa de obicinuit, așa de normal, încît continuă să aibă, fără nici o falsitate, aceleași precepte învățate de acasă, să judece cu ele, indignată, pe toată lumea. Dacă amantul lucid o surprinde într-o astfel de judecată și-i atrage atenția: "Dar cu mine ce faci?", ea răspunde calm: "Cu tine e altceva". Vorbă fără de nici un înțeles
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
buzunar popesc, Că-n zadar te opintești Altă soartă să-ți găsești. Ce ți-i scris, rămâne scris Chiar de ai în gând un vis. Eu din casă nu mai ies, Deși dorul cere des. Dar îți spun ca un precept: Bunul-simț rămas-a drept. De când sunt sub aparat, Optimism am căpătat. Bine-i și așa să fie Decât pus pe năsălie! Fost-am pesimist o viață, Acum vreau clipa măreață; Fost-am ieri întunecat, Acum sorb ca fermecat Și esența
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
el își închipuia și ce sentimente contradictorii sălășluiau în momentul acela în sufletele confraților ce îl urmau: de ce - se întrebau, ispitindu-se - oamenii aceia urcaseră până la sihăstrie să-i tulbure pacea? Comunitatea lor își întocmise de curând regola, alcătuită din precepte severe: munca la câmp și îngrijirea puținelor animale de lapte, posturi, mărturisirea periodică a păcatelor și penitență, tăcere în afara liturghiei, studiul bazelor limbii grecești, lectura și comentarea Textelor Sfinte, nici un contact cu exteriorul, decât prin persoana abatelui, și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
A fost cu tine puțin mai indiferentă ea, și universul întreg devine "un episod trist, care tulbură liniștea neantului". Amorul, ca și soarele, e un singur moment la zenit: în momentul primului "da". Predici necontenit morala, zvârli în toate părțile precepte. Înțeleg: te ispitește viața și simți nevoia să alungi tentațiile, din toate puterile, în fiecare moment al vieții. Dacă, apucând pe un drum, ți-ai rupt un picior, nu regreta că n-ai apucat pe un altul, căci nu știi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
luptelor dintre clase. Luptele dintre clase se reduc la goana eternă a indivizilor după mai bine, adică după condițiile cele mai favorabile pentru păstrarea acelei infime cantități de materie în forma dată de natură fiecăruia. Se poate dovedi că toate preceptele morale, având în vedere ori conservarea individului ori a societății, adică a cadrului pentru conservarea individuală, sunt tot atâtea reguli de observat pentru a întîrzia ceasul morții. Nu te certa cu viața. Nu fi o ființă abstractă! Frecventează societatea, petrece
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se abține de la o faptă rea, numai dacă, pe lângă rea, e și inestetică. 21. Legea vieții este frica de moarte, adică evitarea a tot ce poate scurta timpul scurt cât mai avem încă de respirat. (Se poate dovedi că și preceptele moralei celei mai înalte și mai "dezinteresate" se reduc, în ultimă analiză, tot la această lege.) Orice semn, orice precursor al morții este oribil, și orice semn de viață intensă este încîntător. Și aceasta e o cauză pentru care gustăm
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nai-vitate-cinism, spirit analitic-mizantropie etc. Neînșelat de aparențe, psihologul percepe cu finețe adevărul, distingând mobilurile ascunse. Dualitatea naturii umane, ambiguitatea gesturilor vor face obiectul și altor aforisme. Să exemplificăm, atenți și la arta compoziției: "Predici necontenit morala, zvârli în toate părțile precepte. Înțeleg: te ispitește viața și simți nevoia sa alungi tentațiile din toate puterile, în fiecare moment al vieții." Deși are alură persiflatoare ("zvîrli precepte"), impresia ultimă reține umorul comprehensibil fața de slăbiciunile omului privit în globalitatea sa. Intuiția nuanțată, dialectică
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
altor aforisme. Să exemplificăm, atenți și la arta compoziției: "Predici necontenit morala, zvârli în toate părțile precepte. Înțeleg: te ispitește viața și simți nevoia sa alungi tentațiile din toate puterile, în fiecare moment al vieții." Deși are alură persiflatoare ("zvîrli precepte"), impresia ultimă reține umorul comprehensibil fața de slăbiciunile omului privit în globalitatea sa. Intuiția nuanțată, dialectică se pliază pe cunoașterea sufletului, beneficiază de o logică impecabilă, dar și de o oarecare împleticire a expresiei, cu excepția finalului: "Gelozia pricinuită de o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Noi l-am și desemnat un sceptic, atent la precaritatea naturii umane, la deteriorările pe care timpul și societatea le pricinuiesc individului. Nu este o perspectivă îmbucurătoare, omul se menține în contingență, insensibil la idealitate. Chiar suprastructura (sistemele filozofice, artistice, preceptele morale și ideoliogia) au drept nucleu, după Ibrăileanu, "goana eternă a indivizilor după mai bine", pentru conservarea materiei și întîrzierea ceasului morții (198, 199). Este influența darwinismului, colorată cu biologismul, concepție la modă la sfârșitul secolului al XIX-lea. Și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
teroare, prin teama cetățenilor, nu poate fi regimul unei societăți normale, preciza. Și tot ce e anormal nu e sortit să trăiască. - Vedeți? - Mă gândisem atunci la evoluție, spunea el, vorbesc de Terturian, la o societate care ar fi împlinit preceptele biblice, „ai două cămăși dă una aproapelui tău”, adică o societate perfectă, care dacă nu s-ar realiza, numai conducătorii ar fi vinovați de a nu fi la înălțimea ideii, ceea ce era corect, teoretic vorbind, dar numai teoretic, că până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fie încrezătoare. Aceasta-i relația care exprimă nimicnicia unui adevăr din care, parte din omenire, își făcuse cândva - eu însumi, cu unele corecturi - un ideal, posibilitatea unei salvări a societății, găsind apropieri, rămase numai pe hârtie, între ideologia vânturată și preceptele biblice. Dar asta se dovedi a fi fost numai în mințile noastre aprinse de ideea unei soluții perfecte, absolute, definitive, dar nimeni din cei ai puterii nu erau pe măsura ideii, fiind prea înaltă, dovedindu-se în practică a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
încă nevoie de toate acestea? - Uiți că mijloacele fac parte din doctrină. Gândește-te la legile tale. Ce-ar fi de pildă codul tău civil fără codul de procedură civilă care să-l pună în mișcare, să-i realizeze intențiile, preceptele? - Nu cred. E o eroare! - Nu-i nici o eroare. Te înșeli. Totdeauna te-ai înșelat. Ai visat libertăți care n-au fost, purități care n-au existat. Se ridică în picioare, își strânse pelerina pe el, zâmbi; simții o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
spre tatăl meu, apoi spre bărbier, privindu-i fix: — Și tu, Mohamed? Și tu, Hamza? Și voi sunteți săraci și infirmi? Nu sunteți oameni de vază, persoane bine văzute de întreaga comunitate? Ce scuză aveți că să nu dați ascultare preceptelor islamului? Să nu vă așteptați la nici o iertare, la nici o înțelegere dacă veți urma drumul lui Yahya renegatul, căci Cel-de-Sus est pretențios față de cei pe care i-a copleșit cu binefacerile Sale. Cei doi bărbați se jurară, nu fără mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Cel dintâi era subtila chemare în ajutor pe care mi-o lansase Mariam în drum spre Meknès, a cărei îngrijorare discretă abia acum o măsuram. Cel de-al doilea era Marea Recitare, care insuflase adolescenței mele mândria de a cunoaște preceptele Credinței și voința de a nu lăsa ca ele să fie călcate în picioare. Pentru a înțelege ce este Marea Recitare în viața unui credincios, trebuie să fi trăit la Fès, oraș al învățăturii care pare clădit în jurul școlilor, numite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
eram cu ea, nu-mi păsa că, poate, se alinta cu mușteriii ei, că poate chiar îi făceau avansuri, o pipăiau și multe alte de-astea. Poate chiar mai trecea pe la vreunul. Nu-mi păsa nici măcar că primea bacșișuri, în pofida preceptelor morale comuniste, în ciuda afișului de pe oglinda ei de la unitate: „Nu mă jicniți cu BACȘIȘUL (CIUBUK). Sunt OM AL MUNCII la Cop-va. «Hygiena»“. Mă amuzam chiar când, seara, își făcea socoteala banilor adunați din tură și, întotdeauna, punea deoparte, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
arunca În stradă... Câinele Spinoza Îl aproba mișcând ușor din coadă sa stufoasă și mârâind la semenii lui Lawrence care, În ignoranța lor, continuau să flecărească aiurea Între ei, fără să Înțeleagă nimic din ce se petrecea În jur... Cu toate că preceptele lui Benedict erau la fel de limpezi ca apa de izvor, urechile ignoranților nu le deosebeau de urletele obișnuite pe care câinii, indiferent dacă au sânge nobil În vene sau sunt doar niște corcituri, le scot atunci când stăpânii lor Îi lasă singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la fel de limpezi ca apa de izvor, urechile ignoranților nu le deosebeau de urletele obișnuite pe care câinii, indiferent dacă au sânge nobil În vene sau sunt doar niște corcituri, le scot atunci când stăpânii lor Îi lasă singuri, Închiși În casă. Preceptele lui Benedict aveau la bază o percepție filozofico-materialistă asupra lumii. Rațiunea sa pornea Însă nu de la văz, ci de la miros, pipăit și, bineînțeles, auz. După concepția vecinului lui Oliver, În univers nu exista decât o singură substanță, infinită În esența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de ce Își dă cu părerea? Cu ce drept răstălmăcește lumina lui Domnului Hristos? Dacă Iisus a spus că păsările cerului nu muncesc, atunci apostolul cum Îndrăznește să spună că muncesc?” Își spuse masterandul. Oliver a căutat să pună În practică preceptele lui Iisus: săptămâni Întregi a umblat pe câmp, umplându-și gușa cu semințe de in și floarea-soarelui... Și-a clădit un cuib din rămurele, din lut și paie Într-un stejar Înalt și a Înnoptat acolo multă vreme. Seara Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]