1,214 matches
-
Bucovinei”, „cum a fost pe vremuri școala din Pătrăuți pe Suceava” ori călătoria la o biserică a lui Ștefan cel Mare distrusă de austrieci în 1917. Spiritul științific nu i-a lipsit lui M. și drept dovadă stau Morfologia verbului predicativ român, precum și mai multe studii filologice dedicate unor cărți vechi, religioase ori populare: Un nou manuscris vechi: Isopia voronețeană (1922), Codicele Pătrăuțean și asasinarea lui Grigore Ghica (un manuscris inedit) (1922), Isopia brașoveană din 1784 (1924), Războiul Troadei. După Codicele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
unităților sintactice periferice în raport cu nucleul precum "construcțiile detașate" (CD) situate la începutul frazei este un bun mijloc de a exemplifica decupajul unităților textuale minimale. Bernard Combettes propune aici o abordare textuală: Construcția detașată (CD) introduce în enunț o nouă structură predicativă, desigur redusă, dar care stabilește cu subiectul o relație identică cu cea a unei predicații complete. Această caracteristică, care opune net CD construcțiilor legate, este fundamentală: ea explică faptul că o CD apare adesea ca o paranteză, un fel de
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
adesea ca o paranteză, un fel de incidentă explicativă, care nu este utilizată pentru a determina un grup nominal, ci pentru a aduce o nouă informație despre el așa cum ar face o structură de frază independentă construită pe o articulare predicativă. De aceea CD poate fi interpretată ca un constituent periferic: predicație secundară, ea se adaugă întotdeauna unei prime predicații principale, într-o relație [...] mai strînsă sau mai slabă. (Combettes 1998: 12) Exemplul următor, extras din depeșele scrise de Félix Fénéon
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
sau mai puțin autonomi: circumstanțiale ca în În lacul din Annecy, Între Deuil și Épinay, sau construcții detașate (CD) ca în Trîntindu-l la pămînt pe afișorul Ahile și Căzînd din carul cu fîn, care au rolul de a tematiza partea predicativă a unei propoziții a cărei temă-subiect se află în fraza nucleu. Am vorbit mai sus (cap. 2, § 1.3.) de diferența dintre circumstantial și CD. În toate cazurile vedem că extensia propoziției reușește să umple o Rd. Interpretantul este cel
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
acțiunii verbale). - b2. Calificarea (sau atribuirea de proprietăți): punerea în evidență a proprietăților întregului și/sau părților selectate de operațiunea de fragmentare (b1). Operațiunea de calificare este realizată cel mai adesea prin structura grupului nominal substantiv + adjectiv și prin recursul predicativ la verbul a fi: "Stînca este excelentă". Adeseori este o relație predicativă de tipul a avea care realizează operațiunea de împărțire, rareori fără o caliicare legată: "Are ochi mari". T20 prezintă (cu bold) proprietățile întregului: T20 ZURICH Cosmopolit [pd1] Și
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
proprietăților întregului și/sau părților selectate de operațiunea de fragmentare (b1). Operațiunea de calificare este realizată cel mai adesea prin structura grupului nominal substantiv + adjectiv și prin recursul predicativ la verbul a fi: "Stînca este excelentă". Adeseori este o relație predicativă de tipul a avea care realizează operațiunea de împărțire, rareori fără o caliicare legată: "Are ochi mari". T20 prezintă (cu bold) proprietățile întregului: T20 ZURICH Cosmopolit [pd1] Și totuși tipic elvețian [pd2]. T19 și T66 insistă asupra proprietăților părților întregului
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
va fi descompus, într-o analiză semantică de tip cazual, după cum urmează: (9) Marchizul [N1] oferă un colier de perle [N2] marchizei [N3]. [[[ V + Obiect] Beneficiar] Agent] Proces N2 N3 N1 Factual benefic (acțiune) Un al doilea tip de analiză predicativă îi determină pe W. Kintsch și T. A. Van Dijk să descompună astfel prima frază a unui articol intitulat "Autocolantele și polițiști": (10) O serie de înfruntări violente și sângeroase între poliție și membrii partidului Black Panthers au marcat primele
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
1991) care consideră acest tip de texte mai ales rețeta de bucătărie variante ale povestirii, spunând că se lasă influențați de prezența masivă a predicatelor acționale, că nu țin cont de caracterul ilocuționar al timpurilor folosite (infinitivul, imperfectul sau viitorul predicativ), de absența enunțiativă a subiectului determinat (loc abstract destinat a fi ocupat de către cititor) și caracterul cu certitudine non-ficțional al genului. Faptul că poate fi întotdeauna posibilă o narativizare datorită transformării de la o stare inițială la o stare finală nu
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
importante, în ceea ce ne privește. Cel al efectului de dominantă a povestirii în raport cu dialogul, în cazul discursului indirect, indirect liber și narativizat. Doar discursul direct își păstrează o anumită autonomie. Inserția este, în general, asigurată de formele verbale cu nume predicativ. Ne rămâne însă întrebarea cu privire la întinderea secvențelor dialogale. Forma dominantă a dialogului apropie romanul mai mult de teatru, forma dominantă a povestirii determină apariția unor fraze trunchiate pentru care scurtul extras citat mai devreme (p. 151) este un exemplu reprezentativ
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
est) Frecventă în folclor, forma populară de viitor dobândește valoare expresivă în opera scriitorilor culți prin faptul că dă stilului pitoresc și caracter de oralitate. Același efect stilistic se obține și prin prezența locuțiunilor verbale sau a interjecților cu valoare predicativă. Sunt frecvente episoade de acest gen în opera lui I. Creangă: "Taci, leliță, că te-am căptușit eu! Îi mai pupa tu și pe dracul de-acum!... apoi mă dau jos, caut o lespede potrivită, mă sui cu dânsa iar
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
lacrămile pe obraz, uitându-mă după dânsa!... Eu atunci, haț! de sumanul moșneagului, să-mi plătească pasărea...” Formele de viitor popular ("îi pupa”, "a ieși”, "m-oi întoarce”), locuțiunile verbale( "mă dau jos”, "își ie drumul în zbor”) și interjecțiile predicative ("zbrr!”, "haț!”) dau oralitate, vivacitate și mișcare textului. Prezența inversiunii verbale în operele literare dă frazei o nuanță arhaică și un ton ceremonios: "Deci timpul sosit-a... Semne s-au ivit pe ceriu...”( A.Russo - Cântarea României) Nu numai substantivul
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Cronici”. Majoritatea rubricilor tind să devină tematice, abordând probleme de istorie, limbă, folclor, artă, etnografie. Printre colaboratori figurează N. Iorga (Note asupra încă unui „Câmpulung” muntean: Chioajdele), Vasile Grecu (Versiunile românești ale erminiilor de pictură bizantină), Leca Morariu (Morfologia verbului predicativ român), Gr. Nandriș, Oreste Luția, Al. Bocănețu, N. Grămadă, D. Marmeliuc, C. Brătescu, Claudiu Isopescu, Teodor Bălan, Simion Rali, R. Cândea ș.a. După o secțiune de studii temeinice și bine documentate, însoțite uneori de un bogat material iconografic, se publică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286321_a_287650]
-
acestei apercepții, formele variate de limbaj nu fac decât să exploateze diferența dintre intenție și expresie. Odată reîntregit spiritual, omul aflat sub puterea cuvintelor face trecerea de la usus la fruitio. În termenii lui Dionisie Areopagitul, limbajul capătă nu o funcție predicativă (kategorein), ci una doxologică (hymnein), proiectând infinitul intepretării orizontale pe axa apofatică a laudei. Epilogtc "Epilog" Eliminarea „înțelegerii greșite” nu presupune deci dispariția „neînțelegerii”, mai ales atunci când inima noastră este expusă unor iradierii supralumești. În rugăciune, care este „convorbirea minții
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
e mai mult de atît: în jurul fermei, nucleul cărții. (4) Karen Blixen a știut să contureze și un vast tablou al vieții africane. Tema-titlu este reformulată, primește un nou element, un nou aspect, organizat și el în alte fascicule: extinderea predicativă trimite spre părțile care alcătuiesc acest "vast tablou" (relația sinecdotică cu întregul: Pd PART), ele însele tematizate prin intermediul unor noi proprietăți-calități (Pd PROPR). Să analizăm următoarele propoziții descriptive: (5) Nairobi, orașul din apropiere (6) tribul Massai, războinici neînfricați (7) harnicii
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
informativă, chiar și atunci cînd ea nu este decît parțială. Să analizăm evoluția dinamismul comunicativ din prima frază a cuvîntului înainte. Prin "Începînd cu cea de-a unsprezecea ediție" ni se permite identificarea complementului circumstanțial ca temă proprie și numele predicativ "semestrial" ca remă proprie (ansamblul alcătuind partea rematică a frazei); în acest context, considerăm că adverbul "semestrial" aduce mai multe informații decît ediția (referent presupus a fi cunoscut de către cititorii care au avut, în 1988, catalogul celei de-a zecea
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
textuală a demersului este alcătuită dintr-o descriere relativ "obiectivă" în care argumentarea este un principiu derivat ce apare în valorile vehiculate. Două trăsături caracteristice ale textualității descriptive sînt prezentate constant în acest ansamblu publicitar: pe de o parte, expansiunea predicativă a proprietăților-calităților sau a părților din carte; pe de altă parte, structura definitorie a tipului lexicografic ("această carte este..." sau "această carte, ea este cea care..."). Să analizăm extrasele publicitare (1) și (2): (1) Cartea Anuarul lumii sportive franceze este
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a gîndi înseamnă a judeca? A furniza un răspuns cartesian la această întrebare ne-ar permite să răspundem imputației kantiene a paralogismului substanțialității adresată subiectului cartesian. Ipoteza pe care o propunem este aceea că Descartes nu a făcut din logica predicativă a propoziției conform formulei subiect/copulă/predicat, criteriul pentru a determina natura și statutul ontologic al subiectului. Dacă subiectul transcedental (S) este această identitate spontană a eului ce asumă funcția logică de sinteză în judecată (S este P), atunci niciodată
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
atunci niciodată Descartes nu a identificat actele gîndirii cu predicatele produse de spontaneitatea eului. Subiectul gîndirii nu este la Descartes o simplă funcție logică ce va produce spontan predicatele sale, sau mai mult, judecățile sale. O asemenea aplicație a logicii predicative la subiectul gîndirii are drept consecință dedublarea subiectului în conștiință (sau percepție) și conștiința de sine (apercepție) și transformarea acestei dedublări în condiție a gîndirii. Această orientare transcendentală a gîndirii este mai mult de inspirație leibniziană decât cartesiană. Dedublarea între
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
e ceva ce eu gîndesc, trebuie să concluzionez că eu sunt, eu exist. Deducția sau întoarcerea gîndirii asupra ei însăși în înlănțuirea judecăților pe care gîndirea mea le compune, susține fragilitatea judecății. Așadar, compositio care definea în mod tradițional judecata predicativă și-a schimbat sensul. Ea a devenit “viziunea distinctă a felului în care naturi simple concură la compunerea altor lucruri”. Și această compunere se poate face în trei feluri: prin impulsie, prin conjectură sau prin deducție. Deducția este singura dintre
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
în care expresia fracționară este atașată grupului nominal prin prepoziție: reducere de 30% alternează, în presă și în textele publicitare, cu tiparul în care expresia fracționară este substantivată, mai ales în antepunere, dar și în postpunere, uneori distanțată, în poziție predicativă: până la 30% discount (Rlib, 2008, nr. 5560: 8, col. 3) 0% dobândă de leasing (Rlib, 2008, nr. 5566: 7, col. 3) cota de taxă pe valoarea adăugată pentru vânzarea bunurilor mobile este 19% (Rlib, nr. cit.: 7, col. 1). 2
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
un cuantificator nedefinit. Astfel, este cunoscută tendința de a utiliza superfluu articolul nehotărât sg. (inițial după model francez și german, vezi Iordan 1948: 295, 441; ulterior și după model englez) și pl., pe lângă substantive cu sens propriu, cu funcție de nume predicativ, neînsoțite de atribute: El vrea să devină un medic sau un inginer, Versurile sale sunt niște elegii (Avram [1986] 1997a: 106). Prezența articolului este justificată în contextele în care substantivul actualizează sensuri figurate, construcția cu articol și cea corespunzătoare, fără
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
106). Prezența articolului este justificată în contextele în care substantivul actualizează sensuri figurate, construcția cu articol și cea corespunzătoare, fără articol, fiind diferențiate și prin intonație: X este un țăran, față de X este țăran (Avram [1986] 1997a, ib.). În ce privește numele predicative exprimate prin adjective calificative substantivate, norma literară admite articularea nedefinită doar la adjectivele care exprimă însușiri negative: Ești un laș, Sunteți niște răi (vezi și Dimitrescu [1954] 2002a: 80-81). Structurile, nerecomandabile, în care se exprimă însușiri pozitive sunt astăzi în
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
strâns legați sintactic și semantic de acesta: modificatori restrictivi (cu rol de categorizare, care participă semantic la denotația întregului grup nominal), cuantificatori, constituenți cu rol de complinire sintactico-semantică a substantivului etc. Structurile de acest tip apar atât în poziție sintactică predicativă (vezi supra (a)), cât și în poziție argumentală (complement, grup nominal aflat în recțiunea unei prepoziții). Prezența articolului subliniază valoarea nedeterminată a substantivului și sugerează că forma nearticulată nu mai este simțită ca suficientă pentru exprimarea nedeterminării. Fenomenul este răspândit
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
nedeterminării. Fenomenul este răspândit în limba comună, în presă, dar și în diferite varietăți specializate ale limbii actuale: Slovacia este o republică parlamentară, [...] dar cu un președinte, cu un șef de guvern [pentru republică parlamentară, președinte, șef de guvern; nume predicativ] (CORV: 255-256 și în CLRA) Se produce această întâlnire, care pentru noi, poate și pentru unguri, are o valoare istorică [în loc de valoare istorică; complement direct] (idem: 94) Aveți un accent ardelenesc [în loc de accent ardelenesc; complement direct] (idem: 166) Blocarea investițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
de vânt, în regiunile lipsite de vegetație și când acesta are caracter permanent și viteză mare (S. Popescu, Geografie: 15). Structurile conforme regulilor normei literare, și anume cele din care articolul nehotărât lipsește, sunt mai frecvente în poziția de nume predicativ, dar se înregistrează și în pozițiile argumentale (mai ales în cea de complement sau de subiect al unui verb pasiv, corespunzător complementului direct din construcția activă). Structura grupului nominal de acest tip este variată: România este stat național, suveran și
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]