1,083 matches
-
Mult mai târziu, ucis de-un ghimpe muiat în azur ca de-un spine cu foc de albină. Muri poetul ucis sub soare de-un trandafir, de-un ghimpe muiat în simplu albastru, în simplă lumină. De-atunci în frunzare-aplecate privighetorile toate-amuțiră uimite de cele-ntâmplate. Privighetorile ceasului, din rarele noastre grădini, amuțiră-n lumina ce-apare-n zădar și fără de semne, de-atunci. Și nu știu nimic pe pământ ce-ar putea să le-ndemne să cânte iar1093. Multe secole, chiar milenii nu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
un ghimpe muiat în azur ca de-un spine cu foc de albină. Muri poetul ucis sub soare de-un trandafir, de-un ghimpe muiat în simplu albastru, în simplă lumină. De-atunci în frunzare-aplecate privighetorile toate-amuțiră uimite de cele-ntâmplate. Privighetorile ceasului, din rarele noastre grădini, amuțiră-n lumina ce-apare-n zădar și fără de semne, de-atunci. Și nu știu nimic pe pământ ce-ar putea să le-ndemne să cânte iar1093. Multe secole, chiar milenii nu au existat diferențe între simbol
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Vorbind, sunt mulți. Prin evii ce se nasc și mor, Cântând, ei mai slujesc un grai pierdut de mult... Ei tac ca roua. Ca sămânța. Ca un dor. Ca apele ei tac, ce umblă sub ogor, și-apoi sub cântecul privighetorilor izvor ce fac în rariște, izvor sonor 1096. Deci morala poate fi că tăcerea e de aur și nu toate tainele pot fi împărtășite, poate chiar nici sub carcasa metaforei, prin semne și alegorii. Mutus liber, la fel ca în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
alianță cu tradiția poeziei „boabei și a fărâmei”, satira reapare sub formă fabulistică în Și animalele sunt oameni! (2002). După modelul arghezian, M. creează un bestiar benign, care se pretează la o lectură plurală datorită aluziilor biografice și intertextuale: „... domnișoara Privighetoare,/ Soprană de coloratură,/ Deși are/ O prea mignonă făptură/ Și nici nu locuiește pe lac,/ Ci într-un copac,/ Apare/ Numai în roluri de solistă.// De-aceea broasca e melancolică și tristă” (Doamna Broscvary). În fine, pe de o parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
Găina cea moțată), Al. Lascarov-Moldovanu, Radu Gyr (Măgarul și cocostârcul, Mânzul și râul), Grigore Popescu-Băjenaru, V. Demetrius, Vasile Militaru, Natalia Negru, Teodor Castrișanu (Sandu ucenicu), George Silviu (teatru pentru copii), Constanța Hodoș, Ioan I. Ciorănescu, Orest Tafrali, Artur Enășescu (Cenușăreasa, Privighetorile), I.V. Tassu, Victor Eftimiu, Horia Furtună (Păcală - snoavă în două acte, Spovedania lui Aghiuță), George Mihail Zamfirescu, I.A. Bassarabescu, Al. Bilciurescu, Radu D. Rosetti, George Acsinteanu, Mihail Lungianu, Alecu Popovici. Se reproduc texte de V. Alecsandri, Petre Ispirescu, Petre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290362_a_291691]
-
și terminând cu sintaxa (de exemplu, inversiunea, antiteza și paralelismele). Există două puncte de vedere din care putem studia limba literaturii. Putem folosi opera literară numai ca document al istoriei limbii. De exemplu, The Owl and the Nightingale (Bufnița și privighetoarea) și Sir Gawain and the Green Knight (Sir Gaicain și Cavalerul Verde) pot ilustra caracteristicile unor dialecte aparținând englezei medii. Operele unor scriitori ca Skelton, Nashe și Ben Jonson oferă un bogat material pentru istoria limbii engleze; o recentă lucrare
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
care se droghează Pisică = deținut bolnav psihic Pișpirică = deținut neînsemnat Pompier = celibatar. Similar: solo Prințesa = deținută începătoare. Similar: bijoc, aprod, lacrimă, mătreață Pulan = bastonul de cauciuc al gardienilor Radio tam-tam = deținut informator. Similar: antenă, barabanc, castor, limbă, papagal, turnesol, țînțar, privighetoare Răcan = deținut tînăr, aflat la prima condamnare. Similar: boboc, carantină Rechin = deținut recidivist. Similar: cobră, reptilă Scărmănat = act sexual. Similar: amoc, tras, a-și da în coapse, gagicăreală, tumbă, jbanț, a se da huța, nuntă, îmbucare, a bate untul, călare
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Aproape toate cărțile au fost reeditate în mai multe rânduri, cu modificări. Sub genericul Sfârșit de mileniu, T. a publicat un roman-cronică în șapte volume - Casa domnului Alcibiade (1978), Retragerea fără torțe (1982), Ieșirea la mare (1984), Victoria neînaripată (1985), Privighetoarea de ziuă (1986), O sută una lovituri de tun (1989), Sub 0 grade (1994) -, ce acoperă istoria secolului al XX-lea până la sfârșitul lui august 1944. A tradus și stilizat traduceri din Charles Darwin (Călătoria unui naturalist în jurul lumii), I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
ed. București, 1992; Acea fată frumoasă, București, 1975; [Sfârșit de mileniu], vol. I: Casa domnului Alcibiade, București, 1978, vol. II: Retragerea fără torțe, București, 1982, vol. III: Ieșirea la mare, București, 1984, vol. IV: Victoria neînaripată, București, 1985, vol. V: Privighetoarea de ziuă, București, 1986, vol. VI: O sută una lovituri de tun, București, 1989, vol. VII: Sub 0 grade, București, 1994; La nord de noi înșine, București, 1979; Frumoasa adormită, București, 1981. Traduceri: T. Z. Semușkin, Alitet pleacă în munți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
Cehov, 142-150; Leonida Neamțu, Radu Tudoran, ST, 1985, 3; Cornel Ungureanu, Altă ieșire la mare, O, 1985, 11; Valeriu Râpeanu, De la „Anotimpuri” la „Sfârșit de mileniu”, RL, 1986, 5; Mircea Iorgulescu, Privește înapoi fără complexe, RL, 1986, 15; Alex. Ștefănescu, „Privighetoarea de ziuă”, RL, 1987, 11; Rotaru, O ist., III, 574-577; Cândroveanu, Lit. rom., 213-217; Constantin Cubleșan, Fascinația călătoriei, RL, 1989, 20; Negoițescu, Ist. lit., I, 243-244; Ovidiu Pecican, Spațiul ca destin, ST, 1992, 5-6; Cornel Ungureanu, Radu Tudoran după jumătate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
populare, între care două texte inedite. Interesantă e demonstrația privitoare la pătrunderea motivului din literatura cultă în folclor și nu invers, cum se crezuse mai înainte. Analiza motivului este completată de cercetarea altora secundare: ramura uscată, apa tulbure, vânătorul și privighetoarea trădătoare. Acest ultim motiv, cuprins în tema „Fontefrida”, avea să fie reluat și dezvoltat într-o amplă succesiune de studii rămase în reviste (Antecedentes latinos del tema literario „Fontefrida”, 1958, La suerte en Provenza y Cataluña del tema literario de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]
-
debarasează treptat, pe măsură ce capătă un caracter tot mai accentuat literar. Cu toate că materialul e organizat doar în câteva rubrici („Cărți și reviste”, „Polemice”, „Recenzii”), sumarul este variat. Se reproduc sau se publică poeme de Mateiu I. Caragiale (Trântorul, Boierul), G. Tutoveanu (Privighetoarea, Nici un cuvânt, Povestea lor), G. Nedelea, Mihai Teodorescu, note de călătorie de Anton Holban (O călătorie în Palestina, 1-2/1935), Grig. Mich. Cotlaru (Curtea de Argeș, Sulina), Emil Lovin (Brăila), proze scurte de Andrei Voinea, Cinel C. Teodorescu, Maria Vartic, precum și piesa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289274_a_290603]
-
Sunt prezenți cu versuri Ștefan Stănescu și D. G. Luca, un poem în proză dă Ștefan S. Pop, în timp ce Augustin Popescu dedică un text descrierii mănăstirii Cernica. E inserată o singură traducere, din romanul Nevinovatul de Gabriele D’Annunzio (capitolul Privighetoarea), semnată I. G. Sumarul mai cuprinde o cronică a lui Șerban Cioculescu la volumul Poarta neagră al lui Tudor Arghezi, în care criticul surprinde astfel esența artei argheziene: „Universul arghezian e făcut din miracole, proiectate de cristalul, cu o mie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289624_a_290953]
-
Hiperboreea. Țara misteriosului popor, al sufletelor luminoase translucide. Hiperboreenii adevărați preoți cu veșnică auroră pură și fericire desăvârșită. Acolo se nasc sufletele luminoase ce alungă entitățile sordide, aducând efluvii de lumină și simfonia cerească în inima adâncă a firii. Când privighetorile cântă și marea își freamătă valurile de argint, în carul tras de lebede, Apolon cu pletele în vânt vine în strălucire hiperboreeană. Revine în sanctuar la Pytia aducând suflare diafană, scoțând în lumină sufletele victorioase, din întunecosul labirint. Cu strunele
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de structură alegorică specifică haiku-ului. A faptului că autorul a găsit În lucrurile Înseși (netransfigurate În niciun fel) semnificația, emoția, viziunea și are Încredere În puterea lor de a o transmite și altora. În privința prezentării obiectului-emoție În haikuadică, corbul, privighetorile, cîntecul și libelula citate mai sus mi se pare deosebit de semnificativ că numirea lui este totdeauna directă. Haiku-ul evită metafora, comparația sau personificarea. Nimic nu este asemănător cu altceva În cel mai reușit haiku. Așa cum Bashō a spus: Învață
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pot scoate în evidență calitățile textului final. Dar putem foarte bine să obținem același lucim inventând noi înșine variante, indiferent dacă ele au trecut sau nu prin mintea autorului. Versurile lui Keats din Ode to a Nightingale (Odă la o privighetoare) : The same [voice] that oft-times hath Charm'd magic casements opening on the foam Of perilous seas, in faery lands forlorn,* pot câștiga ceva dacă știm că Keats s-a gîndit și la ruthless seas (mări nemiloase) și chiar la
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
Lynx lynx), pisica sălbatică (Felis silvestris) etc. Avifauna este reprezentată prin numeroase păsări sedentare, sezoniere sau de pasaj, între care amintim: ciocănitoarea, pițigoiul, cinteza, măcăleandrul, cojoaica, gaița, cioara, stăncuța, cucul, pupăza, scorțarul, coțofana, graurul, forfecuța, alunarul, sturzul, codrașul, botgrosul, pitulicea, privighetoarea, scatiul, prundărașul, fluierarul de munte, turturica, sticletele, presura, gaia roșie, cristeiul de iarbă, porumbelul de scorbură, porumbelul gulerat, ciocârlia de pădure, lăstunul, rândunica, brumărița, mătăsarul etc. Mai rare sunt păsările mari: cocoșul de munte, ierunca, prepelița, potârnichea, găinușa de baltă
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
adaugă apariții mai rare cum sunt :lupul (Canis lupus), porcul mistreț (Sus scrofa),ce apare în grupuri de 2 -3, mai ales primăvara. Păsările sunt reprezentate prin specii ceva mai numeroase:gaița (Garrulus glandarius), sturzul(Turdus philomelos),mierla(Turdus merula), privighetoarea (Luscinia luscinia),cucul (Cuculus Canarus), turturica(Streptopelia turtur),ciocănitoarea pestriță (Dendrocopus minor), guguștiucul (Streptopelia decaoto),pițigoiul(Parus candatus),stăncuța(Corvus monedula), nelipsitele ciori (Corvus carone) ș.a. De asemenea, mai apar și unele păsări răpitoare ca: uliul găinilor (Accipiter gentilis),huhurezul
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
București. Cel mai recent volum publicat este Profetul și oglinda fermecată. Despre imaginație și profeție în Călăuza rătăciților de Moise Maimonide, Humanitas, București, 2008. Dacaș uita cine sunt, trădândumă pentru o altă lumină, în trupul meu osul sar face aur. Privighetoarea în noapte De sufletul meu nu s ar feri ca deo rea vizuină. (Lucian Blaga, Dacă m-aș pierde) DESPRE IERARHIILE DIVINE ABREVIERI B.E. Biblia Ebraică BHS lat. Biblia Hebraica Stuttgartensia CNS Cornilescu (trad.) ebr. ebraică (limba) lat. latină (limba
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
București, 1899; Mârlanii, pref. M.Gh. Bujor, București, 1911; Fără pâine, București, 1912; Nevestele lui Moș Dorogan, București, 1913; Lupii, București, 1915; Florica și alte nuvele, București, 1916; Nevestele lui Moș Dorogan, cu o scrisoare de I. Al. Brătescu-Voinești, București, 1916; Privighetoarea neagră, București, 1916; Moș Neagu (Iubirea aproapelui), București, 1917; Ber-Căciulă, București, 1920; ed. îngr. Victor Crăciun și Vasile Mănuceanu, pref. Victor Crăciun, cu ilustrații de Marcela Cordescu, București, 1970; Maria de altădată, București, 1920; Petre Pârcălabul, București, 1921; Vrăjitoarea, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290588_a_291917]
-
alese, I-III, îngr. Viorica Florea și Victor Crăciun, introd. Victor Crăciun, București, 1983-1987. Repere bibliografice: Mihail Sorbul, „Nevestele lui Moș Dorogan”, RP, 1913, 28; Gala Galaction, „Nevestele lui Moș Dorogan”, VR, 1914, 10-12; N. Iorga, O carte de nuvele: „Privighetoarea neagră”, „Neamul românesc”, 1916, 22; Victor Anestin, I.C. Vissarion, UVR, 1916, 11; N. Iorga, Glasuri nouă, „Neamul românesc”, 1919, 123; Mihai Iorgulescu, I.C. Vissarion, „Îndreptarea”, 1920, 274; I. Valerian, Chipuri din viața literară, București, 1970, 233-245; Lovinescu, Scrieri, II, 198-203
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290588_a_291917]
-
ai mai fi, dulce în viață cum ar fi”; Totul însă printre oameni se strecoară binișor/ Ca și apa ce din munte lunecă încetișor.” Din ciclul romanesc Ferentarii a fost editat doar primul volum, Streina (1940), cel de-al doilea, Privighetorile mute, căruia I. Al. Brătescu-Voinești îi făcuse o prefață, trebuia să apară în anul următor, dar evenimentele au făcut imposibilă tipărirea lui. SCRIERI: Clasa VII A, Craiova, 1931; Mărgele de măceș, Craiova, 1931; Sunt studentă!, București, 1933; Cartea celor șapte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289102_a_290431]
-
peisajul de după fereastră. Vine în 1 Nicolae Manolescu- Teme, 4, București, Editura Cartea Românească, 1983, p. 30-31 128 curând acasă femeia și-i reproșează că, din uitucenie sau din curiozitate, a distrus o vrajă, că ea e în fond o privighetoare și că ar fi trăit veșnic dacă... Și piere cum apăruse. Iar tăietorul se deșteaptă, ca dintr-un vis, pe pragul colibei sărace, alături de securea și fierăstrăul lui. Nu poate fi considerat basmul acesta o metaforă pentru critică? Tăietorul de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
trăit veșnic dacă... Și piere cum apăruse. Iar tăietorul se deșteaptă, ca dintr-un vis, pe pragul colibei sărace, alături de securea și fierăstrăul lui. Nu poate fi considerat basmul acesta o metaforă pentru critică? Tăietorul de lemne fiind criticul, femeia privighetoare e opera. Atât timp cât se mulțumește să primească hrana din cele unsprezece cămări de provizii fără neapărat să le descuie, criticul întreține iluzia artei, metamorfoza realului într-o imagine eternă, a privighetorii într-o fată cu obraz alb sub umbrela de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
rupt inima. Cui îi cântă cucu sara Amărât îi toată vara Cui cântă dimineața Amărât în toată viața Nu mai bate doamne lumea Cum bate vântul pădurea Pe pădure-o bate vântul Iar pe om îl bate gândul Cucul și privighetoarea Mi-au fost mie ursitoarea Ursitoarea mi-a fost bună Dar mintea mi-a fost nebună N-am ascultat de părinți Nici de oamenii cuminți Și-am făcut din capul meu Șiacum stau și plâng mereu...” Un alt cântec de
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]