7,320 matches
-
Perspectivă coroborată cu o analiză a tragediei, căreia i s-ar cuveni „decorul regal”. Adică accentul pus pe regi, pentru că aceștia, ar fi cei mai purificați de „reziduuri sociale și istorice”, ilustrînd o „excepționalitate pură”. E contrazis Shaw, care, în prefața la Sfînta Ioana, îl mustră pe Shakespeare, pentru că i-ar lipsi simțul pentru „suflul istoric”, adică pentru determinarea în concret social a eroilor și evenimentelor: „Dar acesta e tocmai realismul ideal al clasicilor, un realism existențial, într-un fel, adică
I. Negoițescu inedit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2466_a_3791]
-
tipologie a poeziei românești din secolul trecut, de George Bacovia decât de George Topîrceanu, de Emil Botta decât de Marin Sorescu și de Leonid Dimov decât de Grigore Hagiu. Semnalez, în aceeași ordine de idei a relecturii lui Emil Brumaru, prefața Ioanei Pârvulescu, amintită mai sus. Care, cu eleganță și rigoare academică (temperate însă de un subtextual discurs îndrăgostit), expune o analiză relaxată, subtilă și sintetică în același timp, a codurilor discursului publicistic al lui Brumaru, în raport cu cele ale poeziei sale
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
amintită mai sus. Care, cu eleganță și rigoare academică (temperate însă de un subtextual discurs îndrăgostit), expune o analiză relaxată, subtilă și sintetică în același timp, a codurilor discursului publicistic al lui Brumaru, în raport cu cele ale poeziei sale. Pe lângă această prefață, aparatul critic care însoțește volumul ne mai furnizează un instrument exegetic de strictă utilitate: nu mai puțin de 107 pagini de referințe critice, conținând (aproape) tot ce s-a scris relevant despre opera poetului, din 1969 până azi. Semn, poate
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
Mi-am dat seama atunci că ceea ce eu luasem doar drept pragmatism și realism era, în realitate, o vocație neștiută a ideologicului, pe care și-o dezvăluia pas cu pas. O vreme încercase s-o exercite în cadrul sistemului (drept dovadă, prefața la Tratament fabulatoriu, o mostră de perestroikă fără precedent în anii ’80 în România), iar apoi, prin implicare treptată, începuse să imagineze soluții mai apropiate de cele ale societății deschise. Dispariția lui a însemnat și risipirea a ceea ce părea să
Nedelciu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2404_a_3729]
-
prevalându-se de criterii mult mai puțin elegante decât bietul profesor de la Seminarul Teologic din Blaj. Prezenta restituire editorială ne ajută să constatăm asta fără dificultate. Dincolo de excelenta editare a volumului (datorată lui Ioan Chindriș și Niculinei Iacob), merită remarcată prefața celui dintâi, adevărată lecție de echilibru și de informație. Chindriș se numără printre foarte puținii comentatori ne-iritați ai lui Grama. (Până și Iulian Costache, căruia studiul i-ar fi putut oferi bune exemple în ce privește „negocierea imaginii”, îl tratează de
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
se numără printre foarte puținii comentatori ne-iritați ai lui Grama. (Până și Iulian Costache, căruia studiul i-ar fi putut oferi bune exemple în ce privește „negocierea imaginii”, îl tratează de sus, compătimitor, în teza sa de doctorat). Avem, în această prefață judicioasă, nu numai, cum spuneam, un ton nepartizan (e de salutat faptul că Ioan Chindriș îl exclude pe Grama din categoria detractorilor); nu numai o foarte documentată schiță biografică (din care aflăm, printre altele, că profesorul blăjean avea un strălucit
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
binecuvântat ) și editoarei Ceea ce spune totul. Un geniu al Marta Indig Leopold, Israel Denise Idel. Cartea a fost editată în poeziei românești și universale. (pictoriță): versiune bilingvă, româno ebraică, ” Vreme trece, vreme vine, // Eu, precum noi artiștii care ediție bibliofilă. Prefața în ebraică Toate-s vechi și nouă toate; // Ce e separăm omul de creațiile lui, mă uit este semnată de scriitorul Andrei rău și ce e bine // Tu te-ntreabă și numai la creația artistică. Fischof. socoate; // Nu spera și
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
într-o literatură în pas cu vremea. Caragiale n-ar fi avut decât o cultură de cafenea, crede Zarifopol, care i-a fost totuși întâiul editor al operei integrale și de care și-a legat numele printr-o foarte interesantă prefață, Publicul și arta lui Caragiale. Cu asemenea judecăți excentrice, nu e de mirare că Zarifopol și-a atras fulgerele lui Călinescu. Doar că autorul Încercărilor de precizie literară nu pretindea să fie nici critic, nici istoric literar. Era un eseist
Dublă aniversare Paul Zarifopol (1874-1934) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2421_a_3746]
-
parnasiană-simbolistă, traditionalistă-neoclasică și pură. Cel de al patrulea volum a fost destinat traducerilor, următoarele două împărtindu-si proza scriitorului, foarte bogată, după cum se vede, o dată ce i s-a adăugat și buchetul de studii - vezi Tradiție și literatura, precum și cele cincizeci de prefețe ale antologiilor publicate în Pagini alese. Ion Pillat însuși elaborase mai multe proiecte de sumare pentru o ediție completă a operelor sale. În cabinetul de manuscrise al Bibliotecii Academiei Române, unde se află o mare parte a corespondentei familiei Brătianu, căreia
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
de pildă, o astfel de nota la articolul lui Goga despre atît de controversatul în epoca articol al lui Octavian Tăslăuanu, Două culturi!). În acest fel, notele sînt o simplă formalitate, nefăcînd corp comun cu textele din ediție. Cît despre prefață, ea e, prea adesea, complezenta, lipsită fiind total de discernămînt critic. Dar e bine că a apărut o ediție cuprinzătoare din publicistica lui Octavian Goga. Octavian Goga, Naționalism dezrobitor. Permanentă ideii naționale. Studiu introductiv, îngrijire de ediție și note de
Publicistica lui Goga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18181_a_19506]
-
Mircea Anghelescu În prefață primului volum de Discursuri parlamentare din 1897, Titu Maiorescu exprimă - cu oarecare moderație - o idee principial negativă despre revoluția de la 1848: deși ea "avusese însemnătatea ei, întrucît manifestase, cu oarecare răsunet în Europa, deșteptarea conștiinței naționale în românii din Principate
T. Maiorescu si conditiunile progresului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18182_a_19507]
-
nostalgii greu domolite îl subminează din interior. Firește, la Nabokov fermecător este stilul, acea unică pecete a universului lui românesc. Povestirea e simplă și totodată solemnă, mini-tragediile vieții protagoniștilor au totodată un umor isteric, de care ei înșiși sînt conștienți. Prefață semnată de Dan Grigorescu e un comentariu succint dar subtil și perfect adecvat, după părerea mea, al întregului român. Criticul vede în Masenka un fel de suma a tuturor romanelor de mai tîrziu ale scriitorilor, pentru că personaje, teme, idei, stări
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
exigente cu adevarat necesare oricărei vieți în comun - și oamenii nu pot trăi decît împreună - va dura una sau două generații. Așadar, nu sînt foarte optimist pentru viitorul imediat. - Și totuși, continuați dialogul cu istoria. Așa reiese cel puțin din prefață, pe care am apucat s-o citesc, la volumul tocmai apărut la Editură Grasset, sub titlul Le Jardin imparfait - Grădină imperfecta, unde, sub formulă lui Montaigne, vă arătați interesat încă o dată de istorie, - acum de o istorie a umanismului în
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
cititori. Tare mi-e teamă că optimismul e, aici, prea acuzat, într-o vreme cînd nici marile creații romanești nu-și găsesc cititorii. Dar, cine știe?, poate că pronosticul meu va fi invalidat. Dl Mircea Popa consideră, în buna sa prefață, că acest roman din 1898 prevestește Craii de Curtea Veche, găsind ca trăsătură de unire propensiunea spre hagiografia genealogică a lui Mateiu I. Caragiale. Nu cred că are dreptate. Fixația pentru genealogia de stirpe înaltă e a lui Mateiu I.
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
O viață într-o clipă în zarul unui zâmbet". Poet ermetic, între Apollo și Hermes, cărora le dă târcoale Dionysos, botezat în apele Jocului secund și trecut prin confesionalul lui Mallarmé, elegiac în fond și, cum afirmă Eugen Negrici în prefața sa, Dăruit Luminii, George Virgil Stoenescu invelează cele două suflete ce i se zbat în piept - după formula goetheană -, între carnalitate și spiritualitate, între fast și rigoare, între Lidia și Simonie, între mercur și plumb, aur și aer, foc și
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
așteaptă pe Expert să-l confirme în substanța mesajului, acel Frate invocat în titlul antologiei. Îl va găsi și în strictul cadru al literaturii. Din punctul de vedere al Catedrei, criticul pur și simplu, fie că va îmbrățișa concluziile amplei prefețe a lui Eugen Negrici, desferecătoare de sertare și pas cu pas exegetică, fie că se va încredința analizei din postfața datorită Lidiei Vianu, ce demonstrează că George Virgil Stoenescu a aparținut dizidenței și chiar rezistenței - va parcurge cele șapte stații
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
înainte pe un pavaj pietruit cu chipuri de sfincși: "Și acum în seara hărăzită trec/ Hohotind de gânduri, însetat de chin/ Nemișcat în forma zeului petrec/ Îmbătat de rouă în etern suspin"... George Virgil Stoenescu, Fratele meu, versuri, cu o prefață de Eugen Negrici și o postfață de Lidia Vianu, Editura "Univers enciclopedic", Buc., 2000
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
Furet, esențială prin originalitatea punctelor de vedere, ceea ce însă nu exclude nici pe departe înalta ținută intelectuală și finețea raționamentelor. Mai mult de-atît e rolul istoricilor să spună și să sperăm că o vor face. François Furet, Revoluția în dezbatere, prefață de Mona Ozouf, traducere de Gabriela Scurtu Ilovan, Ed. Polirom, Iași, 2000, 192 pag., f. p.
Din nou despre Revoluția Franceză by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16715_a_18040]
-
ce. Apoi, în martie 1937, a fost internat în sanatoriul bucureștean Saint Vincent de Paul și, după alte suferințe atroce, în martie 1938 moartea l-a izbăvit. Secțiunea de corespondență din această ediție a d-nei Mădălina Lascu e răvășitoare iar prefața eruditului domn Ion Pop lămurește cum se cuvine tot ce mai era de spus. M. Blecher, mai puțin cunoscut. Corespondență și receptare critică. Ediție întocmită de Mădălina Lascu. Prefață de Ion Pop. Editura Hasefer, 2000.
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
oricare altul, analizabil și clasificabil, ci și o dramă. Marian Petcu, Puterea și cultura, o istorie a cenzurii, cuvânt înainte de Mihai Coman, Iași, Ed. Polirom, col. "Collegium", seria "Media", 1999. 216 pag. Bogdan Ficeac, Cenzura comunistă și formarea "omului nou", prefață de Daniel Barbu, postfață de Petru Ignat, București, Ed. Nemira, col. "Politica", 1999. 128 pag.
DIN NOU DESPRE CENZURĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16729_a_18054]
-
paginile de cultură, critici specializați sau scriitori care fac gazetărie culturală, scurtele prezentări de carte din celelalte cotidiane de tiraj sînt încredințate unor "buni la toate" care nu au timp și nici dorința să citească. Deci procedează așa: copiază din prefață sau de pe coperta a IV-a cîteva propoziții, adaugă un citat și, după o răsfoire superficială, cîteva prostii din capul lor, reproduc coperta și prezentarea e gata. Iată, de pildă, cum e recenzat în CURENTUL din 26 septembrie volumul apărut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16724_a_18049]
-
înainte de a veni la prochimen, la subiect adică, formulat în întrebarea cu care am început, să spun că Spectrele e scrisă în bine cunoscutul stil al lui Derrida, bazat pe o amfibologie fără sfîrșit, aproape insuportabil, ca de altfel și prefața lui C.M. Ionescu, amîndurora potrivindu-li-se de minune "împletitura" de "jucăuș și ambiguu" sub semnul căreia începe atît una, cît și cealaltă. Reminiscență din Barthes, structuralism, post-structuralism și deconstructivism, acest stil manierist încearcă să facă mai degrabă din lume
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
curând - dacă nu cumva a și apărut - la Londra). Textul a fost publicat întâi, sub formă de serial, în revista Sfera politicii, în 1997, pentru ca acum, iată, să constituie și materia unui volum de 96 de pagini. într-o scurtă prefață, autorul își revendică, în stilul său caracteristic, de Cassius Clay al istoriei literaturii, prioritatea în tratarea temei: "este vorba - cel puțin bibliografic vorbind - de prima schiță sintetică, deși sumară, dar completă în momentele esențiale, a istoriei cenzurii în România". Lucrurile
Terifianta cenzură ca inofensiv obiect de studiu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16748_a_18073]
-
stilul unui om informat și expeditiv, care comunică cititorului doar strictul necesar și nu-l lasă nici o clipă să se plictisească. Cenzura de altădată Din cele 96 de pagini ale cărții, 66 sunt rezervate studiului propriu-zis (celelalte fiind ocupate de prefață și de note). Iar din cele 66 rezervate studiului propriu-zis, mai mult de două treimi (46) se referă la cenzura dinaintea comunismului. Este vorba, în mod evident, de o disproporție. în comparație cu cenzura din timpul comunismului, cenzura dinainte a fost una
Terifianta cenzură ca inofensiv obiect de studiu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16748_a_18073]
-
această intimitate, sigur că am fost stimulată să scriu despre acele texte și am scris despre fiecare. Nu știu dacă există un autor pe care l-am tradus despre care să nu fi scris. Sînt texte care au fost inițial prefețe, studii introductive. Am avut și note și comentarii care cer, la rîndul lor, un efort de tip hermeneutic, cum a fost cazul la Proust, la ediția de autor Flaubert, la Doamna de Staël. Vă răspund astfel și la întrebarea despre
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]