2,775 matches
-
asemenea afirmații pot fi întâlnite deja în „Cuvântul înainte” al Pmsn. Iată doar una dintre ele: „O teorie rațională despre natură merită, așadar, numele de știință a naturii doar dacă legile naturii, care îi stau la bază, sunt cunoscute a priori și nu sunt simple legi empirice. O cunoaștere a naturii de primul gen este numită pură; cea corespunzătoare celui de-al doilea gen va fi numită însă cunoaștere rațională aplicată. Deoarece cunvântul natură cuprinde deja în sine conceptul legilor, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sine conceptul legilor, iar acest concept cuprinde în sine conceptul necesității tuturor acelor determinări care aparțin existenței unui lucru, se vede ușor de ce știința naturii trebuie să-și derive îndreptățirea numai de la partea ei pură, cea care conține principiile a priori ale tuturor celorlalte explicații ale naturii, și de ce numai datorită acestei părți pure ea este știință propriu-zisă”. Și mai departe: „Orice știință propriu-zisă a naturii are nevoie de o parte pură, pe care să se poată întemeia certitudinea apodictică pe
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
prin urmare, întrețin cu legile mișcării o relație asemănătoare cu cea dintre conceptele intelectului pur și concepte cum sunt mișcarea, forțele de respingere și de atracție, impenetrabilitatea, greutatea, concepte care au fost elaborate în Pmsn pe baza unor considerații a priori. Am prezentat unele dintre premisele și implicațiile a două linii mari în interpretarea relației dintre filosofia transcendentală și cercetarea fundamentelor științei matematice a naturii la Kant. Autorii reprezentativi pentru aceste linii de interpretare își susțin punctele de vedere cu referire
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
care am identificat nuclee ale dezacordului dintre cele două linii de interpretare, prin raportare la unele precizări făcute de Kant. În „Introducerea” la CRP, fizica pură, alături de matematica pură, este caracterizată drept o știință care este constituită din cunoștințe a priori. Kant subliniază că întrebarea pe care trebuie să și-o pună cercetătorul este cum sunt posibile asemenea științe. Însăși existența lor nu ar fi în discuție; ele sunt „real date”, afirmă Kant, de unde rezultă că trebuie să fie posibile 38
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
bazează conceptul empiric de materie), inerție ș.a.m.d., care ne împiedică să o numim o știință a naturii întru totul pură”40. În lumina acestei precizări, expresia fizică pură poate să apară drept derutantă. Kant distinge între enunțuri a priori în general și enunțuri a priori care sunt și pure. Enunțurile matematicii sunt enunțuri a priori pure, în timp ce enunțurile despre fundamentele metafizice ale științei naturii, enunțuri care se referă la substanța corporală, sunt doar a priori, nu și „pure”, în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ș.a.m.d., care ne împiedică să o numim o știință a naturii întru totul pură”40. În lumina acestei precizări, expresia fizică pură poate să apară drept derutantă. Kant distinge între enunțuri a priori în general și enunțuri a priori care sunt și pure. Enunțurile matematicii sunt enunțuri a priori pure, în timp ce enunțurile despre fundamentele metafizice ale științei naturii, enunțuri care se referă la substanța corporală, sunt doar a priori, nu și „pure”, în sensul strict al termenului. Iată de ce
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
știință a naturii întru totul pură”40. În lumina acestei precizări, expresia fizică pură poate să apară drept derutantă. Kant distinge între enunțuri a priori în general și enunțuri a priori care sunt și pure. Enunțurile matematicii sunt enunțuri a priori pure, în timp ce enunțurile despre fundamentele metafizice ale științei naturii, enunțuri care se referă la substanța corporală, sunt doar a priori, nu și „pure”, în sensul strict al termenului. Iată de ce expresii ca fizică rațională sau fizică generală, care sunt folosite
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
distinge între enunțuri a priori în general și enunțuri a priori care sunt și pure. Enunțurile matematicii sunt enunțuri a priori pure, în timp ce enunțurile despre fundamentele metafizice ale științei naturii, enunțuri care se referă la substanța corporală, sunt doar a priori, nu și „pure”, în sensul strict al termenului. Iată de ce expresii ca fizică rațională sau fizică generală, care sunt folosite uneori de Kant, ar fi preferabile expresiei fizică pură. Oricum atributul „pur”, din această expresie, va trebui să fie luat
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
al termenului. Iată de ce expresii ca fizică rațională sau fizică generală, care sunt folosite uneori de Kant, ar fi preferabile expresiei fizică pură. Oricum atributul „pur”, din această expresie, va trebui să fie luat doar în sensul de cunoștință a priori 41. Din punctul de vedere al temei noastre, observația că enunțurile fizicii pure nu sunt „pure”, în sensul strict al termenului, merită atenție. Să ne întrebăm de ce a asociat Kant matematica pură cu ceea ce el a numit „fizică pură”. Răspunsul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în sensul strict al termenului, merită atenție. Să ne întrebăm de ce a asociat Kant matematica pură cu ceea ce el a numit „fizică pură”. Răspunsul ne stă la îndemână. Atât matematica, cât și fizica pură, sunt constituite din enunțuri sintetice a priori. Pentru formularea problemei filosofiei transcendentale, ca problemă a posibilității judecăților sintetice a priori, au fost, așadar, necesare două rezultate prealabile. Primul rezultat a fost acela că propozițiile matematicii sunt enunțuri sintetic a priori, și nu analitice. Al doilea rezultat, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Kant matematica pură cu ceea ce el a numit „fizică pură”. Răspunsul ne stă la îndemână. Atât matematica, cât și fizica pură, sunt constituite din enunțuri sintetice a priori. Pentru formularea problemei filosofiei transcendentale, ca problemă a posibilității judecăților sintetice a priori, au fost, așadar, necesare două rezultate prealabile. Primul rezultat a fost acela că propozițiile matematicii sunt enunțuri sintetic a priori, și nu analitice. Al doilea rezultat, nu mai puțin important, a fost acela că la începutul sau la baza științei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pură, sunt constituite din enunțuri sintetice a priori. Pentru formularea problemei filosofiei transcendentale, ca problemă a posibilității judecăților sintetice a priori, au fost, așadar, necesare două rezultate prealabile. Primul rezultat a fost acela că propozițiile matematicii sunt enunțuri sintetic a priori, și nu analitice. Al doilea rezultat, nu mai puțin important, a fost acela că la începutul sau la baza științei matematice a naturii stau enunțuri sintetice a priori, enunțuri ce nu pot fi derivate din experiență, ci fac abia posibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Primul rezultat a fost acela că propozițiile matematicii sunt enunțuri sintetic a priori, și nu analitice. Al doilea rezultat, nu mai puțin important, a fost acela că la începutul sau la baza științei matematice a naturii stau enunțuri sintetice a priori, enunțuri ce nu pot fi derivate din experiență, ci fac abia posibilă cunoașterea naturii corporale. Pare greu de contestat că autorul CRP a ajuns la această concluzie cercetând nu cunoașterea în genere, ci examinând fundamentele științei exacte a epocii. O
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a tuturor conceptelor și enunțurilor despre fapte, proiect pe care îl atribuia lui Locke și Hume. Ceea ce Kant va afirma în mod explicit: „Dar derivarea empirică la care au ajuns amândoi nu se poate concilia cu realitatea cunoștințelor științifice a priori pe care le avem, anume ale matematicii pure și ale fizicii generale, și, este, prin urmare, contrazisă de faptul existenței lor”42. „Faptul” fizicii pure a stat, prin urmare, drept ceva clar conturat în fața ochilor lui Kant și a reprezentat
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
drept satisfăcătoare. Pmsn, în primul rând „Cuvântul înainte” al cărții, pot fi citite din această perspectivă. Constatarea care se desprinde din lectura atentă a „Cuvântului înainte” este că pentru autor conștiința faptului că noi avem o seamă de cunoștințe a priori despre natura corporală a precedat expunerea lor sistematică. Această expunere urmărește să înfățișeze partea pură a cunoașterii noastre despre natura corporală „despărțită și cu totul neamestecată cu cealaltă (bazată pe experiență - n.m. M.F.), pe cât este posibil în întreaga ei completitudine
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Kant, atunci mesajul ei mereu actual ar putea fi formulat astfel: în fiecare formă istorică de viață sțiințifică putem distinge un cadru constitutiv de presupoziții generale și conținutul empiric propriu-zis, care este formulat în acest cadru; presupozițiile sunt relativ a priori, în sensul că ele sunt sustrase o perioadă de timp controlului experienței, și metafizice (sau „transcendentale”) în sensul că ele fac posibilă cunoașterea bazată pe experiență; iar cercetarea și explicitarea lor analitică este o îndeletnicire prin excelență filosofică. NOTE l.
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Kant, Metaphysische Anfangsgründe der Naturwissenschaft, Konstantin Pollok (ed.), Meiner Verlag, Hamburg, 1997, pp. 6-7. În Critica facultății de judecare, Kant distinge principii transcendentale - principii care fac din lucruri obiecte ale cunoașterii în genere - și principii metafizice, principii care determină a priori concepte date empiric. „Astfel, principiul cunoașterii corpurilor ca substanțe și ca substanțe modificabile este transcendental, dacă prin aceasta se spune că modificarea trebuie să aibă o cauză; el este însă metafizic, dacă prin aceasta se spune că modificarea substanțelor trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
traducere de V.D. Zamfirescu și Al. Surdu, Editura științifică și enciclopedică, București, 1981, pp. 75-76.) În sensul acestei distincții terminologice, CRP și Pr. formulează principii transcendentale, iar Pmsn, principii metafizice. 4. Kant numește „pură” orice cunoaștere bazată pe principii a priori, chiar dacă ea este aplicată unor concepte empirice. 5. Immanuel Kant, Metaphysische Anfangsgründe ..., p. 5. 6. Ibidem, p. 9. 7. Kant s-a exprimat în același fel și cu alte prilejuri. În perioada pregătirii lucrării, la 13 septembrie 1785, el îi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
der Physik, Vittorio Klostermann, Frankfurt am Main, 1969. El scrie, referindu-se la CRP, că aici „Kant nu vrea să ofere o teorie a cunoașterii empirice, în calitate de cunoaștere empirică, ci prin răspunsul la întrebarea Cum sunt posibile judecățile sintetice a priori?, el vrea mai degrabă să explice cum sunt date cunoașterii empirice obiecte în genere pentru a fi cunoscute, adică cum poate fi ea (cunoașterea empirică - n.m. M.F.) obiectivă”, (p. 10). Dezvoltându-și argumentarea, autorul adaugă: „Kant nu pune la îndoială
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
va putea înfățișa drept știință, traducere de M. Flonta și Th. Kleininger, Editura All, C.E.U. Press, București, 1996, p. 96. 41. În „Cuvântul înainte” la Metaphysische Anfangsgründe, există un pasaj în care autorul folosește expresiile pur (rein) și a priori ca sinonime: „O teorie rațională despre natură merită, prin urmare, numele de știință a naturii numai atunci când legile naturii care îi stau la bază sunt cunoscute a priori și nu sunt pur și simplu legi empirice. O cunoaștere a naturii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
există un pasaj în care autorul folosește expresiile pur (rein) și a priori ca sinonime: „O teorie rațională despre natură merită, prin urmare, numele de știință a naturii numai atunci când legile naturii care îi stau la bază sunt cunoscute a priori și nu sunt pur și simplu legi empirice. O cunoaștere a naturii de primul fel este numită pură...” (Op. cit., p. 4). 42. Immanuel Kant, Critica rațiunii pure, ed. cit. pp. 124-125. 43. Immanuel Kant, Metaphysische Anfangsgründe, p. 5. 44. Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
principii empirice”1. Fără îndoială că interesul lui Kant pentru știința naturii a fost unul strict filosofic. În perioada de dezvoltare a gândirii sale numită „critică” el a examinat știința matematică a naturii doar în relația ei cu principiile a priori ale naturii în genere și cu principiile a priori ale naturii corporale. Se ridică în mod firesc unele întrebări preliminare: Cât de bine a cunoscut Kant știința matematică a naturii din epoca sa? Poate fi desprinsă din scrierile sale o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pentru știința naturii a fost unul strict filosofic. În perioada de dezvoltare a gândirii sale numită „critică” el a examinat știința matematică a naturii doar în relația ei cu principiile a priori ale naturii în genere și cu principiile a priori ale naturii corporale. Se ridică în mod firesc unele întrebări preliminare: Cât de bine a cunoscut Kant știința matematică a naturii din epoca sa? Poate fi desprinsă din scrierile sale o concepție cât de cât coerentă asupra științei naturii, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
concept kantian al fizicii propriu-zise drept lipsit de perspective. „Kant - scrie el - nu vrea să ofere o teorie a cunoașterii empirice, în calitate de cunoaștere empirică, el vrea mai degrabă să explice prin răspunsul la întrebarea « Cum sunt posibile judecățile sintetice a priori?Ă în ce fel sunt date cunoașterii empirice obiecte în genere pentru a fi cunoscute, adică în ce fel poate fi ea în genere obiectivă.” 5 Și alți comentatori sunt de acord cu observația că despre fizica propriu-zisă Kant a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Newton. Iar în Pmsn Kant ar fi dat o deducție a teoriei lui Newton 10. Kant ar fi gândit știința ca episteme, în sensul că enunțurile ei pot și trebuie să fie derivate dintr-un mic număr de principii a priori. Până și un precaut filosof contemporan al științei a putut să afirme că lui Kant „i se poate atribui punctul de vedere că părți centrale ale fizicii newtoniene aparțin fizicii pure”11. Multe afirmații explicite ale lui Kant sunt însă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]