300,679 matches
-
ani, dinainte de război, își scriau de Crăciun și de Paști. O cunoșteam, deși n-o întâlnisem niciodată: o fată voioasă, pusă mereu pe șotii; poznele ei împreună cu bunica făceau parte din repertoriul povestirilor pe care i le ceream uneori seara. Primeam de la ea, înainte de Crăciun, spre încântarea mea, un Adventskalender cu scena toată, desfășurată în relief pe cartonul gofrat strălucind în culori vii, a Nașterii Pruncului în ieslea din Bethleem. Când am ajuns în fața casei lor, în locul numelui cunoscut, la care
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
plictisesc, m-am gîndit să folosesc timpul ăsta pentru a învăța limba micii și cît se poate de necunoscutei țări unde se află sanatoriul. Era, fără doar și poate, o sîrguință inutilă. Pentru toate demersurile necesare, ca și pentru a primi instrucțiunile tratamentului în sine, ajung cu vîrf și îndesat două-trei fraze dintr-o engleză de baltă pe care le știe toată lumea, dar ce pierdeam, mă întrebam eu, dacă îmi umpleam orele goale învățînd limba aia ciudată în loc să fac exerciții de
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
diplomat Nicolae Titulescu, a „Legii optanților”, document prin care au fost despăgubiți toți indivizii de origine etnică maghiară, deținători de proprietăți imobiliare, care, după Unirea de la 1 Decembrie 1918, au optat pentru cetățenia maghiară. Prin această lege, cei Îndreptățiți au primit sumele aferente bunurilor lăsate În România. De aceea, azi este nefirească și complet nejustificată solicitarea acelorași etnici maghiari, dar și a unor escroci, respectiv a urmașilor lor reali sau presupuși, de a li se restitui proprietăți pe care statul român
România secolului XX. In: Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_332]
-
printr-o anume epuizare a invenției, prin sentimentul că tradiția nu e sufocată, prin eclectism și reluare/sinteza ( în cheie ironică și parodică) a tuturor formelor/ manierelor anterioare". De asemenea în 1986, un număr al Caietelor critice e închinat postmodernismului, primind o replică tematică a aceleiași reviste, în 1995. Să fie valabilă ecuația postmodernism-optzecism? Mircea A. Diaconu nu pare dispus a o accepta, explicîndu-se astfel: "Dintr-o mulțime de motive, postmodernismul nu poate fi identificat în totalitate cu optzecismul. Termenii nu
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
tradiție de cercetare, sînt firești tensiunile și mefiențele. Oricum, în asemenea cazuri e mai puțin probabilă polemica, fiind mai caracteristică ignorarea reciprocă. Interpretările pe care Constantin Noica le-a dat unora dintre cuvintele românești în sistemul său ontologic au fost primite cu o anumită ( justificată) rezervă în tabăra lingvistică. De fapt, filozoful a anticipat această reacție și a încercat să-și ia măsuri de precauție: în Cuvînt împreună despre rostirea românească, acolo unde întru e discutat mai pe larg, sînt citate
“Întru”, azi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13984_a_15309]
-
pădurea adormită pentru Baletul din Hamburg (1996), A sort of pentru Nederlands Dans Theater (1997) și Appartement pentru Baletul Operei din Paris (2000). Mai multe balete ale lui Mats Ek au fost adaptate pentru televiziune și două dintre ele au primit Premiul Emmy. Mats Ek este apreciat de asemenea pentru producțiile sale de teatru coregrafic, printre acestea aflându-se Don Giovanni (1999) și Andromaqne (2001) la Teatrul Regal Dramatic. Cea mai recentă lucrare a sa, FLUKE, care a avut premiera în
Mesajul lui Mats Ek () [Corola-journal/Journalistic/13988_a_15313]
-
Teodoreanu, la teorie și solfegii. Frecventând, împreună cu părinții, Salonul Doamnei Procopiu, Mihai Mitrea-Celarianu îl cunoaște, printre alți muzicieni români Sivestri, Ioana Nicola, George Georgescu etc. -, pe Marțian Negrea, al cărui discipol (la armonie), devine la vârsta de 12 ani. Concomitent primește lecții particulare de compoziție și forme muzicale de la Mihail Jora - pe atunci epurat politic din rândul cadrelor didactice ale Conservatorului. Tot atunci este acceptat cu dispensă de vârstă la Conservatorul bucureștean. Ulterior își perfecționează știința muzicală la Conservatorul Național de
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
au petrecut noaptea. Visele pe care le-au avut profeții - deci cadrul în care Divinul comunica cu Terestrul era cel nocturn. Pe de altă parte, noaptea este și un moment critic, un moment în care trebuie să fii dispus să primești un mesaj și, în același timp, să fii dispus să primești un mesaj și să te apleci, să reflectezi asupra propriei tale mizerii umane. În legătură cu acest aspect, noaptea este și momentul zero aș spune, în care, uneori, se percepe ruptura
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
cadrul în care Divinul comunica cu Terestrul era cel nocturn. Pe de altă parte, noaptea este și un moment critic, un moment în care trebuie să fii dispus să primești un mesaj și, în același timp, să fii dispus să primești un mesaj și să te apleci, să reflectezi asupra propriei tale mizerii umane. În legătură cu acest aspect, noaptea este și momentul zero aș spune, în care, uneori, se percepe ruptura între Divin și Uman, momentul în care omul se poate simți
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
o schimbare esențială s-a petrecut la Vila d^Elchingen ( ulterior Casa de creație de la Mogoșoaia), construită în 1870, pentru Hélène Ney d^Elchingen, soția lui Nicolae Bibescu și nepoata mareșalului Ney. Vila, concepută în stil franțuzesc, cu mansardă, a primit o dublă colonadă, la parter și etaj, apropiată ca spirit cu arhitectura palatului, care și ea avea o serie de elemente arhitectonice deschise, pe ambele fațade. Pentru orice componentă care trebuia modificată sau înlocuită, pentru că se deteriorase, sursele constante de
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
obsesia voluptuoasă a reconstituirii integralității originare. Astfel încît trecutul trăiește în prezent iar prezentul în trecut, într-o sinteză căreia doar acuitatea conștiinței îi refuză calificativul inocenței paradiziace. Dar e oare pe deplin acceptabil acest "sfîrșit al istoriei"? Am putea primi cu resignare această escatologie a spiritului creator? Se pare că nu Din comentariile ce ni se oferă sîntem în măsură a întrezări două tipuri de reacție la anistorismul antrenat de postmodernism. Pe de o parte, se manifestă ceea ce am putea
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
Cistelecan, cu precizarea că îl cheamă Alex. Este adevărat că e curajos și sarcastic, dar acestea aparțin, de data asta, fiului, nu tatălui. Așadar, există cel puțin doi Cistelecani curajoși și sarcastici, în numele cărora îmi permit să spun: să fie primit!" l De la Sibiu, dl Mircea Tomuș ne trimite CAIETELE LUI MOPETE, publicație de cultură, nr. 1, anul 1. Pentru cei care nu știu sau au uitat, Mopete este un "personaj" celebru din poezia unui poet celebru, Mircea Ivănescu. Fiecare număr
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13998_a_15323]
-
partid de traistă. Oricum, Al Sahaf a demonstrat la ce servește dl Dîncu: să rămînă ultimul care să ne asigure că totul e bine printre ruine." l COTIDIANUL titrează vesel: "O organizație a societății civile a căpătat dreptul de a primi date despre ascultările telefonice din România. Procurorul general, înfrînt în Justiție de APADOR-CH". Însă chiar în ziua în care în ziarul citat apărea acest titlu Parchetul Curții Supreme își dezvăluia preocuparea de a vedea în ce temei Curtea de Apel
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13998_a_15323]
-
face în folclor, unde fiecare mai pune cîte un cuvînt de la el. Mi-am amintit, citind textul, de bunicile și străbunicile mele, devenite acum, poze în albume. În ultimul număr al revistei locale, intitulat La belle saison, pe care-o primește fiecare pensionar din Blanc Mesnil, la rubrica Quelques lignes, am găsit rîndurile trimise de către o doamnă sub titlul C’est bizarre ( E ciudat). Merită o integrală traducere. Iat-o: Ciudate-s toate, acum... Colțul străzii mele e mai îndepărtat decît
Cercul mincinoșilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14043_a_15368]
-
Soțul meu mă așteaptă în cer. Îl visez mereu. De când s-a dus, tot clădește acolo o casă nespus de frumoasă pentru amândoi. Stau pe-aici, cât m-o mai ține Dumnezeu, ca să-mi ajut în răstimp rudele, din ce primesc. Eu am de toate. Dar soțul meu nu se grăbește, lucrează încet, temeinic. Când va termina de clădit casa, mă duc la el"... Nu l-am mai întâlnit nici pe nea Ionică, din Piața Romană, bătrânelul fragil cu trupul și
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
toată ființa mea rîvnea/ a fi ca ei, a fi chiar zeu" "întîi ieșiră din mulțime/ niște roboți îngălbeniți/ (cîntînd și fals, și fără rime)/ urmați de cîțiva răzvrătiți;// apoi urmară alchimiștii/ și astrologii cu breton" "noi voiam să fim primiți/ de băștinași bănuitori/ strigînd: «nu sînt filopoliți» (sic!) șn.m., R.R.ț". În afară de călătoria prin corp, autorul încearcă și un alt registru: rescrierea poemelor "de geneză" ale autorilor noștri premoderni, în special Ion Heliade Rădulescu ("pămîntul era transparent/ și se
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
și privesc mai ales animalele de rasă, participante la concursuri); adesea, numele oficial al animalului de casă e concurat de alte denumiri, printre altele și pentru că fiecare dintre stăpîni poate avea preferințele sale onomastice; sînt destule animale care nici nu primesc un nume etc. E totuși foarte interesant - din punct de vedere sociolingvistic - să descoperi care sînt modele, preferințele, justificările zoonimelor (numelor de animale) într-un moment istoric dat. În studiul său monografic din 1936, Nume de persoane și nume de
Nume de animale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10373_a_11698]
-
etc. Dacă examinăm doar materialul întîmplător și sistematic pe care ni-l furnizează azi presa și forumurile de discuții despre animale, trăsătura cea mai izbitoare pare a fi atribuirea prin contrast a numelor populare, neaoșe, sau foarte pretențioase. Animalele exotice primesc de preferință nume de persoană banal-tradiționale, care le apropie și le umanizează: Puiul de crocodil, botezat Marinică, a fost băgat într-un cazan cu apă" (Evenimentul zilei = EZ 2748, 2001, 18); "cormoranul botezat imediat de personalul restaurantului cu numele Goguță
Nume de animale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10373_a_11698]
-
și o acceptare din partea mai multor vecini. De obicei numele care se fixează sînt semi-generice și se repetă tipologic: în jurul aproape fiecărui bloc se găseau Vulpița, Ursache, Lupache, Negruța (nume sugerate de culoare, formă etc.). Animalele cele mai predispuse să primească nume - animale de companie, în formula "oficială", pet-uri, cu un anglicism antipatic, pentru că prin pluralul tipic neutru le obiectualizează, sau animăluțe, cu diminutivul cel mai simpatic, caracteristic limbii populare și familiare, sînt adesea prezentate pe forumuri din internet; exemplele
Nume de animale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10373_a_11698]
-
dar un act lipsit de o trăire însoțitoare care să îndreptățească statutul lui de taină, în trecut aderarea la creștinism se făcea deseori printr-o veritabilă convertire. Trebuia să te convertești ca să fii botezat și trebuia să fii pregătit ca să primești botezul. În această privință, un caz spectaculos de convertire creștină este cel al lui Augustin. Indiferent că îl numim "Sfîntul Augustin" ori "Fericitul Augustin", sau pur și simplu "Augustin", convertirea lui are datele unei răsturnări și profilul unei metamorfoze. O
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
de spus cîtă ficțiune și cîtă realitate se află în mărturisirea lui, dar e cert că, în urma acestui episod, filozoful a renunțat la ideea căsătoriei cu concubina sa, și-a abandonat meseria de profesor și, lepădîndu-se de ambițiile lumești, a primit botezul. Ceea ce este izbitor în cazul acestei convertiri este că schimbarea bruscă de atitudine a lui Augustin nu a fost însoțită de o modificare a viziunii sale despre lume. Cu alte cuvinte, cu toate că în trăire Augustin devenise creștin, în gîndire
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
de viață. - Din gîtlejul uscat răzbătu un hîrîit. - Cînd am ajuns aici, eram tînăr. Plin de ambiții. De vise mari. Cînd am coborît din avion, aveam diploma în valiză și cîteva lire în buzunar. Îmi închipuiam că aveam să fiu primit cu brațele deschise. Voiam să intru în serviciul public și să devin secretarul particular al primului-ministru. - În timp ce povestea, glasul îi crescu în intensitate, umplînd camera. - Acesta era planul meu. Apoi am aflat că lucrurile erau puțin altfel. Oamenii de aici
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
atunci am făcut un pariu absurd, am făcut exact romanul la care se așteptau comuniștii de la un tânăr necunoscut; prietenul meu Matei Călinescu mi-a spus că o să fie sau o porcărie, sau n-o să apară. A apărut și am primit și Premiul Academiei. Augustin Buzura: Cenzurile astea sunt de multe feluri și depinde foarte mult și de notorietatea omului, dacă e un om care a dovedit că vinde cartea, ți-o publică oricât ai scrie. Mai greu este pentru cei
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
cuțitul, cu care personajul lui Slavici își ucide soția în Moara cu Noroc nu funcționează aici. Ion al Glanetașului este ucis de rivalul său cu sapa. În replică, Udubeașcă este bătut periodic, dar se duce din nou la adversar și primește încă o porție. Nici o fractură, nici o comoție. E și ăsta un punct de vedere. Mai violent decît Moromeții, la Preda, e un universitar, Petrini. Aflat la muncă silnică, își ucide torționarul aruncîndu-l într-un puț de mină. Cînd se eliberează
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
și deruta librarilor care, în așteptarea cărții și deja puși în încurcătură de titlul ei, o anunțau unii ca pe un roman, alții ca pe un jurnal, alții ca pe niște memorii. De acasă unde, prin deosebita amabilitate a autorului, primisem cartea în "avant-premieră", am aflat că e vorba de un dicționar mai special. Nerăbdătoare m-am adresat autorului, care, amuzat și enigmatic, mi-a răspuns "E un pic din toate astea. Veți vedea." De altfel textul (auto)ficțional "Capriccio", precum și
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]