70,602 matches
-
tatălui. Uneori exercițiul de revoltă a fiului este Înnăbușit de supunere, frustrările ulterioare fiind puse și ele tot pe seama tatălui. Caracterul reevaluativ al romanului nu se rezumă la transpunerea amintirii În cuvânt și la decelarea unui sens al faptelor, ci presupune un adevărat efort de arhivare a corepsondenței relevante și a altor documente păstrate În acest scop. Creația lui François Weyergans se constituie Într-un colaj compus din fragmente de scrisori, paragrafe din romanele tatălui și din Încercările fiului de a
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
și ea pusă sub semnul căutării, fiind perioada unor revelații ce au ca finalitate convertirea și constriurea unei noi identități, cea monahală și cea de om al culturii și artelor, prin afirmarea ca scriitor și pictor. Trecerea În cealaltă extremă presupune și o reabordare a atitudinii față de Divinitate. Astfel, ateismul este perceput drept răul necesar, autorul considerând că cei care nu au cunoscut ateismul nu au o experiență deplină a credinței. Un alt centru de greutate al romanului Îl constituie evoluția
ALECART, nr. 11 by Anastasia Gavrilovici () [Corola-journal/Science/91729_a_92867]
-
Porcul de ANDREW COWAN V-ați imaginat vreodată că viața cuiva s-ar putea Învârti În jurul unui porc? Presupun că nu... și cu atât mai puțin viața unui adolescent... Andrew Cowan trece de această barieră a raționalului și creează o poveste spectaculoasă, iar porcul pe care Danny se hotărâște să Îl Îngrijească nu e altceva decât reminiscența unui timp
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
footnote Ibidem, GNO, VI.383.9. footnote>, înțelegem că, pentru Sfântul Grigorie, ἔρως este o formă intensificată de ἀγάπη: „Căci iubirea (ἀγάπη) - scrie Sfântul Grigorie -, atunci când sporește Și se intensifică, devine dorință (ἔρως)”. Orice tentativă de escaladare a muntelui spiritual presupune Și exprimă această dorință de bază. În omilia 2 (27)<footnote Or., 2 (63.8); cf. Anthony Meredith, Capadocienii, traducere din limba engleză de Pr. Constantin Jinga, Editura Sophia, București, 2008, p. 165. footnote>, aflăm că miresei i se refuză
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
mereu nesatisfăcută, mereu însetată, mereu implorând pe Dumnezeu să-i fie dăruit mai mult. Dar această dragoste desăvârșită corespunde unei stări de connaturalitate, fără de care nu poate exista: căci această dragoste nu se poate realiza decât între subiecți egali, ceea ce presupune ca sufletul să fie deja transformat în Dumnezeu, îndumnezeit<footnote J. Daniélou, op. cit., p. 207-208; Părintele profesor Dumitru Stăniloae vorbește de asemenea despre acest raport de iubire care se stabilește doar între Dumnezeu Și om ca relație personală, care determină
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
McGinn, „The Language of Inner Experience in Christian Mysticism”, în Spiritus: A Journal of Christian Spirituality, I, Nr. 2, 2001, p. 157-158. footnote>. Chiar noțiunea de simțuri spirituale probabil ne pare tot atât de bizară pe cât de necesară era pentru Origen. Putem presupune că Origen Și acei care i-au urmat Și-au creat propriul limbaj în principal pentru a sublinia diferența dintre intenționalitatea afectivă ordinară Și conștientizarea mistică, ascunsă, a acțiunii lui Dumnezeu. Acest aspect este adevărat, dar este la fel de important să
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
a fi asociată tinerilor germani care, În viziunea lor, trebuiau să dobândească trăsături și calități masculine superioare. Mitul speculat Îl are În centru pe zeul evocat anterior, Prometeu, dar și pe fratele său contemplativ, Epimeteu, un alt titan ce se presupune că a creat bărbații din argilă și apă, lasând femeile să fie făurite de Hefaistos, la comanda lui Zeus. Prometeu va fura focul de la zei, planul lui fiind „să ridice oamenii la un nivel de civilizație mai avansat decât al
ALECART, nr. 11 by Cătălina Dontu () [Corola-journal/Science/91729_a_92883]
-
metaficționale", „tehnici" sau „strategii metaficționale". CRITICA SPANIOLĂ A VORBIT DE METAROMAN SI DE EXPERIMENT LITERAR, IAR CEA ROMÂNEASCĂ DE TEXTUALISM SI POSTMODERNISM ÎN ACELAȘI TIMP, ÎN UNELE STUDII TERMENUL METAFICTIUNE A FOST RESPINS DIN CAUZA ARIEI PREA LARGI PE CARE O PRESUPUNE. Astfel că în unul din cele mai noi studii ale literaturii metaficționale în Spania, Catalina Quesada Gomez preferă termenul „metanovela" în locul „metaficcion", susținându-și alegerea pe motivul preluării și traducerii din engleză a termenului, care nu s-ar plia pe
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]
-
din pustie și călugării vor primi titlul de «filosofi desăvârșiți»”<footnote Jean Boesse, Mistica creștinismului primitiv, Traducere de Beatrice Stanciu, în Marie-Madeleine Davy, Enciclopedia doctrinelor mistice, vol. I, Editura Amarcord, Timișoara, 1998, p. 286. footnote>. Dialogul cu iudeul Tryfon se presupune a fi înregistrarea unei dezbateri de două zile dintre Sfântul Iustin și un savant evreu și însoțitorii săi, care se presupune că a avut loc în Efes. Este puțin probabil ca această lucrare să oglindească o dezbatere reală: Sfântul Iustin
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
Marie-Madeleine Davy, Enciclopedia doctrinelor mistice, vol. I, Editura Amarcord, Timișoara, 1998, p. 286. footnote>. Dialogul cu iudeul Tryfon se presupune a fi înregistrarea unei dezbateri de două zile dintre Sfântul Iustin și un savant evreu și însoțitorii săi, care se presupune că a avut loc în Efes. Este puțin probabil ca această lucrare să oglindească o dezbatere reală: Sfântul Iustin scria în Roma în anii 160, la circa 20 de ani după presupusul eveniment, și, în orice caz, dialogul constituia la
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
creat un canon al Scripurilor recunoscute,<footnote Le canon du Nouveau Testament: regards nouveaux sur l'histoire de sa formation, F. Amsler et al. (ed.), Geneva 2005. footnote> a stabilit unele idei teologice reprezentative și a creat o organizare ierarhică presupunând monoepiscopatul. Părerea că numai Încet s-a afirmat creștinismul normativ a Început să se răspândească pornind de la teza lansată de Walter Bauer<footnote W. Bauer, Rechtgläubgkeit und Ketzerei im ältesten Christentum Tübingen 1934; cf. Orthodoxie et hérésie aux débuts du
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
tradiției iudaice - implicând drept consecință redimensionarea poziției lui Petru, Învinovățit de prea multă deschidere față de lumea păgână și de laxitate În raport cu tradiția legalistă iudaică - dar și de evenimentele istorice legate de războiul iudaic. Dispariția „stâlpilor” și a celorlalți mari misionari presupunea pericolul fărâmițării comunităților creștine, și pentru că În așezările cele mari probabil că existau mai multe grupări cu tendințe și organizări deosebite. Odată ce a dispărut biserica mamă, punctele de referință au rămas apostolii și locurile misiunii lor, Roma mai cu seamă
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
sufletul?” (Marcu 8, 36). Singura piedică în calea urcușului duhovnicesc și a mântuirii este păcatul. De aceea, scrierile filocalice cuprind învățături adresate atât în vederea progresului în cunoașterea lui Dumnezeu, cât și în vederea urcușului moral, deoarece înaintarea în cunoașterea lui Dumnezeu presupune înaintarea în viața duhovnicească. Părinții ne descoperă tainele acestui război nevăzut și îndelungat, vorbindu-ne din experiența luptei lor cu păcatele, dezvăluindu-ne astfel cauzele acestora, felurile și manifestarea lor, gravitatea, urmările nefaste și remediile, fiindcă pentru ei era binecunoscut
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
tânărul de la arte de designul copertei cu care l-ai putea prinde în plasa ta de profesor care trebuie să respecte o programă. Să gândești literatura pe termen lung și în idei, nu în concepte aplicate de multe ori anapoda, presupune un efort, ce-i drept, pentru profesor. Efortul de a citi (și) altceva decât Ion și Moromeții. Sunt de admirat, nu contest, profesorii care ți-ar putea reda toate oftaturile eului liric din poeziile pentru bac, la urma urmei e
ALECART, nr. 11 by SIDONIA SERINOV () [Corola-journal/Science/91729_a_92898]
-
să-l numim compozitor pe autorul unei opere sonore, conotând astfel toate perspectivele incluse unui atare fapt. Termenul trimite însă doar la o competență de ordin tehnic. A compune înseamnă a pune laolaltă, iar dacă ne referim la domeniul sonor, presupune a alcătui o combinație de sunete expozabilă fizic, în spațiu-timp, ca simultaneitate și succesivitate. Compozitorul este cel care proiectează combinații sonore astfel încât ele să se poată executa (pe plan instrumental) și, prin aceasta, să devină audibile ca realități sonore. Compoziția
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
oricând înainte de acesta, ceea ce corespunde unei expresii de amintire. A percepe OS sub aspectul amintirii, se traduce prin a o zări dinspre un trecut asincron cu cel al autorului către un prezent sincron amândurora, ca finalitate comună. A doua analogie presupune ca, pornind de la aspectul ciclic (de refren) al TA din stadiul melosoniei, să ne imaginăm perechile strat-secvență din stadiul actual ca pe niște gonguri ordonate descrescător, atât sub aspectul scăderii intensității cât și sub cel al scăderii densității, respectiv al
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
cavitatea abdominală este rezultatul excesului peritoneal de limfă de la nivel hepatic și din spațiul interstițial splahnic. Creșterea cantității de limfă la nivel splahnic este rezultatul atât creșterii presiunii hidrostatice cât și a coeficientului de filtrare în circulația microcapilară splahnică. Se presupune că acest lucru se datorează în special creșterii fluxului sanguin în acest teritoriu vascular datorită vasodilatației arteriale splahnice. Vasodilatația splahnică importantă contribuie la hipertensiunea portală prin creșterea fluxului venos portal și a unor modificări în microcirculație care realizează o creștere
Revista Spitalului Elias by CRISTINA PLĂIŞANU () [Corola-journal/Science/92031_a_92526]
-
fiind mai mult un fel de aide mémoire sau memento, destinat fixării unor repere. Așa-zisa partitură a unei piese muzicale se compunea din : textul poemului, numele modului în care respectiva piesă trebuia să fie interpretată și ritmul aferent. Se presupunea că un muzician - văzând textul poemului, ritmul ce trebuia urmărit, precum și modul respectiv - și-ar fi dat seama imediat de melodia asociată acestor trei elemente fundamentale. Bineînțeles, cu condiția ca respectivul muzician să fi cunoscut vreodată piesa în cauză. Este
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
oameni care nu știu cum e. Ceea ce doresc oricui. Moartea pasiunii: șase milioane* de personaje În căutarea unui cititor care să le suporte. Nu mi s-a Întâmplat prea des să renunț la a citi o carte. Parțial și din cauză că definiția renunțării presupune, pentru mine, să fi rezistat măcar la primele 50 de pagini. La multe cărți nu ajung să renunț, pentru că o carte care mă prinde o face, În general, În primele cinci paragrafe. Hai, zece, că nu toată lumea scrie fraze cronicărești
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
în zilele noastre tendinței spre o organizare sonoră coerentă în scop de comunicare, cât mai conformă normelor constituite în timp ale limbajului muzical, care să poată dezvălui conținutul spiritual expresiv al operei respective, respectând întrutotul indicațiile existente în textul scris, presupuse a exprima viziunea sonoră a creatorului ei. În acest caz, se pune întrebarea unde se situează limitele corectitudinii, a căror depășire ar constitui o abatere de la voința acestuia; cu alte cuvinte care este teritoriul strict al fidelității unei interpretări. Și
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
Iași, 1997, pag. 17 footnote> (Obiectivitatea în redarea operelor muzicale), în care autorul, Christoph Fabian pleda pentru fidelitatea relativă a interpretului față de opera interpretată și pentru obligația de a tinde spre realizarea acelui efect asupra ascultătorului, pe care se poate presupune că l-ar fi dorit autorul (o tendință de sorginte hermeneutică).O asemenea atitudine este denumită Wirkungsobjektivität (obiectivitate a efectului) opunând-o tendinței simplificatoare de a limita demersul interpretativ la „fidelitatea istorică”. În acest scop, este amintită și exprimarea lui
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
că referirea la text nu este chiar certă. Pentru a pătrunde gândul compozitorului, edițiile trebuie comparate, extrăgând ceea ce le este comun. Și încă nu putem fi siguri. Chiar edițiile Urtext (text original) au proliferat și, surprinzător, nu coincid întru totul! Presupunem că editorii s-au bazat pe manuscrise sau copii diferite, de vreme ce apar diferențe între Urtext-uri, care, toate, se pretind versiuni originale. Dar uneori modificările sunt voite, conștiente (reluând vechi concepții de editare) provenind uneori din schimbarea mentalităților muzicale, alteori din
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
esențialul, socotind că interpretul are cunoștințele de bază, care să-i permită redarea gândului său muzical. De aceea, indicațiile sale sunt de obicei laconice, afară de cazuri speciale care să necesite precizări. În cazul pedalei, aceasta nu este notată decât arareori, presupunând că, în general, interpretul știe cum să o folosească. Nicidecum nu se pune problema că lipsa instrucțiunilor scrise în acest domeniu ar putea însemna un cântat fără pedală. Se știe că Beethoven însuși o folosea din plin. Dar dacă pedala
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
parte din această din urmă categorie. Schnabel a experimentat instrumente contemporane creației sonatei și a constatat că efectul de neclaritate este același ca și pe pianele moderne<footnote Am repetat experiența personal, cu aceleași concluzii (CIV). footnote>. De aceea, el presupune că este vorba despre o necesitate de prelungire enormă a armoniei de Dominantă, indiferent halo-ul de disonanțe creat<footnote K. Wolff, op.cit., pag.100 urm. footnote>. Ca urmare, numeroși autori au recomandat, drept soluție de compromis, ținerea acordului din
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
dinamică: virtuțile nu i-au fost date omului într-un chip deplin; ele aparțin naturii sale numai întrucât menirea acesteia este de a le pune în practică și numai întrucât ele constituie împlinirea și desăvârșirea acestei naturi. Dar realizarea lor presupune participarea activă a omului la planul lui Dumnezeu, colaborarea lui - cu toate facultățile sale - cu voința divină, libera deschidere a întregii sale ființe la harul lui Dumnezeu. Omul a fost creat cu posibilitatea de a realiza aceste virtuți și a
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]