1,676 matches
-
mai sînt Narsai și Kirilona) au contribuit la dezvoltarea noii forme a poeziei liturgice creștine (imnuri și kontakia). Această contribuție s-a împletit, firește, cu tradiția greacă, a compoziției regulate, ordonate și a simțului proporțiilor, totul fiind completat cu un preludiu. Totodată, ritmul s-a bazat pe accentul tonic și pe un număr de silabe egal pentru fiecare vers, chiar dacă schemele strofelor au fost foarte variate. Varietatea și regularitatea au devenit caracteristicile acestor compoziții, o dată ajunse la maxima lor dezvoltare. Termenul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
definitivează o dată cu opera lui Roman Melodul. Un kontakion e format de obicei din stanțe cu metrică asemănătoare, al căror număr variază de la optsprezece la douăzeci și patru (numite oikoi: un termen folosit în mod analog cu italienescul stanza), precedate de un scurt preludiu numit kukulion, cu o metrică diferită. Stanțele formează de obicei un acrostih și adesea reproduc numele autorului. Ultimul vers al preludiului introduce un refren, repetat apoi cu stanțele care urmează. Stanțele, la rîndul lor, au un număr variabil de versuri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de la optsprezece la douăzeci și patru (numite oikoi: un termen folosit în mod analog cu italienescul stanza), precedate de un scurt preludiu numit kukulion, cu o metrică diferită. Stanțele formează de obicei un acrostih și adesea reproduc numele autorului. Ultimul vers al preludiului introduce un refren, repetat apoi cu stanțele care urmează. Stanțele, la rîndul lor, au un număr variabil de versuri, de la optsprezece la douăzeci și patru. Kontakion-ul era intonat probabil de către predicator, în timp ce un cor format din ceilalți participanți la oficiere împreună cu credincioșii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
suflul viului, LCF, 1975, 25; Ciobanu, Incursiuni, 160-165; Ardeleanu, Opinii, 67-71; Balotă, Universul, 165-192; Culcer, Citind, 41-44, 179-186, 204-207; Florin Manolescu, „Racul”, FLC, 1976, 49; Liviu Petrescu, Sub zodia racului, TR, 1976, 51; Const. Ciopraga, Romane-meditație, RL, 1977, 20; Ștefănescu, Preludiu, 182-190; Ungureanu, Proză, 157-165; Georgescu, Volume, 32-37; Georgeta Horodincă, Studii literare, București, 1978, 160-227; Regman, Explorări, 20-28, 192-200; Mioara Apolzan, Casa ficțiunii, Cluj-Napoca, 1979, 154-184; Florin Mugur, Profesiunea de scriitor, București, 1979, 154-175; Ion Vitner, Alexandru Ivasiuc. Înfruntarea contrariilor, București
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
interpretat de ..., pref. edit., București, 1979. Repere bibliografice: Regman, Cronicari, 29-38; Stănescu, Poeți și critici, 142-146; Drăgan, Reacții, 73-78; Grigurcu, Idei, 121-125; Martin, Metonimii, 377-381; Dimisianu, Valori, 160-164; Ungheanu, Arhipelag, 338-345; Cristea, Domeniul, 374-383; Iorgulescu, Al doilea rond, 116-125; Ștefănescu, Preludiu, 281-284; Georgescu, Volume, 161-165; Simion, Scriitori, I, 723-726; Stănescu, Jurnal, 250-255; Mihăilescu, Conceptul, II, 137-143; Dobrescu, Foiletoane, I, 98-109; Cristea, Faptul, 303-308; Zaciu, Lancea, 185-189; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 305-310; Zaciu, Cu cărțile, 171-180; Grigurcu, Critici, 313-330; Felea, Prezența, 44-59; Grigurcu
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
constructive, București, 1975, 119-124; Ungureanu, La umbra cărților, 35-38; Cioculescu, Itinerar, II, 351-355; Cristea, Domeniul, 389-400; Constantin Coroiu, Dialoguri literare, I, Iași, 1976, 122-131; Iorgulescu, Al doilea rond, 134-141; Raicu, Critica, 446-457; Regman, Colocvial, 13-19, 83-84; Săndulescu, Continuități, 271-273; Ștefănescu, Preludiu, 275-280; Dimisianu, Opinii, 151-156; Georgescu, Volume, 157-160; Raicu, Practica scrisului, 412-420; Ungheanu, Lecturi, 285-291; Dobrescu, Foiletoane, I, 119-123; Mihăilescu, Conceptul, II, 132-137; Florin Mugur, Profesiunea de scriitor, București, 1979, 138-153; Cristea, Faptul, 309-313; Popescu, Cărți, 156-159; Raicu, Contemporani, 198-203; Sângeorzan
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
și îi transpune la scară umană, tot într‑un context demonologic, așa cum vom vedea în capitolul următor. Sinteza și concluzia capitolului Peerbolte a sintetizat foarte bine datele acestei perioade pe care tocmai am trecut‑o în revistă și care constituie preludiul propriei noastre cercetări. El remarcă în toată această perioadă șapte tradiții diferite: apogeul răului (2Tes.; Mc. 13; Apoc.; Didah.); falsul profet (2Tes.; 1 și 2 Ioan; Mc. 13; Apoc.; Didah.); tiranul eshatologic (2Tes.; Didah.; Barnaba); fiarele (Apoc.); Beliar (1 și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și de scurtă durată. Roma va fi pedepsită nu de către Dumnezeu, ci de cei zece regi mici, de paie, care vor conduce, la sfârșitul vremurilor, cele zece „democrații”. Această pedeapsă parțială - care constă în dezintegrarea propriu‑zisă a imperiului - reprezintă preludiul judecății finale, săvârșite de Cristos însuși la a doua sa venire. Cât despre Anticrist, el se va așeza în fruntea unui imperiu pe care îl va reunifica în mod artificial, caricatural. Coeziunea acestui imperiu eshatologic, care nu este același cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
versurile 137‑141). În versurile 137‑148, confruntarea finală este prezentată ca o încleștare decisivă între forțele binelui, masate în Orient („ținutul celor credincioși”), și forțele răului, masate în Occident (nelegiuiții care au dărâmat Templul Domnului). Conflictul Orient‑Occident constituie preludiul sfârșitului lumii, descris în versurile imediat următoare. Acest sfârșit ar putea fi evitat numai dacă oamenii și‑ar schimba comportamentul, adică s‑ar întoarce la Dumnezeu. Cele trei etape eshatologice sunt: războiul, învierea și judecata inevitabilă. Cartea a V‑a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dintr‑o lovitură falsele rădăcini ale celor trei capete” - aluzie neîndoielnică la Dan. 8,8, unde se vorbește de nimicirea celor trei regi potrivnici marelui tiran. Ultimul fragment important referitor la Nero‑tiran eshatologic (versurile 361‑370) relatează cucerirea Romei, preludiu al unei conflagrații universale. Nici un popor nu va fi cruțat. Sângele va umple râurile și se va revărsa peste câmpii. Cerul va scutura ploaie de foc. Flăcările se vor amesteca haotic „cu sângele, cu apa, cu noaptea, cu vijelia”. La
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tiranul care l‑a învins pe Nero fuge către nord. Este prins și aruncat într‑un iaz (stagnum) împreună cu profetul său mincinos, îndurând aici „pedeapsa focului” (ignea poena). Ceilalți conducători vor deveni sclavi ai poporului sfânt. Această confruntare umană constituie preludiul Judecății universale. Soarele, stelele, fulgerele, tunetele, toate fenomenele dezlănțuite vor participa la pedepsirea necredincioșilor. Creștinii, atât cei vii, cât și cei morți, vor fi ridicați pe norii cerului, de unde vor asista la judecarea celorlalți. Calamitățile eshatologice vor dura șapte luni
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
bibliografice: Damian, Intrarea, 81-86; Ardeleanu, „A urî”, 144-149; Stănescu, Cronici, 195-200; Protopopescu, Volumul, 225-229; Vlad, Convergențe, 320-328; Corbea-Florescu, Biografii, I, 199-203; Nemoianu, Utilul, 39-44; Dimisianu, Valori, 119-121; Iorgulescu, Rondul, 203-206; Titel, Pasiunea, 79-84; Vlad, Lectura, 204-212; Ungureanu, Proză, 196-201; Ștefănescu, Preludiu, 214-220; George, Sfârșitul, II, 332-335; Mihai Zamfir, Ironia contemporană: condiția ei stilistică, VR, 1978, 7-8; Negrici, Figura, 111-135; Iorgulescu, Firescul, 197-201; Zaciu, Lancea, 108-115; Cristea, Faptul, 223-228; Popescu, Cărți, 135-138; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 226-230; Culcer, Serii, 184-190; Voicu Bugariu, Analogon
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
ed. 2, București, 1998. Ediții: Zaharia Stancu interpretat de..., introd. edit., București, 1972; George Lesnea, Poeme, cu un portret de Ionel Teodoreanu, pref. edit., Iași, 1977; N. I. Popa, Studii de literatură comparată, pref. edit., Iași, 1981. Repere bibliografice: Florin Faifer, Preludii la o monografie „Zaharia Stancu”, CRC, 1973, 11; Paul Georgescu, „Zaharia Stancu interpretat de...”, LCF, 1974, 13; Nicolae Manolescu, Tineri critici, RL, 1975, 12; C. Sorescu, Sadoveniana, AFT, 1976, 7; Valeriu Cristea, Un „realism al primordialului”?, RL, 1976, 36; Al.
SANGEORZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
1977, 6; Al. Piru, Anii de ucenicie ai lui Marin Preda, LCF, 1977, 32; Dinu Flămând, Cum am scris „Delirul” (interviu cu Marin Preda), AFT, 1977, 9; Ciobanu, Însemne, 114-127; Cristea, Alianțe, 393-489; Marin Mincu, Repere, București, 1977, 277-287; Ștefănescu, Preludiu, 133-149; Ungureanu, Proză, 6-40; Memorialistică și istorie, LCF, 1978, 6 (semenează Mihai Ungheanu, Z. Ornea, Laurențiu Ulici, Doina Uricariu, Dan Cristea); Ardeleanu, Mențiuni, 14-30; Dimisianu, Opinii, 105-115, 142-145; Georgescu, Volume, 13-23; Georgeta Horodincă, Studii literare, București, 1978, 76-159; Manu, Eseu
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
unor artiști ca Theodor Pallady, Nicolae Petrașcu, Ștefan Ciucurencu, Corneliu Baba, Corneliu Medrea, Paul Erdös, Henri Catargi, Constantin Brâncuși, Ligia Macovei, Aurel Jiquidi, Nicolae Dărăscu, Florin Pucă, Ion Irimescu, Vasile Kazar ș.a. Alte texte, antologate de Andrei Pleșu în volumul Preludii critice (1975), marchează încercările - în sensul de schițare precisă și promițătoare - de istorie a artei moderne universale, fiind la origine studii, articole, cronici, prefețe, dar și note stenografiate după cursuri. Dincolo de caracterul fragmentar - S. pare să nu fi avut dorința
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
Sima, București, 1968; Dan Botta, în Dan Botta, Scrieri, IV, îngr. Dolores Botta, pref. Ion Biberi, București, 1968, 403-427; Ion Irimescu, București, 1969; Impresionismul, îngr. Nina Stănculescu-Zamfirescu, București, 1970; Scrisoarea de dragoste, îngr. Mihaela Schileru-Chiose, pref. Miron Constantinescu, București, 1971; Preludii critice, îngr. și pref. Andrei Pleșu, București, 1975. Traduceri: Sinclair Lewis, Kingsblood royal, București, f.a. (în colaborare cu I. Bujes); Ernest Hemingway, Cui îi bate ceasul, București, 1945 (în colaborare cu I. Bujes); Richard Sasurly, I. G. Farben, București, 1945
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
infantilă sau ipostaze ale adolescenței, interesul psihologic fiind stimulat de puterea de a fixa o experiență aparent nesemnificativă. Proza stă sub semnul unui romantism particular, specific unei perioade exuberante a vieții, și are o structură de poem lirico-epic, constituind un preludiu la trilogia La Medeleni, compusă din Hotarul nestatornic, Drumuri și Între vânturi, ciclu romanesc care s-a bucurat de un neobișnuit succes în epocă, aducându-i scriitorului o popularitate deosebită. Universul Medelenilor cuprinde două realități diferite: anii premergători maturității, în
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
II, 120-136; Zalis, Tensiuni, 148-163; Laurențiu, Eseuri, 192-208; Papahagi, Exerciții, 178-185; Nicolae Prelipceanu, Dialoguri fără Platon, Cluj-Napoca, 1976, 157-161; Raicu, Critica, 247-256; Alexiu, Ideografii, 121-124; Felea, Aspecte, I, 22-32, II, 56-61; Martin, Acolade, 106-126; Popa, Dicț.lit. (1977), 523-524; Ștefănescu, Preludiu, 70-80; Baltag, Polemos, 181-190; Ciopraga, Ulysse, 159-166; Dimisianu, Opinii, 56-65; Daniel Dimitriu, Ares și Eros, Iași, 1978, 113-139; George, Sfârșitul, II, 353-358; Negrici, Figura, 55-89; Nițescu, Poeți, 72-102; Raicu, Practica scrisului, 315-317; Mirela Roznoveanu, Lecturi moderne, București, 1978, 197-215; Simion
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Al. C. Miloș, Florica Ilva, Virgil Rațiu; cu proză Sorin Moraru, Al. C. Miloș, Cristian Cărăbuș, Ovidiu Bufnilă. Apar traduceri din Herbert Franke și Paul Anderson; Mircea Opriță figurează și cu un articol despre publicistica anticipativă a lui H.G. Wells, preludiu la studiul său H.G. Wells. Utopia modernă. Se reproduc pagini din volumul Respirări de Nichita Stănescu. Alți colaboratori: Septimiu Nicușan, Adalbert Molnár. V. T.
UNIVERS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290358_a_291687]
-
Din 1999 e conferențiar la Facultatea de Teatru a Universității Ecologice din București, în 2002 devenind profesor la Universitatea de Vest din Timișoara. În 1998 obține doctoratul în istoria teatrului cu teza Caragiale, ludicul. Debutând încă de pe băncile școlii în „Preludiu” (1968), U. păstrează de-a lungul anilor cadența productivității. Cu eseuri, comentarii teatrale și cinematografice, reportaje, file de jurnal, sfaturi gastronomice colaborează la numeroase publicații: „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Dacia literară”, „Familia”, „Luceafărul”, „Opinia studențească”, „Orizont”, „România literară
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
parabola Mefisto) și pe câțiva dintre mai marii zilei, cu predilecție în cadrul rubricilor „Cronica rimată”, „Figurine” și „Reflexii”. Printre poeziile lui Alexandru Bilciurescu, dedicate unor chipuri din mahalaua bucureșteană sub genericele „Miniaturi” (Madrigal) și „Mahalaua sentimentală” (Lenuța, fată de bărbier, Preludiu, Tablou), sunt risipite multe caricaturi și desene de P.A. Constantinescu, epigrame, catrene umoristice, amabile săgeți colegiale, cancanuri, glume, întâmplări hazlii din teatru și din justiție, scenete, cele mai multe iscălite C.T. Râzi, Ciacontas, Pipper, XYZ, Ticu, Pan, ce îi ascund, probabil, pe
URLATOAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290380_a_291709]
-
care activaseră în mișcarea legionară sau colaboraseră cu precedentul regim și sunt primiți noi membri, mai toți de afișată orientare politică „progresistă”. Schimbarea denumirii organizației subliniază includerea în rândurile ei și a autorilor de literatură în limbile minorităților naționale, constituind preludiul declarat al angajării politice integrale. Zaharia Stancu, noul președinte, desemnat tot în 1948, anunță într-un interviu „încadrarea totală în linia Conferinței Generale a Muncii”. Pe deplin explicit, sensul angajării este enunțat în statutul adoptat la conferința de întemeiere a
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290357_a_291686]
-
Grigurcu, Idei, 153-158; Raicu, Structuri, 373-377; Dimisianu, Valori, 175-178; Nițescu, Repere, 98-109; Paleologu, Simțul practic, 98-101; Simion, Scriitori, I, 743-749; Ardeleanu, Opinii, 204-208; Ungureanu, La umbra cărților, 45-52; Culcer, Citind, 76-80; Iorgulescu, Al doilea rond, 164-173; Raicu, Critica, 473-476; Ștefănescu, Preludiu, 293-297; Edgar Papu, Nota dominantă: polemismul, VR, 1978, 11; Valeriu Cristea, „Lecturi și rocade”, RL, 1978, 50; Liviu Leonte, Critica criticii, CNT, 1978, 50; Cornel Moraru, „Lecturi și rocade”, O, 1978, 51; Iorgulescu, Scriitori, 350-353; M.N. Rusu, „Lecturi și rocade
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
al trăirilor interioare punctat de câteva rememorări” (Alexandru Piru). Totul vrea să fie un „streaptease” dezvăluind gânduri, stări, produs al unui ochi care nu se fixează pe nici un obiect până la capăt și al unei emoții uneori excesiv sentimentalizate. Un posibil preludiu al chinului creator apare în Zonă de protecție din cartea cu același titlu (1983). Arta poetică a unui eu liric asemănător clovnului, prins între „ficțiune și realitate”, capătă un accent parodic: „Iar mă vizitează zeul/ Îi fac o cafea tare
URSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
Mihail Șerban și Gheorghe Șoimu. Cei doi tineri directori, unul scriitor și celălalt gazetar, își declară intențiile într-un mod insolit, semnând fiecare câte un text ce poate fi considerat articol-program: Mihail Șerban - Mai departe prin tranziție și George Șoimu - Preludiu, acesta încercând să precizeze aspirația publicației: „a ne apropia de fiecare cititor cu bunăvoință” și să promită că vor consacra numere speciale „scriitorilor și actorilor morți, peste care colbul uitării și-a țesut păienjenișul ingratitudinii umane”. Dar V., dispărută repede
VERITAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290494_a_291823]