225,185 matches
-
George Radu Independent de voința autorului, prezentul material apare cu o mare întârziere. El a fost redactat cu prilejul difuzării pe piață, la începutul lui 2003, al celui de-al VI-lea volum din "Sburătorul" Agende literare, de E. Lovinescu, care încununează întreaga suită publicată începând din
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
atât de pronunțată încât evocările și mărturisirile din Agende câștigă în percutanță și forță de persuasiune, supunându-te la o "integrare" într-o așa măsură de imediată încât te suspendă din timp, confundându-te cu trecutul. Un trecut care devine prezent. Pentru asta însă Agendele trebuie citite într-o altă cheie decât cea în care se complace lectorul grăbit; aș spune într-o cheie a calmului desăvârșit, sustras servituților curente, în care promptitudinea, reacțiile imediate și ritmul trepidant al vieții zilnice
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
cu totul alta decât cea pe care o trăim, afirmație banală dar care are menirea să atragă o dată mai mult atenția asupra obligativității de a te sustrage din timp, pentru ca identificarea cu trecutul să se producă până la transfigurarea lui în prezent, trăirea devenind astfel nemijlocită. Agendele trebuie citite și recitite în totalitate, în așa măsură încât să le porți în tine și să le ai mereu proaspăt în minte. Contradicțiile care le străbat trebuie să-ți devină familiare, să nu te
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
confortabil în suflet, în adîncimile eu-lui. Agresiunea exteriorului asupra interiorului, din text, se poate descifra în spectacolul lui Tompa Gabor ca o traumă pe care trecutul- puzzle, refăcut din mii de elemente, din automatisme de tot felul o exercită asupra prezentului personajului, al fiecăruia dintre noi. Cărăm, mereu, și necesarul existenței, și balastul ei. De care nu ne putem elibera. Aș spune că în acest spectacol, unul dintre protagoniști este și scenografia lui Helmuth Stürmer. Camera străvezie, cu podele de un
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
de vedere, aparțin registrului jurnalismului investigativ. Senzaționalul și interviul agresiv nu sînt instrumentele de lucru ale politologului. Concluziile analizelor mele despre tranziția din România vor apărea în volumul meu de autor, Democracy - Romanian-style: Parties, Personalities, Ideologies, la care lucrez în prezent. Am încercat să-i demonstrez președintelui Iliescu în dialog că a greșit în felul cum a tratat opoziția politică în primii ani de după revoluție. Am insistat asupra naturii criminale a Securității, de la înființarea ei și pînă la sfîrșit. Am spus
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
competiție, sala plină cu critici, din Grand Théâtre Lumičre, putea urmări o secvență dintr-un vechi Godard, "ŕ bout de souffle", ca o probă a prospețimii nealterate a Nouvelle Vague-ului. Acum, la ediția 2004 a festivalului, Jean-Luc Godard a fost prezent, în afara competiției, cu un nou film, "Notre musique". Un poem ŕ la Godard, o îmbinare de ficțiune și documentar pe lungimea de undă a unui eseu cinematografic despre "muzica noastră", muzica secolului, despre omul în istorie și istoria în om
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
oameni de știință, artiști, și va discuta cu ei despre lumea modernă; întîlnirile vor fi împînzite de imagini "expuse" de cineast, imagini ale actualității "satelito-televizistice", dar și imagini de arhivă, ale secolului trecut (adică XX). O confruntare între trecut și prezent, memorie și uitare, în care cineastul vrea să fie "mai profund decît filozoful"... Godard are 73 de ani, pe care îi poartă cu sprinteneală și indiferență; fumează în neștire, începînd cu ora nouă dimineața, și se poartă ca și cînd
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
o carte de bucate veche - pomenind de icre moi, sparanghel, nisetru - era un document antistatal și de propagandă burgheză; în perioada de maximă lipsă, deveniseră explozive chiar rețetele care evocau (cu inconștientă nostalgie) kilogramele de carne, smîntîna și untul. În prezent șochează mai ales contrastul dintre obiceiuri culinare vechi și modernizarea și industrializarea alimentației, în alegerea unor materii la a căror producere tradițională cititorii nu prea mai au acces. E tot mai puțin realistă (și tot mai puțin atractivă) o indicație
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
a fost nimeni altul decît autorul cărții Despre îngeri, Andrei Pleșu. Și, pe tangentă, Gelu Ionescu. Cronicarul, martor anonim, a urmărit tărășenia și-o va povesti fără părtinire, dar nu fără mirare. La decernarea Premiilor ASPRO pentru 2003 a fost prezent Andrei Pleșu. Aici a obținut mai întîi, pentru cartea cu pricina, premiul la categoria "Critică literară, eseu", apoi Marele premiu, la egalitate cu Gelu Ionescu, acesta pentru Copacul din cîmpie, volum de memorii. l Pînă aici toate bune și frumoase
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
Eminescu și Iorga, admirator al satului-matcă precum, ulterior, Lucian Blaga, "poetul pătimirii noastre" se solidarizează cu suferința seculară a truditorilor pămîntului într-un chip static, printr-o crispare a deznădejdii ce-și găsește finalitatea în sine. Idealizarea trecutului produce un prezent blocat, interzicînd, de facto, viitorul: "Rătăcitor, cu ochii tulburi,/ Cu trupul istovit de cale,/ Eu cad neputincios, stăpîne,/ în fața strălucirii tale./ în drum mi se desfac prăpăstii,/ Și-n negură se-mbracă zarea,/ Eu în genunchi spre tine caut:/ Părinte
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
să devină produsul sacru al unei temeinice și îndîrjite munci profane. Mereu egal cu sine într-un atît de răspicat comportament academic, Tudor Vianu și-a păstrat pînă la capăt "postulatul optimist" (G. Gană) de superioară clasă umanistă atît de prezent în "capacitatea de a trăi lumea aceasta sub toate aspectele ei, a o prețui în sensul tuturor valorilor pe care ea în mod virtual le închide".
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
nu se urmărește forțat și cu orice preț actualizarea, ci se ajunge acolo firesc, prin ritmurile, contextul și presiunile la care mintea, trupul și sufletul cititorului de azi este supus. Neputînd rămîne indiferent, pe creator îl arde și îl costă prezentul fierbinte. Relațiile umane sînt, pînă la urmă, aceleași, cînd este vorba de iubire, de trădare, de crimă, de neputințe, de dreptate și nedreptate. Cred că ceea ce diferă este doar ritmul în care se petrece totul. Și asta nu înseamnă ceva
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
către opera lui Lucian Raicu n-a durat. A intervenit o lege implacabilă a erei informaționale - cine nu e mediatic se pierde în ceață - și una specifică epocii de tranziție: nu există cine e absent. Lucian Raicu nu mai e prezent nici prin scrieri actuale (a fi de față personal e și mai performant). Stabilit la Paris în 1987, el s-a retras într-o tăcere îngândurată. Prin urmare, a fost retrimis în îndepărtata Românie de până în 1990. împrumutând titlul unei
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
Marina Constantinescu Într-o seară, am terminat o carte specială, scrisă poate cu anumite stîngăcii, dar cu o iubire binefăcătoare față de Dumnezeu, față de artiști, față de oameni. Este scrisă de Răzvan Ionescu, el însuși actor, ani de zile prezent în trupa Bulandrei, acum în cea a Teatrului Național din București. "Timpul omului din eternitatea Domnului", cartea apărută la editura "Nemira" în 2003 este un debut și, pentru mine, o însoțire la o inițiere, la un fel de confesiune delicată
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
ceea ce am indicat a fi conservatorismul funciar al lui Al. Paleologu, blazon atît al seniorului, cît și al unei mentalități intrinseci, însă aci cu nuanțe proprii. Acest conservatorism nu reprezintă, ca de-atîtea ori, o lunecare înapoi, o retractilitate ce refuză prezentul, un paseism greoi, nefuncțional, ci o înălțare ca de avion, de unde se desfășoară o priveliște largă. Remanența nu împiedică agerimea observației și luciditatea, ci le potențează. Dl Paleologu nu privește obsedant în urmă, ci în toate direcțiile. în economia intelectuală
Glose la Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12851_a_14176]
-
minții Mă apropii de înserare. Astup Mușchiul viitorului în ornamentul de pe cârja În care șchipătez peste pod Iubire feliată Femeia stând în semiîntuneric Pâlpâind ca o umbră, schimbă Priviri zgomotoase, genunchii în barbă Oglinzile ceții de altădată se întorc În prezent, într-o cabană. Mă scol, merg la ușă O deschid pe jumătate. Adio, spun. Mișcă-ți curul, îmi răspunde. Foarte bine. Ies din semiîntuneric, aud ușa Trântindu-se în spatele meu, mă întreb Unde-i femeia snopită în bătaie. Ești mulțumită
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
Servește ouă la micul dejun Ritm servil pungii legate cu șnur Omuleți aruncați pe pavaj Catifelat zboară cârdul de sturzi Gândul trece prin sită ca un blamaj Rămâne progresul celor surzi Alldahin, alldaher Niciodată obosit, totdeauna stingher Viitorul fluieră în prezent Trâmbițând uneori purtat de curent Dulce uneori, amar mereu Ca un strop de urină foarte greu Niciodată obosit, căutând trecerea Își face făcătorul facerea Face și desface Tot ce-i lipsit de greșeală Uneori tace Măcinat de boală Căutarea lui
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
Negation, 2004. Iorgu Iordan observa că prefixul negativ se poate atașa nu doar cuvintelor simple, ci chiar unor compuse și locuțiuni: neînregulă, neînstare, nelalarg - "se simte nelalargul ei" (Limba română actuală). Exemplele din această categorie nu sînt rare nici în prezent, cu oscilații în ceea ce privește punctul de plasare a negației: "cam la neîndemîna chilipirgiilor ce bat caldarîmul Lipscanilor și al străduțelor limitrofe" (RL 2019, 1996, 18); "și fetele au o dreptate a lor mai ne la îndemâna noastră" (phoenix.ro). Fenomenul îi pune
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]
-
plus, sînt aduse exemple din dialectele italiene (de pildă, de plurale în -ora, chiar și extinse la feminine, ca în rom. treburi). În treacăt fie zis, la lista concordanțelor cu italiana ar merita adăugat pronumele feminin cu sens neutru, deopotrivă prezent în registrul popular-colocvial al celor două limbi (rom. a o păți, a o încurca, it. cavarsela "a o scoate la capăt", "a se descurca"). O mare diversitate de exemple romanice demonstrează că nu este obligatorie explicația slavă pentru reflexive (foarte
Romanic și balcanic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12284_a_13609]
-
cu situații și relații umane, deloc sofisticate, de zi cu zi, din mintea și din sufletele tuturor. Analiza propune de fapt investigarea continuă a trecutului, a raportului fiecăruia cu el - emoțional, social, moral, rezidual - pentru că pe acest raport se înalță prezentul, eliberat sau angoasant. Sînt alternate tonurile, umorul și umorile, este cercetat firesc conștientul și, în același timp, subconștientul. Scenariul își propune acest tip de cercetare și nu formularea unor verdicte. Interesantă mi se pare și inserția de dialog interactiv cu
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
Larian scrie, în Bietele corpuri, despre renunțare și despre ancorarea în lectură, despre o "polifagie" a textelor. Și, pînă la urmă, despre demnitate. A păpușii cu nume atît de neînțeles, Paralipomena, a "structurii" Maradenbone, un fel de flogistic al alchimiștilor, prezent în toate lucrurile, și, în final, a corpurilor. A bietelor corpuri sfîrșite, sfîșiate, plutind în aerul închis al unei camere cu jucării ce, împrejurul lor, se strînge ca un giulgiu.
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
regulă nu vedem, nu apreciem, nu înțelegem și trecem mai departe. Sau trăim trufașul sentiment că ni se cuvine, că nu datorăm nimic în schimb și că faptașul este, probabil, un aiurit. Sau, mai curînd, un fraier. Nobilele sentimente ale prezentului pe care îl parcurg... Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o". (Ioan, 1,5). Poveștile și farmecul lor străbat secolele cu aceeași prospețime. Pe care nimeni nu o biruiește. Pe șapte octombrie 2004 pe la ora 18.30
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
ani are nevoie de modificări substanțiale pentru a se transforma într-o poză de succes la alegători. Pe urmele președintelui Iliescu, premierul a scos și el pe piață o carte-interviu. Intervievatorul e fostul director al IMAS, Alin Teodorescu, e în prezent cancelar guvernamental. Nu mi se pare cea mai bună postură pentru un intervievator independent. Ieșind cu această carte, Adrian Năstase a mizat probabil pe mediatizarea ei. Așa s-a întîmplat, dar nu în sensul dorit de premier. Spune undeva dl
Fotografii retușate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12318_a_13643]
-
schimb, necunoscut până nu de mult, iar autorul său, care se bucura de o anumită apreciere în cercurile filosofice și literare pariziene (publicase, de exemplu, în 1933, foarte originalul și nonconformistul eseu despre Rimbaud golanul (Rimbaud le voyou) și era prezent în câteva reviste de foarte bună ținută intelectuală precum Cahiers du Sud de la Marsilia, era totuși departe de a fi atins cota de popularitate a celui ce fusese numit de Romain Roland, care-l și lansase, "un Gorki al Balcanilor
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
autorul articolului se îndoiește serios de noutatea valorilor propuse de zisa revoluție proletară, făcând o trimitere explicită la ceea ce se petrecea în URSS: "Scontează oare Breton pe valorile cu adevărat noi care nu s-au lăsat văzute nici prevăzute până în prezent - ideile URSS-ului fiind tot atât de vechi și de burgheze pe cât e lumea"... De aici, și concluzia că suprarealiștii n-au "încetat să se caute" și că, dacă există cu adevărat un curent de avangardă care să poată fi legat de
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]