853 matches
-
spune ea. Chiar e. Îmi ia câteva secunde să fac legătura. Apoi mă străbate un fior de panică. Mii de gânduri îngrijorătoare îmi trec imediat prin cap. Dar apoi îmi spun să nu îmi fac griji. E ridicol. Trag concluzii pripite. Mi-o ia imaginația razna. Cu siguranță... cu siguranță Adam nu ar fi invitat.... adică pe cineva lucrând la aceeași companie ca mine? Deschid gura să vorbesc, dar nu iese nici un cuvânt. În loc de asta, trag aer în piept și aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de Polirom și „Suplimentul de cultură“, de Șerban Foarță, maestrul de ceremonii, și de Robert Șerban, neobositul apărător al culturii din îndepărtata noastră zonă de vest, ascultăm cuminți istoriile minții. Cu Mr. Clippit și Mirele fără căpătâi în mâini, pipăi pripit grafica și tipăritura. Îmi place pentru că, da, poezia trebuie pusă în volum ca în ramă sau în farfurie ca o prăjitură. Îți mai aduci aminte, Nela, cum începea telenovela?, îmi pică ochii pe ilustrațiile de schelete de stil inconfundabile din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
agale, sătul și mulțumit, șeful. Se făcuse deja ora prânzului, acasă nu avea de ce să se ducă, era sătul, mâncat, băut... Și totuși se duse. Întâi se uită ca prostul la Monica, de fapt trecu cu privirea prin ea, apoi pripit și hotărât trase de cordonul capotului ei. Era un om practic care, la urma urmei, se mulțumea cu ce avea. De aceea Monica, la vederea musafirilor, Carmina cu Ovidiu era plină de bune intenții. Iubită, îmbăiată, să tot vezi lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
explicația savantă. De ce a păstrat Dora un copil care știa că va avea de suferit? Karp Îmi evită privirea. — Poate n-a spus nimănui că tatăl copilului era fratele ei. Poate că doctorul pe care Îl consultase a judecat situația pripit. Poate n-avea de ales. Își luă spatula; musca dispăru ca prin minune. N-am reușit să răspund la primele Întrebări, dar ultima mi se păru absurdă. — N-avea de ales? Dora a plecat din Kolberg de bunăvoie! La șaisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cât de emoționată fusese să-l vadă pe Ralph reintegrat în sânul unei familii și să-i mulțumească încă o dată lui Jack pentru generozitatea sa. Ar fi adăugat poate cât de mult se înșelase în privința lui Jack însuși - concluzia ei pripită că trebuia să fie un tată dezastruos când părea să fie exact pe dos. În ultimele zile avusese ocazia să-l vadă împreună cu Ben și afecțiunea dintre ei nu putea fi pusă la îndoială. Ajunsese chiar să bănuiască faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Ea tăcea, c-o mână la bărbie, cu ochii întorși spre foc. Cum te cheamă? —Chiva! Eu mă gândeam: Ce să mai spun? — Am să vorbesc cu neica Marin, să nu te mai ție așa ascunsă... Nu, nu! răspunse ea pripit; să nu-i spui nimic! Și în glas deodată i se deșteptase un fior de spaimă. —De ce? Mă ucide taica, când o afla că ți-am dat drumu-n casă... — Atunci de ce mi-ai dat drumul?... Ea parcă sta la îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
amândoi după aceea ca o nălucă printre trunchiurile cafenii și o pierdură din vedere. Pădurarul începu să-și încarce pușca. Zise cu liniște: —A fost prea departe... Boierul era ațâțat și mânios. Cum dracu de a venit așa? vorbi el pripit. Nici nu m-așteptam... Eu ascultam cânii... Am tras prea repede... m-am grăbit... —A fost fără știre... zise încet Vasile. Da’ nu-i nimica... Trebuie să mâie cânii într-acoace alta... Aici e hățașul lor... Deodată tăcură, cu urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu glas înăbușit. — Domnule Ștefan... Domnule Bucșan... eu sunt... nu mă cunoști?... Haia Sanis!... Aha!... vorbi tânărul. Te cunosc... și începu a râde încet, cu prietinie. La râsul lui, fata simți cum îi tremură o căldură dulce în piept. Șopti pripit: Nu ne vede nimeni? Aș vrea să-ți spun ceva... Dar nu trebuie să ne vadă, nici să ne-audă nimeni... Ce vrei să-mi spui? — Îndată... Hai puțin mai încoace... pe hudiță... pe-aici nu trece nimeni... Domnu Bucșan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
e departe... n-am fost niciodată pe-acolo... Și eu, un biet băiet fără părinți... —Așa-i... hm! suspină moș Nastase și se ridică în picioare. Iaca, vine și fata cu apa. Fata grăbea, lepăind cu picioarele-i desculțe, sufla pripit și ochii mari îi luceau pe fața brună. Coborî cele două trepte ale bordeiului, căută pe prichiciul hornului ulcica de lut, o umplu cu apă și o întinse drumețului.- Niță Lepădatu bău pe nerăsuflate și mai ceru o ulcică. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
măi băiete, nu mă omorî! gemu deodată cu groază Faliboga. Lepădatu se sculă ușor în picioare; își trecu la spate, în chimir, buzduganul; privirile i se muiară și ridică pe vătaf de jos. Nu te omor, bade Sandule... zise el pripit. Ce am eu cu dumneata?... Mai bine m-oi duce în lumea mea- ca să-mi câștig o bucățică amară de pâne -, decât să mă războiesc cu dumneata ori să intru într-un pacat! Iaca harapnicul. Iaca, pune-ți gluga-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-se nedumerit la curteancă. Se ridică și domnu Anton. Mergem și eu, pornim mora... mormăi el. Venit la voi, vorbim puțin și fumat pipa... Acuma mergem. Da’ tu nu mergi? întrebă călugărița pe fată. Marghiolița se trase îndărăt și zise pripit: Nu, eu mă duc acasă... M-a fi așteptând tătuca... —Bine, da’ vezi de mai dă pe la curte... Madama își întoarse spre lumină obrazul palid și ochii negri și ieși cu mișcări mlădioase. Moș Isailă încărcă în spate blănile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și glasul subțire al călugăriței. Apoi glasul mai slăbit: — Moș Isailă, nu sta, du-te înainte, că te ajung... Fata se desfăcu de lângă Lepădatu, își trase iar broboada pe ochi și peste gură; obrazul i se întunecă de ură. Șopti pripit: „Să vii, bădică...“ Și se strecură afară. Lepădatu rămase singur, amețit. Se cinchi jos iar, între blănile de oaie, lângă clitul de opinci. Încercă să lucreze cu custura și cu țăpușa, dar n-avea nici un spor. Bordeiul întunecos, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și se purta cu el foarte supusă și la locul ei, ca una ce-și amintea cuptorul pe care crescuse și înțelegea să prețuiască binele în care avusese norocul să intre. Altfel viața ei părea a curge liniștită. Cu întoarcerile pripite, căutăturile crunte și fornăiturile lui Alexa, se obișnuise. Ba râdea pe ascuns, întorcând capu-ntr-o parte și ducând mâna în gură, când vedea bine că vătaful o teme chiar cu boierul. Își aducea aminte ea de ceva nedeslușit și de demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Culi, după porunca ce ni s-a dat. Nu știu câți kilometri or fi, dar ne ducem. Paznicul păru a fi primit o lovitură; se trase un pas înapoi; dar îndată i se veseli pe față disperarea și o încăpățânare bolnavă. Clipi pripit, hotărând: Atunci mergem. Tot așa ar fi putut spune că se duce să se dea cu capu-n jos într-o fântână. Tâmplele iarăși i se zbătură ca sub flăcări. Așa că noi o învălim bine și frumos, urmă nana Floarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o învăli cu lăvicerele, omul veni iar în casă și opri limba ceasornicului. A oprit limba ceasului, zise tainic Bezarbarză cătră nana Floarea. Ea ridică din umeri cu obidă. Faptele lui Culi erau cu totul neînțelese, ca și această plecare pripită, dis-de-dimineață. Sluga făcu: Hm! Vârî carabina și înfipse biciul la bourii săniei, dădu fuga să-și ia căciula, și-o îndesă peste părul răzvrătit, căută un toiag într-un cotlon și o luă repegior pe cărare, spre Braniște. Astfel, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trăgând de jos în sus jugul; Murgul rămase moale; necheză ușurel, într-un chip nou, cu totul straniu, cum nu-l auzise niciodată Culi. „I s-a rupt piciorul de la genunchi“, gemu el în sine, fără cuvinte. Îi desfăcu șleaurile pripit, urni sania la o parte. Nana Floarea se desprinse numaidecât din locul ei, înfășură pruncul în sarică, potrivindu-l în golul pe care-l lăsase ea. Veni la cal, ca să vadă de aproape nenorocirea. Își apucă în palme tâmplele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stăpânii și doctorul, Culi a încercat să se ridice de la marginea patului. Era îmbrăcat în ziua aceea; își legase și cravată. Doctorul Aurel Micu a venit asupra lui și l-a cuprins de mână, dându-l îndărăt. Paznicul rezistă, clipind pripit; apoi se supuse și se așeză. — Ha-ha! a strigat Ieronim Dragu, cine spune că-i bolnav Culi? De ce poate să fie bolnav Culi? Am fost greu bolnav, domnule doctor, a răspuns cu voce ostenită Ursake. Micu îi pipăia fruntea, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
făină, 500 ml de lapte, 5 ouă, șuncă, 2 linguri smântână, parmezan Se pun la topit într-o cratiță 50 g unt cu făina, amestecând să nu se facă cocoloașe. Se adaugă laptele fierbinte și se face ca o mămăligă pripită, apoi se dă la răcit. După ce s-a răcit, adăugăm pe rând gălbenușurile, batem bine compoziția, după care adăugăm albușurile bătute spumă și sare după gust. Se coace în tavă tapetată timp de douăzeci de minute, iar după ce s-a
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
nici o informație din sau despre România: înseamnă că nu se întâmplă nimic rău. Atunci când, însă, au loc evenimente cu totul deosebite, cu implicații la nivel planetar, lucrurile se schimbă. Toate canalele atacă subiectele, curg tot felul de informații, unele chiar pripite, se organizează dezbateri, se fac co- mentarii de specialitate, toată suflarea gazetărească e în priză. Răbufnirea vulcanului islandez Eyjafjöll - situat la 120 de ki- lometri sud-est de Capitala Reykjavik - a produs și în presa franceză - scrisă, vorbită, văzută - un adevărat
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
către mine și, cârâind printre buzele subțiri, trase ca din grifel, susținu că niciodată nu i-am arătat atâta sentiment, demonstră, martorei calitatea inferioară a sărutului meu rar, rece și convențional. Își șterse apoi nasul, clipind din pleoape, scurt și pripit, ca pentru a rostogoli din ochii ei verzi și frumoși două lacrimi gata să se răzgândească și să înapoieze la izvorul lor. Nu putui plânge cu hohot la plecarea buldogilor, fiindcă Zitta își potrivea la oglindă tricornul negru cu pompon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din cap. — E genul lor de afacere. Directă. Brutală. Insch aproape zâmbi. Se iau după taică-su, ăia doi. Îi prinzi cu chestia asta? Logan Încercă să nu ridice din umeri, dar știa că nu e vorba de o concluzie pripită. — Fac tot ce pot. I-am pus pe cei de la criminalistică să purice fiecare milimetru din hainele În care am găsit corpul. Poate scot ceva de-acolo. Dacă nu, poate scuipă ceva vreun parior de-al lor... Se opri, amintindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
aparatelor pe cale de a ateriza. Vâjâitul elicelor se auzi din ce în ce mai încet, amuți cu totul; apoi un pârâit de motoare mai mici: jeepuri, le recunoscu Craig cu o tresărire. Jeepuri! Transportate de avioane. Un comando aeropurtat! Și Anrella era acasă. Coborî pripit, biciuit de acest gând. De cum atinse pământul, începu să alerge. Ieși din desiș într-o zonă deschisă de pajiște, văzu jeepul huruind către el; și se opri instantaneu, se întoarse și o luă la goană spre gard. Prostule! gândi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
noutății, adesea fără discernământ. Ne lepădăm de tot ce a fost cu un frison al unei aventuri chique, precum un sport nou ori un joc de societate inedit. Am refuzat ideea de istorie literară de autor. Respingem cu aceeași decizie pripită critica având ca obiectiv producția literară în mers, critică propriu-zisă, făcând grimase pentru că ar fi "impresionistă", "foiletonistă", pentru că face loc detestabilului "scris frumos", pentru că-și îngăduie a apela gest scandalos! la "metaforă" ș.a.m.d. E la mijloc o pudoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
perseverantia in nequitia et in malignitate cum desperatione indulgentiae Dei? În Omilia 71 totuși, Augustin insistă asupra faptului că omului i se dau toate șansele de iertare și răscumpărare până în ultima clipă a vieții. De aceea, nimeni nu trebuie judecat pripit, „înainte de vreme”, căci până și cel mai teribil blasfemator poate avea o sclipire de pocăință la un moment dat. Moartea, singură, pune pecetea asupra unui destin. Atât timp cât omul trăiește, el se poate căi, așadar poate dobândi mântuirea. Păcatul iremisibil nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de joc, accidentările lui Rotaru și mai apoi a lui Ignat au influențat negativ evoluțiile echipei în retur. Rep.: Considerați că vi s-a făcut o nedreptate, atunci când ați fost demis? O.H.: Da, consider că a fost o decizie pripită, care n-a avut nicio fundamentare. Nu numai că nu mi s-a motivat această decizie, dar n-a fost loc nici măcar de o analiză sau o discuție vizavi de situația de la echipă. Dar nu-i de mirare ce s
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]