1,457 matches
-
pregătită la un local fistichiu Ți-am spus eu că mă vei regăsi în fiecare femeie pe care o trimit să te iubească... Ți-am spus... iar tu... ai înțeles. Citește mai mult Ți-am spus c-am adormit pe prispa gândului tăuîn timp ce mă căutai în sufletul ceruluiși mângâiai trupul meu din pielea unei amantetrimise de întâmplare, de inima mea să-ți iasă-n întâmpinare? Ți-am spus că viața nu e decât o joacăcu reguli simple și duioasecu
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
fi - nvârtit în aer, una, două, trei În salt ușor, sub, uimiți, ochii mei Și ca o probă grea,vizând dexteritate, Cam trebuia să le apuci, apoi, pe toate. Mă necăjeam că nu- mi ieșeau din prima Și exersam pe prispa casei rima La "joc " și " pietricele", "aruncătură ", Din zori și până seara stăteam in bătătură. Dar cel mai mult eram în legea mea Când eram singură în toată curtea Atunci, c- un retorism fără de vină Țineam discursuri florii de sulfină
MI-E SUFLETUL CAPTIV de DANIA BADEA în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380840_a_382169]
-
că fiecare are amintiri adnate din anii care s-au scurs, unele mai frumoase, altele mai puțin frumoase dar adunate la un loc constituie albumul personal de amintiri. Tot din copilărie îmi aduc aminte cum, negăsindu-l pe tataie pe prispă unde stătea de regulă și discuta cu oamenii, intram în camera de zi și acolo, aproape de fiecare dată, îl descopeream stând cu fruntea sprijinită pe pumnul strâns: - Ce faci tataie acolo? - îl întrebam eu curios. - Eh, ... mă gândesc. - La ce
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
fi - nvârtit în aer, una, două, trei În salt ușor, sub, uimiți, ochii mei Și că o probă grea,vizând dexteritate, Cam trebuia să le apuci, apoi, pe toate. Mă necăjeam că nu- mi ieșeau din prima Și exersam pe prispa casei rimă La "joc " și " pietricele", "aruncătura ", Din zori și până seara stăteam în bătătura. Dar cel mai mult eram în legea mea ... Citește mai mult Mi- e sufletul captiv...Pe sub arcade largi de umbra deasăîmi ferecasem pașii -ntr- un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
descântate,S- ar fi - nvârtit în aer, una, două, treiîn salt ușor, sub, uimiți, ochii meiși că o probă grea,vizând dexteritate,Cam trebuia să le apuci, apoi, pe toate.Mă necăjeam că nu- mi ieșeau din primași exersam pe prispa casei rimaLa "joc " și " pietricele", "aruncătura ",Din zori și până seara stăteam în bătătură.Dar cel mai mult eram în legea mea... XV. AU IZBUCNIT ÎN RAMURI TINERE SALCÂMII..., de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1958 din 11 mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
de dor... Ei plâng ușor și nu vorbesc prea multe... Căci au rămas în sat să privegheze, Ca doina și colindul din strămoși, Să nu se risipească-n zări străine, Cum risipitu-s-au în zări fiii frumoși... Și-i vezi pe prispe cum tăcut ascultă, Un lerui-ler cântat de-un prunc duios, Iar gândul și durerea iar îi poartă, Spre fiul ce-a plecat și nu s-a mai întors... Din cer coboară fulgii să-i mângâie, Pe toți acei care cu
COLIND ÎN SAT de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374335_a_375664]
-
Publicat în: Ediția nr. 1461 din 31 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Se umblă cu uratul, bădie ieși afară, Vin îngerii în cete lumină să-ți aducă Deschide-le portița ca-n vremi de-odinioară Și spune-le povești pe prispă, la bojdeucă. Răsună valea toată de zurgălăi și bice, Căprițe și căiuți au împânzit Țicăul, Jienii și ursarii au început să strige Cu datini din străbuni vin să alunge răul. Sosit-au urători tocmai din dealul Bucium, Stau în cerdacul
LA BĂDIŢA ION CREANGĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/374395_a_375724]
-
sa: “Bulgăraș de gheață rece, N-am cu cine îmi petrece, Căci cu cine-am petrecut, A pus fața la pământ, Și-a pus mână peste mână Și s-a făcut praf țărână....” Acest cântec îl îngâna bunica, stând pe prispa casei bătrânești, sprijinită în baston, sau torcând din fuiorul de lână sau cânepă pentru țesutul la război. Dar apropo de război, bunica mea a prins ambele războaie mondiale. La primul, era domnișoară de vreo 22 ani, după cum ne povestea uneori
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
din vechime ai locului, pentru harul lor artistic, emană firescul sufletului poetei. Se umblă cu uratul, bădie ieși afară,/ Vin îngerii în cete, lumină să-ți aducă, / Deschide-le portița ca-n vremi de-odinioară/ Și spune-le povești, pe prispă, la bojdeucă.” (La bădița Ion Creangă) Sau: ” Ți-au înflorit castanii, profesore, la tâmple/ Și porțile luminii mereu îți sunt deschise,/ Vin îngeri să se-nfrupte și cu nesaț să-și umple/ Cămara cu povețe, ca să-și clădească vise.” (Jertfit
O NOUA CARTE DE ANGELINA NĂDEJDE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374469_a_375798]
-
le plângea durerea din suflete. Cu greu, la șapte fără un sfert, au deschis poarta din uluce, ale cărei balamale scoaseră un scârțâit ca un urlet de jale, ce o făcu pe Floarea să izbucnească în plâns. Se așeză pe prispa casei și eliberă tumultul ce-i chinuia sufletul, scuturându-și hainele ude de la ploaie. Nicolae, controlâdu-și durerea, încerca să o liniștească. Lena și Vasile le-au ieșit în întâmpinare și, vizibil îngrijorați, fiecare din punctul său de vedere, încercară să
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 3 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373326_a_374655]
-
până-n brâu, Cămașă de pânză cu flori râurite, Năframa brodata cu spice de grâu, Tu treci ne-ncetat pe sub streașina noastră, Cu donița plină de lapte-aburind, Eu încă aștept și acum, la fereastra, Să beau din ulcica frumoasă de-argint. Iar prispa cu lutul cel proaspăt mă-mbie Să șed la o vorbă cu gust de șerbet. E pace la tine, bunica Mărie, Și zahărul cubic m-așteapă-n șervet. Pe masa așterni fete albe că neaua, Din cânepă toarsa, țesută-n război, E
BUNICĂ MARIE... de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373512_a_374841]
-
până-n brâu, Cămașă de pânză cu flori râurite, Năframă brodată cu spice de grâu, Tu treci ne-ncetat pe sub streașina noastră, Cu donița plină de lapte-aburind, Eu încă aștept și acum, la fereastră, Să beau din ulcica frumoasă de-argint. Iar prispa cu lutul cel proaspăt mă-mbie Să șed la o vorbă cu gust de șerbet. E pace la tine, bunică Marie, Și zahărul cubic m-așteapă-n șervet. Pe masă așterni fețe albe ca neaua, Din cânepa toarsă, țesută-n război, E
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
până-n brâu,Cămașă de pânză cu flori râurite,Năframă brodată cu spice de grâu,Tu treci ne-ncetat pe sub streașina noastră,Cu donița plină de lapte-aburind,Eu încă aștept și acum, la fereastră,Să beau din ulcica frumoasă de-argint.Iar prispa cu lutul cel proaspăt mă-mbieSă șed la o vorbă cu gust de șerbet.E pace la tine, bunică Marie,Și zahărul cubic m-așteapă-n șervet.Pe masă așterni fețe albe ca neaua,Din cânepa toarsă, țesută-n război,E-așa
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
noi veșmânturi, O vreme pentru toți mai prietenoasă. Deși i-e rudă noua primăvară, Sora mai mare-n gri vrea s-o îmbrace, Geloasă c-a ieșit puțin pe-afară, În verde peste albele-i cojoace. Și-atunci a-ngrămadit pe prispă norii, În tonuri triste, ca o-ntunecare, Umbrindu-i primăverii obrăjorii, Ce străluceau ca niște mărțișoare. C-un ultim viscol o mai ceartă încă Și vrea s-o-nchidă-n casa-i de cleștare, Dar peste toate, o liniște adâncă, Se-așează ca final
IARNĂ PRICINOASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373642_a_374971]
-
cântecul, deși, părea că îl cânt de-o viață. Mă simțeam liberă. Descătușată. Am început să cânt tot mai tare. Valurile mă aplaudau cu un ropot de schije reci, spectatoare. Mi-am adus aminte de mama, de cei dragi, de prispa casei, de bunicii pe a căror cruci, dădu-se pârgul. Era ca un dor nesfârșit pe care ai vrea să-l legi ca să nu te mai doară. Atunci, am înțeles. Cântecul acesta îl știam de la mare. Era ca un dar
AVUȚIA LUMII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371336_a_372665]
-
trece după tipicul satului. Vara s-a dus... Muica se grijește de capră și de milog. Oftează într-una. Nici nopțile nu se ostoiește. Ziua merge prin curte. Mai rupe vreun braț de buruieni. Mai suduie căprița năroadă săltată pe prispă la flori. N-are stare. Nici să înghită lapte nu-i vine...Turtoi încropește tot la două zile. Îl coace sub țestul încins cu crengi aduse de milog... Și orice-ar face, își bombăne nevoința. Cu ce să plătească ’aracan
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > GÂNDUL Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1602 din 21 mai 2015 Toate Articolele Autorului GÂNDUL Gândul mă duce cu pașii înapoi; Mă văd copil pe prispa casei; Mă văd desculț alergând după oi Prin iarba-nrourată de pe valea Șasei. În suflet simțeam nespusă bucurie, Când alergam cu traista-n spate Și dam un ou, prin cerc, la prăvălie Pe-o turtă dulce, restul fiind prea piperate
GÂNDUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374839_a_376168]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > OMAGIU SOȚIEI MELE ( II ) Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 1918 din 01 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Stau pe prispa casei mele, Și mă uit cu drag la stele, Privesc luna cum răsare, Cu a ei galbenă culoare. Privesc carul mic și mare, Rostogolesc roțile celui care, Îmi arată steaua strălucitoare, Ce-mi luminează a mea cale. Eu în ea
OMAGIU SOȚIEI MELE ( II ) de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375012_a_376341]
-
BĂTRÂNUL Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului BĂTRÂNUL în urbea mea o singură stradă pe stradă o singură casă în casă trăiește un om un singur om stă pe o prispă din curtea aceea cu scânduri rupte uneori croiește gânduri sau stele cărunte doar el și vântul ascultă cum plânge timpul... alteori zidește un munte spre cer să se urce să arunce pe boltă pulberi de stele din lacrimi croite în
BĂTRÂNUL de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374083_a_375412]
-
expresivă, cu multe simboluri, cu metafore inedite. Se remarcă poemul „Tânguire de îngropare”, un fel de litanie în care poetul își asumă vina pentru toate nedreptățile și nelegiuirile lumii, pentru care își cere smerit iertare. Metafore inedite: ciuturi de lumină, prispa dimineții, ș.a. Claudia Bota este o altă poetă care a dăruit Antologiei prinosul său de suflet, imensitatea trăirilor transpuse în versuri sugestive. Poeta este convinsă că: „Muzica sufletului meu / Capodoperă fără egal” (Imensitate). Autoarea folosește și licențe poetice: „Să văd
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT –O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375419_a_376748]
-
ce-o mai fi pe dincolo", apoi își cufunda capul în pumni și lăcrima ai mai îmbătrânit și tu și tata ați spart cerul și prin crăpătura aceea ne priveați chiorâș până în ziua aceea în care mama a adormit pe prispa de pe care își împreuna mâinile și te ruga să ai grijă de noi cu siguranță sufletul e în mâinile tale dar tata? de ce nu mă strigă tata? nu am alți părinți și nici prieteni pe aproape am mai îmbătrânit și
CA ÎNTRE TATĂ ŞI FIU de TEODOR DUME în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375476_a_376805]
-
ruga să ai grijă de noi cu siguranță sufletul e în mâinile tale dar tata? de ce nu mă strigă tata? nu am alți părinți și nici prieteni pe aproape am mai îmbătrânit și eu timpul s-a aciuit în crăpătura prispei e doar un semn știu că tata și cu mama au trecut pe aici e târziu ține-mă pe genunchi în seara asta și lasă-mă să o văd pe mama e tot ceea ce vreau nu trebuie să mă înveți
CA ÎNTRE TATĂ ŞI FIU de TEODOR DUME în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375476_a_376805]
-
adună, apoi se destramă... Eu, în chipuri duse, tot mai cred și ascult ... Mâinile le mângâi cald și le sărut, Le opresc să-mi spună povestirea dulce, Clipa ce se naște în clipa ce se duce: Două mâini întinse în prispa de la casă, De bătrâni cuminți, ce știu să pătimească, Mâini cu noduri groase, ca de arbori vechi, Mâini uitate în poală, gemene, perechi - Două cuiburi goale, împletite în grabă - Singuratici, vorba, lacomi, să o soarbă, Să oprească timpul lung, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
adună, apoi se destramă...Eu, în chipuri duse, tot mai cred și ascult ... Mâinile le mângâi cald și le sărut, Le opresc să-mi spună povestirea dulce,Clipa ce se naște în clipa ce se duce:Două mâini întinse în prispa de la casă,De bătrâni cuminți, ce știu să pătimească,Mâini cu noduri groase, ca de arbori vechi,Mâini uitate în poală, gemene, perechi -Două cuiburi goale, împletite în grabă -Singuratici, vorba, lacomi, să o soarbă,Să oprească timpul lung, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
Biblioteca Națională, Suceava, 2007; - Prințul păpădiilor - poezii pentru copii , Biblioteca Națională, Suceava, 2007; - Oul de aur - legendă, Biblioteca Națională, Suceava, 2008; - Flori de salcâm - antologie, Editura George Tofan, Suceava, 2009; - Legende din Valea Gurghiului, Editura Nico, Târgu Mureș, 2009; - Pe prispă cu greierii - poezii pentru copii, Biblioteca Bucovinei „I.G.Sbiera”, 2009; - Parfumul dimineții - poezii pentru copii, Biblioteca Bucovinei „I.G.Sbiera”, 2011; - Invitație - poezii pentru copii, Editura Singur, Târgoviște 2012; - Fulgii de argint - poezii pentru copii, Biblioteca Bucovinei „I.G.Sbiera”, 2012 - Grădina
CURRICULUM VITAE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371942_a_373271]