820 matches
-
Întrucât Mihai era ușor suferind, examenele au fost amânate până joi, 2 iulie. Joi, 9 iulie. La Palatul Regal a avut loc consiliul profesoral al Școlii Măriei Sale Marelui Voevod Mihai, sub președinția regelui. S-a stabilit clasificarea elevilor, fiind declarați premianți următorii: Mavrus Dan, Ionnițiu Mircea și Marele Voievod Mihai, iar mențiune pentru Feldmann Walter și Cernovodeanu Dan. După aceea, profesorii clasei au făcut expuneri asupra activității școlare din cursul anului, iar gen. Tr. Grigorescu a prezentat o dare de seamă
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
și mici suveniruri ale încoronării”. Presa anunță că Mihai își va relua de îndată pregătirea pentru examenul de sfârșit de an școlar. Imediat după revenirea din Anglia, Mihai a aflat despre evoluția bolii colegului său de la Școala Palatină, Dan Mavros, premiantul clasei, care făcuse un cancer galopant. Mihai, care îl considera prietenul de suflet, i-a asigurat cheltuielile pentru deplasare și tratament în Franța. La 22 mai 1937, Dan Mavros s-a înapoiat de la Paris. Tratamentul i-a făcut mai mult
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
odată apropiindu-mă să iau niște păstăi de mazăre, "îmblăciul" mi-a fâșâit pe la ureche. Dacă nu se oprea la timp, nu știu ce s-ar fi putut întâmpla cu capul meu. Vasile și Ilie învățau foarte bine la școală. Erau mereu premianți. Mi-amintesc că odată domnul lor fiind plecat cu treburi la Bacău, clasa lor s-a întorlocat cu a noastră. Eram peste vreo 70 de elevi împreună. Doamna noastră cu greu se făcea auzită. Ca să ne stârnească interesul tuturor, i
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
noutatea și identitatea sa lirică A.B.Domnule Adrian Popescu, ne-am revăzut cu mare bucurie la Botoșani la Zilele Eminescu "Porni Luceafărul...". Cum vi s-a părut ediția din acest an? Ediția din acest iunie a fost una reușită, premianții cei importanți, Ion Pop și Gisele Vanhese sunt doi universitari prestigioși, de talie europeană, dar și doi intelectuali pasionați de poezie. Primul o scrie, din adolescență, cea de a doua descifrează, la Universitatea din Bari, misterul unui "zeu întunecat", zice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
urmă, criticii Eugen Simion, Al. Piru, Nicolae Manolescu (mi-au fost și profesori la Filologia bucureșteană), Gheorghe Grigurcu, Marin Mincu. Păstrez mai multe scrisori de la Constantin Noica, N. Steinhardt, Emil Cioran, Octavian Paler, de la poetul portughez Egito Gonçalves, poetul grec, premiant Nobel, Odysseas Elytis, cu care am corespondat și înainte de 1989. Întotdeauna m-au emoționat mîinile întinse prietenește, solidaritatea sinceră, neviclenită. În timp, am constatat că nimic nu e mai toxic decît o falsă prietenie. Din generația mea corespondam asuduu cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și tendințelor novatoare din cea mai dinamică literatură a momentului, dacă nu ai niciun fel de pregătire în acest domeniu, nu ai descoperit, promovat și urmărit măcar un creator? Dacă nu ai scris despre poezia sau proză lui? A.B.Premianți? Mă întrebi despre premianții edițiilor de aur ale Concursului. E posibil să omit unele nume importante de concurenți premiați, deveniți între timp scriitori consacrați, cunoscuți și pe alte meridiane. Ofer o lista alcătuită la repezeală, lăsându-mă, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cea mai dinamică literatură a momentului, dacă nu ai niciun fel de pregătire în acest domeniu, nu ai descoperit, promovat și urmărit măcar un creator? Dacă nu ai scris despre poezia sau proză lui? A.B.Premianți? Mă întrebi despre premianții edițiilor de aur ale Concursului. E posibil să omit unele nume importante de concurenți premiați, deveniți între timp scriitori consacrați, cunoscuți și pe alte meridiane. Ofer o lista alcătuită la repezeală, lăsându-mă, pur și simplu, în voia tuturor capriciilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mă duc la toate finalele. Oricine știe însă că nu este simpatic să fii un copil pre‑ miant. E o parte bună, că m-am învățat să răspund prima la orice examen sau întrebare, și la Medicină, și oriunde. Dar premianții nu sunt populari, eu pe frate-meu am încercat să îl cresc mai relaxat decât fusesem crescută eu, să nu mai trebuiască să ia 10 la toate. El a fost mai conformist ca mine și nu a avut obiecții să
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
moto spusele regizorului Felix Alexa „Ne-am simțit umiliți și jigniți”, a cărui spectacol „Vis al unei nopți de vară” de la Teatrul Național din București s-a desfășurat în prezența doar a vreo 40 de spectatori - tot atâția cât numărul premianților care așteptau la coadă să-și ridice banii pentru... Crăciun/2003. * Satirul. „Niște confrați întru greaua muncă gazetărească, spre a și-o înveseli, au scos, începând cu ziua de 10 iunie a.c. o revistă umoristică ilustrată. Nimic de zis și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Laxness, ei și-ar găsi cu siguranță un nou „salvator” în literatura din Islanda. Este o formă de devoțiune, o formă de „religiozitate” care se instalează într-o literatură privată de spirit critic. Publicul din Islanda este foarte mândru de premiantul său Nobel. Laxness a rămas, pentru mulți oameni, mintea și sufletul națiunii. Chiar și adversarii săi politici ar fi dorit ca el să devină președinte al țării. Laxness a fost, într-adevăr, o personalitate de mare caracter. Când eram mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fără să zâmbească la multele mele naivități sau teorii „supraetajate”, emise cu argumente excesive și pe un ton mult prea pătimaș ca să poată părea „verosimile”! Îi sunt și azi sunt recunoscător pentru prietenia sa răbdătoare și „înțeleaptă”, Panciu, unul dintre premianții clasei noastre la „Brediceanu” și care, spre deosebire de unii dintre colegii noștri care au ajuns profesori la Medicină la Timișoara sau chiar în SUA, la New York (profesorul medic C. Bona, de curând coleg cu mine la Academia Românăă, mai puțin ambițios
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unor asemenea acțiuni criminale, indiferența noastră, a celor ce trăim în aceste zile dramatice, ar fi o greșeală care ar apăsa ca o veșnică rușine generația noastră. 9 dechemvrie. În sala Ciaikovski, la 7 1/2 sara, festival în onoarea premianților pentru pace în 1952 atât cei care au primit medalia păcii din partea consiliului mondial, cât și premiile internaționale Stalin, "pentru consolidarea păcii între popoare". A prezidat N. Tihonov. A vorbit Surcov. Au luat cuvântul reprezentanți ai Americii latine (Chili, Brazilia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să permită copiilor din Bogata să treacă râul Moldova, deseori umflat de ape. Din acest motiv la 1896, părinții l-au înscris la Școala primară nr. 1 din Fălticeni, unde a studiat între 1896 și 1900, devenind în fiecare an premiantul clasei. Ceea ce a însemnat mult pentru tânărul Rădășanu, școala oferindu-i o alternativă la condiția social-economică a țăranului român la cumpăna celor două veacuri. La începutul secolului XX frecvența la școală era redusă, doar 33,40% din copii de vârstă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Domnișoara Pintea, m-a preluat Învățătorul Vasile Băcilă, din Valea Viilor de astăzi, Vorumloc pe atunci, apoi domnișoara Jeni (Eugenia Munteanu) din Suseni. Nu le-am creat și nu mi-au creat probleme. M-am situat În fiecare an printre premianții clasei. Iubeam cărțile și școala mai mult ca pe orice. Și nu odată trimis cu bivolițele sau cu oile la păscut În Vizu, ascundeam câte o carte În sân și când consideram că nu mă vede nimeni, Începeam să citesc
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
că se gândea ca sunt idiot. Nu prinsesem codul. Când am început să "leg literele", a fost o revelație. Am intrat în cod, unde mă aflu și acum. Clasele primare și gimnaziale în satul natal Chețani. Aveam o psihologie de premiant, insuflată de fratele meu Dinu. Era chinuitor. Am scăpat de chinurile ei, după ce l-am întâlnit pe poetul Vasile Dan, născut în același sat cu mine. După întâlnirea cu Vasile, sistemul meu de valori s-a modificat radical. Intram în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
rea-credință condamnabilă. Toate premiile primite m-au bucurat nespus, agățându-mă de ele, am sperat că toți cei ce nu mă suportă sunt contraziși de realitatea lor. Dar nu e decât o amăgire, ce se va întâmpla cu diplomele de premiant, cu medaliile sau trofeele literare câștigate într-o viață, după ce mori? Se vor arunca la coș, nu vor interesa pe nimeni ele au contat cât ai trăit, ridicându-ți moralul. Premiul USR la debutul editorial cu "La fanion", în 1981
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu au masculin. * Nu toate caprele dau lapte. Nu poți bea bere din toți țapii. Fuga de la școală nu e o probă sportivă. * Nu toate săriturile peste garduri sunt probe atletice. * Cine moare primul nu mai participă la înmormântarea celorlalți. * Premiantul nu este neapărat primul la învățătură. * Văzută pe dos, lumea în care trăim ni se pare normală. * Numai cine merge pe jos rupe încălțările. * Mersul desculț pune în valoare spinii. * Mersul cu mașina e o ședere mecanică. * Numai marile personalități
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
pe argumente diferite. Unele negații mai mult întăresc decât contestă. * Fiecare clopot bate pe limba lui. * Numai viețuitoarele necuvântătoare se înțeleg în aceeași limbă. * Unii învață din greșelile altora, alții nu învață nici din propriile greșeli. * A tot copiat de la premiantul clasei, până a rămas repetent. * Se duce la școală ca să aibă de unde se întoarce. * El învață foarte temeinic: face câte o clasă în doi ani. * Și nopțile albe sunt întunecate. Unde dai și cine crapă. * Ecuatorul este un brâu cu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
și În opinci gustă Menuetul lui Beethoven. - Un părinte exagerat și o mamă duioasă, cu bun-simț ardelenesc. - Bestiile pedagogice ale copilăriei noas tre. - Plimbare retrospectivă prin Bucureștii lui 1900. - Haimana lâc, pezevenglâc și curvăsărlâc În mahalaua noastră deocheată. - Liceul și premianții de onoare de la Sf. Sava ajunși la picioarele Miței Biciclista. - Vivat, crescat, floreat boema noastră veselă și liber studioasă, cu lavalieră la gât. - Căci mai sunt și alte feluri de a Învăța carte, printre care cârciumile cu discuții lite rare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de la Sf. Sava nu ne Învăța nimic, nu ne Îndemna la nimic, această școală care se fudulea cu ai săi permanenți pre mianți Întâi cu cunună În toate clasele, Lazăr Gheorghe și frații Turnescu, mân driile liceului și ale superstiției premianților Întâi cu cu nună - dar ajunși unul belfer obscur pe la pensioanele de fete, iar altul risipindu-și averea, Îndată după majorat, cu nevastă-sa de circumstanță, Mița Biciclista. ...E plină lumea noastră de indivizi care au trecut cu succes atâtea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
atunci când un pro dus al școlii reușește În viață, asta se Întâmplă nu grație școlii, cât mai degrabă În ciuda ei; și invers, că eroii, ilustritățile de pe băncile școlii, nu-s totdeauna cei mai iluștri pe frontul vieții. Prietenul meu Raul, premiant Întâi cu cunună la Matei Ba sarab În toate clasele, doctor În Litere de la București și doctor În Drept de la Paris, era un om sfârșit când și-a terminat glo rioasa lui școlaritate, cu Înfățișarea lui de moșneguț pipernicit, glasul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lor exce sivi și bolnavi de orgoliu, care se țineau de capul copiilor cu sil nicie la Învățătură cu bastonul și cu Înjurăturile, cum l-am auzit pe cunoscutul numismat amator, părintele, galben-verde la față de veninu-i paternal, a doi băieți premianți Întâi cu cunună În toate clasele, dar rămași până astăzi niște emasculați și bâlbâiți de frica părintelui care Încă le mai urmărește amin tirea lor timorată; sau cum am văzut pe alt părinte, decan al scenei române și cerșetor de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Gheorghiadis cea blondă, azi târându și picioarele adipoase, ca de elefant; Lina Magazia, proprietăreasă cuminte peste drum de Liceul Lazăr, colț cu strada Silfidelor (nu: Siflidelor, cum ar spune Caragiale); Mița Biciclista, fostă mai târziu nevastă a bunului meu coleg premiant de onoare la Sf. Sava, azi măritată cu un general și având 83 de ani, dar părând numai de 50 și locuind În casele ei din fața Bisericii Amzei, cadou de 120 000 de lei aur al unui adorator, iar la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și buni gospodari, fiul lui Grigore și Catrina. Între 1940-1944 am urmat școală primară în comuna natală. În prima zi de școală l-am cunoscut și m-am împrietenit pentru o viață cu colegul Ionel Luchian, care a fost mereu premiantul clasei. În octombrie 1944, într-o dimineață încă pe întuneric am plecat la Rădăuți să dăm examen de admitere în clasa I la Liceul “Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți. Între noi era și premiantul Ionel Luchian. Toți purtăm opinci căci în
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93322]
-
colegul Ionel Luchian, care a fost mereu premiantul clasei. În octombrie 1944, într-o dimineață încă pe întuneric am plecat la Rădăuți să dăm examen de admitere în clasa I la Liceul “Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți. Între noi era și premiantul Ionel Luchian. Toți purtăm opinci căci în urmă jafurilor soldaților sovietici, magazinele și depozitele erau golite de marfuri și nu se găsea nici un fel de încălțăminte. Din clasa I am fost fascinat de bogăția, organizarea și spațiul alocat bibliotecii liceului
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93322]