2,055 matches
-
al culoarului se ivește deodată chelnerul adevărat. Observă vânzoleala din jurul mesei clientului său și pe cei cinci indivizi suspecți șicanându-l pe profesor cu un tupeu ieșit din comun. Intrigat, chelnerul iuțește pasul către masă strigând: Hei! Hei!... Băieții se precipită pe culoar spre ieșire. În graba lor cea mare uită să lase servieta profesorului și se trezesc cu ea afară din restaurant. Curelaru le propune s-o arunce chiar acolo pe trepte și s-o șteargă cât mai repede, până
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din nou nevoit să se dezvinovățească; în clipa următoare întinse mâna și luă cu lingurița, ostentativ, chiar din locul unde lingurița Getei săpase adânc în prăjitură. Geta îi urmări atent fața și păru să găsească în gestul lui vitejesc și precipitat un nou motiv să se amuze. Și care era profesiunea la care te gândiseși? reluă Paul. Și în aceeași clipă se gândi că replica ei avea să fie "Ghici!". Dar se înșelă. Sper că n-ați râs prea tare când
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
componența sa / o picătură din sângele ei și una / din sângele tău), consecințele (după ce-l bei / ai să poți trăi în voie tragedii) și, de asemenea, îi motivează statutul: îndoiala face din dragostea lumească / un dulce infern / spre care se precipită mulți. Auspiciile Odei (în metru antic) sunt elocvente, oximoronicul dulce infern fiind omologul voluptății morții. În aceeași notă ironică, poetul oferă, totuși, o speranță: elixirul dragostei se bea o singură dată. O realitate care angoasează sau, măcar, blazează este responsabilă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ăsta de Gloabă, mânzul nostru are aripi !! “ În camera de serviciu a redacției Expresului Național se auzeau distinct și clar, picur cu picur, picăturile de transpirație căzute pe parchetul proaspăt lustruit cu Luci Lux degresează prin vopsire. Brusc, personajele se precipitară. Pompierul de serviciu sparse pentru a doua oară gura de canalizare hidraulică și întrun gest de supremă voință învârti de două ori trei sute șaizeci de grade, manivela. Furtunul în care era înfășurat Mișu Bobârnatu se descolăci, gheizerul lipindu-și triumfal
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
sperie sau le îmbată ceva de jos. E un mister pentru mine ce se întîmplă, de ce păsările simt mlaștina și se feresc să-i treacă granița, în vreme ce fluturii par fascinați de aerul puturos al bălților. Uneori, în roiuri mari, se precipită într-acolo atrași de o forță irezistibilă și cad secerați. Din gară se vede deodată apărând un fel de brumă ciudată pe bariera de stuf. După ce ne trezeam, avea loc, aproape mereu la început, aceeași scenă. Ne repezeam la fântână
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și tăios. Eleonora se sculă și se duse în sala de așteptare. Mi se păru că o aud plângând. Apoi i-am auzit pașii îndepărtîndu-se. După un timp, am auzit aceiași pași făcând drumul înapoi. Mai grăbiți însă. S-a precipitat din sala de așteptare pe peron, strigând aproape: ― Astea nu sânt glume. ― Nu înțeleg, am zis nedumerit. ― Ei, nu-nțelegi, mă repezi ea. Sânt lucruri cu care nu se glumește. Și cum o priveam mai departe la fel de nedumerit, a continuat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să mai fac o verificare. Mi-am așezat talpa piciorului stâng pe una din urmele cu semn. Se potrivea perfect. Ce trebuia să cred? În clipa aceea am auzit-o pe Eleonora strigînd: ― Plaja! M-am întors și m-am precipitat pe urmele ei. După câțiva pași am văzut nălucind printre arțari o mare pată gălbuie, arsă de soare. Probabil, asta văzuse și Eleonora. M-am agățat într-un mărăcine, dar n-aveam chef să întîrzii. M-am smuls, plătind nerăbdarea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-ți spun că... Ea nu mă lăsă să isprăvesc: ― Aici, nu! Aici, nu! ― Dar unde? Spune-mi, unde? ― Oriunde, numai aici, nu. Nu pot! Pentru numele lui Dumnezeu, trebuie să pleci numaidecât. Tonul era atât de imperativ, încît m-am precipitat spre ușă gata să plec. Înainte de a apăsa pe clanță mi-a venit ideea salvatoare: ― Dacă mă surprinde cineva ieșind de aici? Îți dai seama ce ar mai sporovăi gura lumii? Ea păru consternată. În zăpăceala primelor clipe nici nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-te... Haide, fii cuminte! N-o mai ascultam. Dezlănțuit, cu zăgazurile rupte, lacrimile îmi curgeau potop pe față. Am respins-o cu asprime: ― Nu mă atinge! Deodată, ca sub imperativul unui gând despotic am sărit în picioare și m-am precipitat spre ieșire. Mi-a sesizat intenția de a fugi și m-a împiedicat la timp, baricadând ușa cu spatele. ― Nu se poate! Ești nebun? Cum ai să pleci în halul ăsta? ― Lasă-mă să trec! Ce-ți pasă? O clipă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
puternice? Am pătruns în camera ei albă de spital, cu o teamă de copil. Mihaela, surprinsă (nu se aștepta probabil să mă vadă), slobozi un țipăt ușor, ascuțit. (Mai repede cred că era de spaimă decât de surpriză.) M-am precipitat spre ea, îngînîndu-i numele de alint: ― Aimée, draga mea! Apoi am întrebat-o convențional: ― Cum te mai simți? Înainte de a-mi răspunde, zări florile și uluirea luă pe fața ei locul spaimei. Întinse o mână șovăielnică spre buchet de parcă s-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
omul unei fixații. Or, eu cred că... am ceva mai multe! „Încearcă și tu să vorbești o perioadă numai de chestiile plăcute!“ mi-a spus un prieten expert în gândirea pozitivă și mare dușman al masochismului mioritic. Iată de ce mă precipit să-mi fac publice bucuriile estetice din ultima vreme. Ele încep cu eleganta, boiereasca etalare de sine care este Amor intellectualis, romanul de formare a personalității acestui rafinat degustător de psihologii (și situații) alambicate: Ion Vianu. Poate cea mai spectaculoasă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
care numai Alexandru Vărzaru m-a mai „gratulat“, acum vreo doi ani, la Academia Cațavencu. A strecurat, adică, în ziarul de luni 8 noiembrie câteva afirmații din mulțimea de explicații pe care eu - în locul sfintei formule „nu comentez“ - m-am precipitat telefonic să i le furnizez (ca boul, că altfel nu pot să zic) drept justificare pentru nonintervenția mea. Așa stând lucrurile, mă simt obligat să-mi depliez public reticențele. Pentru mine, Adrian Păunescu a fost în principal un fenomen uman
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
putință? Tragedia ne lămurește că războiul mitologic dintre "olimpieni" și "titani" a ilustrat o luptă reală, dată în sufletul grec. Și că jumătatea învinsă a continuat să joace un rol important alături de jumătatea învingătoare, chiar și după ce titanii au fost precipitați în partea cea mai de jos a Infernului. Remarc în treacăt că Epicur, pe care judecata comună îl consideră un soi de propagandist al plăcerii, a fost, de fapt, unul dintre gânditorii cei mai angoasați. Aș zice că Olimpul e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
preocupau pe toți. Se apropia acum data definitivă a concertului. Mijea a primăvară. Maxențiu trimitea mereu cuvinte tainice și înflorite, și doctorii buletine pesimiste. Vindecarea era exclusă, firește, și prelungirea chiar devenea problematică. Accidentele funeste erau destul de previzibile. Cașexia generalizată precipita deznodământul. Deși starea fizică a bolnavului era aparent blajină și cea morală excelentă, familia trebuia să se aștepte la orice. Printre unduierile muzicei de Bach tristețea se strecura Elena era în timpul din urmă cam nervoasă, probabil clin cauza concertului apropiat
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
inițiativă proprie șoferul coti pe șosea și reluă mersul ritmic mai neted încă, pentru că era ceva mai accelerat. Impresia de scufundare dată de viteză Elena o simțea cu corpul ei mereu mai părăsit pe perine. Subt acea lîncezime ceva se precipita în ea undeva, într-un adine. Marcian sta drept, rigid, cu capul înainte, cu ochii pe vidul distanței. Elena mișcă puțin picioarele încurcate în pledul lunecat. Marcian se aplecă și i-1 ridică mașinal. Fără să-și dea seama, mina
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
atunci s-ar fi întors spre dînșii! ... Cu privirea înfiptă ca un junghi în spatele de manechin, Marcian căută a-1 pironi pe loc, pe când ritmic mâna i se închidea și deschidea pe dezmierdarea genunchiului viu. Acum, viteza nu se mai precipita în Elena. Din adâncul ei voința urca fermă, sigură de ea însăși. în Marcian era un vid, un abis al voinței, în care se azvârlea cu îmboldirea puterilor toate. A doua zi, recules în noua armonie a vieții ce i
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
două amărâte de milioane, să omori, un ditamai ghiuj? Și-l trântește, cât de tare poate, cu capul de betonul peretelui. Capul geamănului devine o puternică cișmea arteziană, de sânge. Se rostogolește, se zbate, puțin, după care, sucombă. Speriat, se precipită, criminalul, dulcele prim;îl buzunărește, rapid. Nu găsește nimic. Iese, pe scări. Afară căzuse un ger cumplit. Umiditatea de pe trepte se transformase într-un polei nemilos. Dulcele alunecă. Și se rostogolește, și se tot rostogolește, cu viteză de la fracțiune de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe locul meu, prefăcându-mă că încă dorm, n-am înțeles nicicând, pentru ce mă prefăceam că încă dorm, că, eram prea mic, pentru a pricepe ce au făcut, mama cu tata, și de ce tata s-a retras atât de precipitat, iar mama, a rămas atât de nemulțumită. Apoi m-am sculat, m-am spălat, îmbrăcat, am mâncat lapte cu mămăliguță rămasă de aseară, și miere de albine, și m-am dus, ca de obicei, cu vaca, la păscut, pe izlaz
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mică dintre ele, o vilă, cu etaj, cochetă, aproape lipită de gardul curții liceului. La plecarea în vacanță, concediase slujnica și, încă, nu angajase alta. Am dormit, deci, vreo două săptămâni în odaia de serviciu. În acea toamnă, istoria se precipita în culise. La Palatul Regal, se vor fi succedat consfătuiri de taină provocate de ascensiunea legionarilor și de pericolele externe. Carol al II-lea era, încă, monarh constituțional, dar suporta din ce în ce mai greu Constituția din 1923. La Ministerul de Externe, aflat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dragoste din prima, niciodată. Se simți ușor jicnită, își freca mâinile una de alta, ridica din umeri, dar nu mai conta. Și așa am pornit la drum. Dacă mă supraveghea, trebuia să facă vreo mișcare. Poate astfel lucrurile se vor precipita. Jasmine era ciudată, blândă, supusă, fără niciun fel de ambiții. Ne petreceam timpul prin cinematografe, prin cârciumi sau rămâneam în apartament uneori. Seara, o trimiteam întotdeauna acasă. Mă foloseam de ea pur și simplu pentru a ține fetele la distanță
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
și mi-am salvat pielea, lăsându-l pe mâinile vracilor și antreprenorilor. Mă făcea... Uneori mă ura pur și simplu. Nu te ura. — De unde știi tu? Palmele lui țâșniră în sus, o țintă pentru furia ei. Îmi pare rău, se precipită ea. Pur și simplu nu sunt convinsă că mai rezist la așa ceva. Rămaseră în tăcere. El se uită la ceas, apoi porni motorul. Nu mai avea mult timp ca să-l întrebe. —Robert? Crezi că pe atunci chiar mi-era nesuferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
au scos de pe șosea. Găină cap de capră. M-au lăsat să mor. Măcar acum știu, în sfârșit, că am murit. Karin își aruncă haina pe ea, scotocind în poșetă după chei. Îi arăt eu anchetă. Căută ușa pe dibuite. Precipitându-se, și-o deschise în față și se lovi la buză. Mark se ridică de pe canapea. Vin cu tine. Nu! Se răsuci, furioasă, îngrozindu-se până și pe sine. Nu. Lasă-mă pe mine să discut cu el! Blackie Doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ceva din el vrea să spună: nu-i nevoie de schimb. Sunt deja acolo, moștenite. Structuri străvechi, rămase și acum în structurile noastre. Îi datorează asta lui Mark, măcar să întrebe. De ce-ar vrea ei să facă așa ceva? Mark se precipită pe întrebare. —Face parte dintr-o afacere mai mare. Un întreg proiect, care e de mult timp în faza de schiță. Orașul Păsărilor. Profit de pe urma animalelor. E o mare afacere de viitor, înțelegi tu? Să afle cum să mișculeze bucățelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Se opri, apoi continuă întrebând:) Ce probă? Ea păru să nu-i fi auzit întrebarea. ― Nu fi atât de categoric ― îi zise, cu voce scăzută. N-am fi putut opri atacul. Un avertisment n-ar fi făcut decât să-l precipite. Și în fond, pe cine să punem în gardă? Venus n-are un guvern. Sistemul său de detectivi, de magistrați și comunicații se află sub controlul bandei. Ar fi trebuit concepută un fel de alarmă generală, și Eldred și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Se opri, apoi continuă întrebând:) Ce probă? Ea păru să nu-i fi auzit întrebarea. ― Nu fi atât de categoric ― îi zise, cu voce scăzută. N-am fi putut opri atacul. Un avertisment n-ar fi făcut decât să-l precipite. Și în fond, pe cine să punem în gardă? Venus n-are un guvern. Sistemul său de detectivi, de magistrați și comunicații se află sub controlul bandei. Ar fi trebuit concepută un fel de alarmă generală, și Eldred și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]