1,175 matches
-
deosebit. Îi spun să nu le bage în seamă. Să le zică să-și vadă de treaba lor. Dar mama nu face așa. De-abia așteaptă să mă logodesc cu Tim. Sau cu oricine altcineva în faza asta. Am groaznica presimțire că mama și-a ales deja rochia de soacră mică și tata are pregătit discursul de nuntă. Probabil se pune praful pe el în garaj, ca pe uneltele de grădinărit abandonate acolo. În orice caz, e grozav să am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
top, iar istețimea lui era incontestabilă, când venea vorba de inteligență emoțională, omul friza cretinismul. Pentru el, nici o conversație de natură personală nu era atât de importantă încât să nu poată fi evitată. Așa că Julia și-a îngropat adânc toate presimțirile negre. Le-a îngropat în locul acela întunecat, unde aveau să le țină companie multe alte probleme nerezolvate și frustrări. Nu putea să le scoată la lumină decât la club, în acel refugiu unde nevestele numărul doi - obligate să simtă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Gacel, dar celălalt căzuse într-un somn profund. Foarte, foarte departe, spre sud... N-am ajuns niciodată până acolo. Ieși fără să facă zgomot și odată ajuns afară, la aer curat, simți o senzație de gol în stomac, ca o presimțire pe cere n-o mai încercase niciodată înainte. îl neliniștea ceva la acei doi oameni aparent inofensivi. Nu aveau arme și aspectul lor nu dădea impresia că ar fi fost primejdioși, dar un abur de teamă plutea în jurul lor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
targuí și tradițiile milenare ale deșertului îi spuneau că se purtase corect primindu-i pe călători sub acoperișul lui, pentru că simțul ospitalității e prima poruncă a legii nescrise a imohag-ilor, dar instinctul lui de bărbat obișnuit să se călăuzească după presimțiri și cel de-al șaselea simț, care-l salvase de la moarte de atâtea ori, îi șopteau că îl paște o mare primejdie și că noii-sosiți puneau în pericol pacea pe care o obținuse cu prețul atâtor eforturi. Laila apăru lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
extravaganta lui pălărie de paie, iar peretele neted al unei stânci, în fundul unei mici scobituri ferite de vânturi și ploi, îl făcea să nutrească speranțe întemeiate privind o nouă și, poate, revelatoare descoperire, o ciudată stare de agitație, ca o presimțire, puse stăpânire pe tot corpul său și își dădu seama că mâinile îi tremurau când pipăi tăietura adâncă a unei linii ce promitea să fie o siluetă înaltă cu contururi imprecise. își șterse sudoarea ce-i curgea pe frunte aburindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ar fi trebuit să răscolească și să dezgroape... Tragi a rău și a pagubă. Ea umblase de fapt pe la primării de sector, pe la oficii ale stării civile, arhive, trăgând speranță la o moștenire. Bani, proprietăți, cică ar fi avut niște presimțiri. Degeaba ar fi încercat frate-său s-o calmeze și s-o abată de la obsesia asta. Adevărul e că avea niște timp de pierdut cât făcea Rafael pe dădaca și pe fată-n casă, și poate că și moartea maistrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe când îl băgai în casă și încuiai ușa. Prin memorie ți se amestecau chipuri și trupuri de bărbați fără nume, care intraseră aici pentru o zi și o noapte, iar disperarea pulsând și vărsându-se-n dorință răscolea în tine presimțirea că el va însemna ceva mai mult. Palmele lui frământându-i fesele parcă ar fi încercat să-i spună asta în singura limbă pe care ar fi înțeles-o amândoi. Nu era totuși mai mult decât o promisiune vagă, însoțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Milică, și frigul, răcoarea și umezeala dimineților de sfârșit de septembrie, care te trag la somn și-ți sperie somnul, cerul apăsător, încărcat, vremea închisă care te roade, îți înțepenește măruntaiele; plutește ceva toxic în aer, respirația se îngreunează de presimțirea iernii gâfâind pe culoare, prin oficii și dormitoare, prin răsuflările și sforăiturile a o sută de copii. Frigul și mirosul de transpirație dospită și urină se strecoară prin țesătura fragilă a cărnii, făcându-l pe Rafael să se zgribulească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dacă nu ar fi caligrafia stranie cu care e scris pe el numele său, exact la fel cu cea din faimosul facsimil publicat În ziar. Dacă inima Îi sare-n piept de spaimă În acel moment, dacă-l invadează o presimțire lugubră a unei nenorociri iremediabile, și vrea, din acest motiv, să refuze să primească scrisoarea, nu va reuși, va fi ca și cum cineva, ținându-l ușor de cot, l-ar ajuta să coboare treapta, să evite coaja de banană, să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
senzația că peste vreo zece sau poate douăzeci de ani, drumurile noastre se vor încrucișa iar pe undeva. — Parcă citezi dintr-un roman de Dickens, am răspuns eu, zâmbind. — Așa o fi, a zis el, râzând, dar să știi că presimțirile mele se cam adeveresc. După cină, am plecat cu Nagasawa la un bar din apropiere ca să bem ceva și am stat acolo până după ora nouă. — Spune-mi, Nagasawa, ce înțelegi tu prin „fapte standard“? — O să râzi dacă-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
acum. Am făcut cafea, zic eu, încântată că vocea mea sună cât se poate de normal. —Grozav! exclamă el mai mult de formă. Îi caut privirea, dar nu vrea să se uite în ochii mei. Neliniștea mea crește: am o presimțire urâtă. —Uite, zice el, și rămâne brusc fără cuvinte. — Ia niște cafea, îl rog eu. Vreau să mă liniștesc cumva, îi torn lapte în ceașcă și i-o întind surâzând; parcă aș fi o soție din Stepford. Jake ia cana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
turiști și mă lăsasem pradă hipnozei provocate de niște perfumadores și de ritmul pontos-urilor... Iar memoria mea Încerca, rând pe rând, ruperea vrăjii, mila și suspiciunea, recompunând mozaicul, și acel climat mental, și chiar oscilarea aceea Între iluzia fabulatorie și presimțirea unei capcane aș dori s-o păstrez acum, când, cu mintea mult mai limpede, stau și reflectez la ceea ce gândeam atunci, pe când recompuneam documentele citite frenetic cu o zi Înainte, și până dimineața la aeroport, și În timpul călătoriei până la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
prin buzunarele rochței. „Da! Uite-o aici! Ce bine îmi pare că o să am cu ce-mi șterge nasul, dar nu mi-l șterg în ea că este frumoasă și curată. Văd eu ce fac.” Teofana, parcă împinsă de o presimțire, căutând prin dulap ce rochiță să ia să se schimbe cercetase și cutia cu lucrușoare rămase de la Paulina și dând cu ochii de batista mamei cea frumoasă a luat-o și a băgat-o în buzunarul rochiței. Când a prins
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
își face de cap și țipă prin toate jurnalele că țăranii au dreptate și că sunt niște mielușei... De altfel, plictiseala lui Grigore creștea cu cât se apropiau de Amara, parcă atmosfera s-ar fi încărcat mereu de mai multe presimțiri rele. Tânărul Herdelea, văzîndu-l cum se posomorăște, regreta că a venit și se întreba de ce l-o mai fi luat. Grigore își dădu seama și-i zise amărît: ― Să mă ierți că sunt cum sunt, dar nici eu nu mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prietenia lui Predeleanu, ochii frumoși ai domnișoarei Olga Postelnicu nu sunt chiar străini de asiduitățile tânărului Iuga. Pe Gogu Ionescu l-a întîlnit ieri după-prânz. Și el telefonase la Pitești. Era mai abătut și avea ochii mereu umezi, parcă o presimțire i-ar fi ros sufletul, oricât încerca Eugenia să-l liniștească. Firește, Titu Herdelea își împărțise timpul așa încît să fie acasă la cinci, când trebuia să vie Tanța. A venit foarte punctual, și s-au îmbrățișat, și au plâns
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mirat să fie altfel, că doar amândoi iubim deopotrivă țara aceasta scumpă și pe țăranii noștri. Astăzi nu mai e vorba de politică, ci de salvarea Romîniei! Iar se încălzi și povesti amănunte înduioșătoare despre despărțirea lui de Melania, despre presimțirile ei, despre curajul lui... Vorbea toată vremea numai de el. Doar prin gări se întrerupea și examina cu atenție lumea. De câte ori descoperea un grup de țărani, îi arăta cu o ușoară spaimă, zicând încet, parcă să nu fie auzit de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
totuși nu cuteza să întrebe direct pe nimeni, dîndu-și seama pe de o parte că toți acești oameni sunt prea plini de suferințele lor și deci fără înțelegere pentru suferința altora, dar mai ales de teama să nu se confirme presimțirile ce-l zbuciumau cu atât mai dureros, cu cât se apropia momentul când va trebui să descopere realitatea. Deodată îi răsună în spate un glas foarte cunoscut: ― Coane Grigoriță!... Coane Grigoriță! ― Ei, domnule Buruiană! Și dumneata pe aici? zise tânărul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
decât se crede... Maiorul Tănăsescu declară ritos prefectului că, având răspunderea întreagă pentru siguranța trupelor, el nu poate îngădui să fie încercuit. Baloleanu fu cuprins de spaimă. Se și vedea înconjurat de cete de țărani sălbăticiți, bătut, schingiuit și omorât. Presimțirea Melaniei sale era aproape să se împlinească. ― Domnule maior, vă rog să luați dispozițiile pe care le credeți utile! zise dânsul brusc, cu glasul puțin tremurat. Un detașament de două plutoane fu trimis să restabilească ordinea în Bîrlogu. Va fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sau trei cărți pe an, aveam acel gen de succes care precede o mare tăcere și apoi uitarea. Cu fiecare nouă carte, mă refăceam după pierderile de la ruletă și mă înfundam iarăși acolo, sub pământ, unde se pare că o presimțire a cărnii și scheletului nostru ne atrage încă din timpul vieții. Lucrul de care mă mir acum cel mai mult este conținutul "idealist", "gingaș" al acelor cărți, d'annunzianismul grețos în care mă complăceam. Cugetări nobile, gesturi princiare, horbote de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la ce volum ne întîlnim, vrei? Părea foarte emoționată, îi tremura buza și mă privea clipind des din pleoape, ca și cum s-ar fi silit să uite ceva, să destrame o imagine din fața ochilor. M-am așezat la scris cu o presimțire ciudată că se va întîmpla ceva nou și mă întrebam dacă nu cumva aștept dragostea Maitreyiei, dacă surpriza pe care o presimțeam nu era o eventuală împărtășire, o luminare a ascunzișurilor sufletului ei. Dar mă trezeam prea puțin clătinat de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încă din vremea ancorării noastre în clipa de fericire, dar noi îl alungăm asemeni unui profet nedorit al adevărului. Speranța noastră că bucuria ce ne întâmpină spre a ne îmbrățișa nu ne va părăsi nicicând se dovedește, astfel, iluzorie iar presimțirea trecerii rapide a stării de extaz, sentimentul consumului accelerat al acesteia se relevă a fi mai aproape de real. Senzația că fericirea trece prea repede nu este, așadar, doar rezultanta dorinței de a o stopa atemporal ci și ecoul relativității ca
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
se arată acum deloc entuziasmată față de veștile despre intrare. Să ne gândim, domnilor, că este de-ajuns un pas greșit și micul nostru regat va dispărea, ca și când niciodată... Mulțimea este sceptică și îngrijorată, iar eu însumi sunt apăsat de o presimțire rea... De aceea vă repet, acum, în al doișpelea ceas : cel care acum, cu o criminală inconștiență, se pregătește să verse atâta sânge - criminalul Brătianu... Chiar dacă aceasta ar fi vocea amicului Victor, pronunțând aceste cuvinte, ar fi necugetat, îmi spun
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
așa cum ție are să-ți placă să o faci toată viața - oh, cerul rose-pâle, siluetele înroșindu-se ale celor doi plopi pe bolta învăpăiată, priveliștea ce o aveai de la fereastra budoarului tău, un incendiu care chiar în pieptul tău exploda, cu presimțirea unei mari iubiri ce va veni odată, și vei trăi atât de intens încât te va durea și fericirea... Respiră și amintește-ți mersul în șaretă, zdruncinăturile ei prin hârtoape, legănatul plăcut când intra pe un drum lin, câmpul verde
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
persoană... Și pe urmă, acele momente când privirea ei - straniu întinerită, depărtată, misterioasă -, mă făcea să întrezăresc un obraz tânăr și visător pe care, cu o înfiorătoare cruzime, o mână atotputernică îl desfigurase... — Biata Muti ! Sunt convinsă că atunci avusese presimțirea că n-are s-o mai ducă mult, pentru că, la fel ca și animalele, oamenii își presimt sfârșitul... Eu nu sunt o fire superstițioasă, dar când s-a prăpădit Muti, au fost tot felul de întâmplări... în primul rând, ușa de la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu automobilul și m-a luat la Gara de Nord. Veneau trenurile cu refugiați și fusese anunțat că va sosi și vărul său, magistratul Geblescu, din Chișinău. Ce impresionată am fost în vânzoleala Gării ! Fețele acelea derutate, neajutorate... Parcă am avut o presimțire rea pentru tot ce va urma ! Ce-o să se întâmple cu noi ? m-am întrebat, trezindu-mă în mijlocul acelei mulțimi care nu mai voia să știe cine ești... Și parcă ghicindu-mi gândurile, nenea Sandu s-a aplecat spre mine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]