852 matches
-
ruineze... Dar Fefeleaga nu renunță, căci o reține aici calul, Bator, și mai ales cei care nu-i plătesc regulat munca, săptămînal, încrezători că „va veni, totuși, și săptămîna viitoare la lucru, căci n-avea ce face cu Bator”. Este prizoniera acestei „viziuni” ce o au consătenii despre ea, și din acest prizonierat nu mai are cum să scape, cînd de altfel nici nu face vreun efort... În treacăt, trebuie să recunoaștem că această urmărire „vizuală”, mai mult a suprafeței, în
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
necesar. Vorba autorului, precum un țăran, de care avem nevoie ca să ne lucreze pămîntul, sau un brutar, care ne coace pîinea. Povestitorul trăiește sub semnul Șeherazadei, evident, nu întîmplător o făptura feminină, plină de grație și de blîndețe, dar totodată prizoniera unui ascultător vorace, gata oricînd să o ucidă. A povesti este, astfel, echivalent cu un act atît de iubire posesiva, cît și cu exercițiu de supraviețuire. Poate de aceea este modelul narativ atît de util și de adecvat unei teorii
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
rușilor. Sunteți de acord cu acest punct de vedere sau nu? Prințul Paul: Pentru mine este foarte dificil să fac un raspuns despre asta. Depinde ce a vrut să spună cu asta. Că a arestat 130 de soldați din armată prizoniera în Rusia.. despre asta...nu prea știu. Bogdan Teodorescu: Eu vă dau un enunț. La un enunț, în principiu, un om poate să aibă un punct de vedere...față de enunț. Prințul Paul: Niciodată nu l-am acuzat pe Mihai de
Cel mai tensionat moment din emisiunea Sinteza Zilei cu Prințul Paul. Cum a răspuns acesta la acuzațiile lui Băsescu la adresa MS Regelui Mihai I by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/37744_a_39069]
-
plăcută. Pe față i se așterneau rînd pe rînd expresii de batjocură, înverșunare și înflăcărare, iar uneori își mișca imperativ un braț. Odată rosti cu un surîs sumbru: „Regret, doamnă, dar nu ați înțeles în ce situație vă aflați. Sînteți prizoniera mea“. Trecu ceva vreme pînă să-și dea seama că lăsase viroaga în urmă, dar în teritoriul deschis și liniștit al mlaștinii se simțea o stare de neliniște pe care visele cu ochii deschiși nu aveau cum să o ignore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mână cu Costel, prin trista și senzuala primăvară bucureșteană, când, după ce ieșiseră de la film, se îndreptaseră cu vestmintele fluturând în vânt spre zona din spatele bulevardului, unde se-nălța încă edificiul singuratic al casei liftului unei clădiri inexistente. Și vis fusese prizoniera mare și goală a liftului, cu fluturele ei cât o lebădă-n brațe și cu mersul ei grațios, cea care o privise-n ochi pe biata țesătoare și-i spusese, ca și când prima dată, atunci, i-ar fi dat un nume
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mișcare, ochii ei dădeau realitate numai animalului masculin, prada leneșă, în fulgarin și pălărie, la vederea căreia corpul fetei, inert pîn-atunci, se-nsuflețea, buzele chemau, pieptul se lipea de sticlă, palmele cu degete desfăcute băteau în geam cu disperarea unei prizoniere. În același timp, ca o soră geamănă, se deștepta la viață și Gagan, în acvariul de-alături. Clientul privea îndelung, ezita și uneori, rar, intra pe ușa de lângă vitrină. Urma târguiala, urma apoi, în cazul că se-nvoiau, munca, rutina
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
timpurie a mamei tale, faptul că nu ai știut niciodată cine ți-e tatăl... Toate astea te-au făcut puternic. Trebuie însă să înțelegi că viața noastră se scurge altfel, că suntem prizonierii Kyrallului și nu putem... - Mintea voastră e prizoniera Kyrallului! Și atâta vreme cât acolo nu se va naște libertatea, veți continua să vă ucideți copiii. Faceți ce vreți! Xtyn își înfășură veșmântul shu strâns în jurul taliei și porni grăbit spre adăpostul lui din peșteră. Aproape că se amesteca cu ceilalți
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nou, provocând un nou val de confuzie. Durdrin se strădui să gândească limpede. Exista posibilitatea ca ei să fugă, abandonîndu-și poziția. Asta însemna însă că nu o vor mai fi putut recuceri niciodată, ceea ce însemna că Oksana avea sa devină prizoniera psiacului, despre care Durdrin era convins că nu mai putea rezista prea mult furiei forțelor imperiale. Ar fi putut să se prezinte celor de pe Sagittarius sperând că, în răstimpul în care aveau să schimbe fel de fel de mesaje, Oksana
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
durerii. Erau trei huni. Făcându-și lumină cu torța pe care o ținea unul dintre ei, începură să umble printre femeile întinse pe jos, cercetându-le fără grabă și schimbând din când în când păreri în dialectul lor. Unele dintre prizoniere se retrăgeau, târându-se spre pereți, altele nu aveau nici măcar puterea să o facă și rămâneau inerte, lăsând ca lumina violentă a torței să le lumineze chipul și ca bărbații aceia să le smulgă cu brutalitate păturile, ca să le poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui. îl copleșiră cu întrebări: ce soartă avusese mica armată burgundă, dacă localitatea asta sau cealaltă fusese cucerită de huni, când urma să sosească armata lui Etius; unii dintre ei îi cerură printre lacrimi vești despre femeile sau fiicele lor, prizoniere în depozit, iar teama și disperarea lor erau atât de mari, încât nu se mai gândeau dacă îi auzeau răspunsurile: însemna deja mult pentru ei să afle dacă soațele lor erau cu adevărat încă în viață, oroarea trecea cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la dezvoltarea mondială a sportului. Richard W. Pound, fost vice-președinte al CIO și fost președinte al Comisiei CIO de marketing, a declarat că: „În 1980, Mișcarea Olimpică a fost ținta unor atacuri ale puterilor politice și a fost, într-adevăr, prizoniera virtuală a tensiunilor la nivel mondial. A fost lipsită de unitate, ca o parte a universalității, și nu a avut resurse financiare pentru a-i conferi autonomia și independența de care avea nevoie pentru a rezista presiunilor politice.” Această situație
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
Alături de componentele ale puterii, sportul și-a găsit locul pe scena relațiilor internaționale, odată cu globalizarea fenomenului olimpic, „puterea sportivă” constituind o sintagmă din ce în ce mai des folosită. Mișcarea Olimpică a fost ținta unor atacuri ale puterii politice și a fost, într-adevăr, prizoniera virtuală a tensiunilor la nivel mondial. A fost lipsită de unitate, ca o parte a universalității, și nu a mai avut resurse financiare pentru a i conferi autonomia și independența de care avea nevoie pentru a rezista presiunilor politice. În
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
cu destinație strategică, Vladimir Iakovlev, anunțând intenția de a creștere cantitatea de încărcături de luptă de pe rachetele balistice intercontinentale. De asemenea, susținea că, în cazul renunțării la Tratatul privind apărarea antirachetă din 1972, Europa se va transforma din nou în prizoniera opoziției dintre superputerile nucleare, caz în care nu excludea ca Rusia, drept răspuns, să se retragă din Tratatul privind lichidarea rachetelor cu rază medie și mică de acțiune 378. În toată această perioadă, interesul american pentru crearea unui scut antirachetă
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
ceea ce trăiesc?”, “Vreau mai mult?”, la care să ne oferim răspunsuri sincere. Dacă ne mințim, ne mințim pe noi. Mintea va găsi mereu și mereu justificări pentru ca tu să-ți continui viața ca șI până acum, pentru ca tu să rămâi prizoniera propriilor limitări, a propriilor credințe și să nu înțelegi că poți avea mereu cerul vieții senin nu doar acoperit de nori, prin care doar uneori apare timid o rază de soare”, spune Alexandra Lupu. Dar putem trăi mereu fericiți? Da
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
cunoști persoane care par împlinite, fericite dar, îți spui tu, ele au bani, ele au câte și mai câte. Mintea va găsi mereu și mereu justificări pentru ca tu să-ți continui viața ca și până acum, pentru ca tu să rămâi prizoniera propriilor limitări, a propriilor credințe și să nu înțelegi că poți avea mereu cerul vieții senin și nu doar cer acoperit de nori prin care doar uneori apare timid o rază de soare. Dumnezeu vrea ca noi să fim fericiți
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
mare măsură atrofia Germaniei se transformase În necroză. Cât despre sărmanul Mutschmann, nu avea să existe morfină pentru momentul când durerea lui avea să fie și mai mare. La Dachau se aflau puțini copii născuți acolo de femeile care erau prizoniere. Unii dintre ei nu cunoscuseră altă viață decât aceea din lagăr. Se jucau nestingheriți În perimetrul lagărului, tolerați de către toți paznicii și chiar iubiți de către unii, și puteau să meargă oriunde, cu excepția barăcii În care era spitalul. Pedeapsa pentru neascultare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Continuă. Nu are voie să ia hotărâri în legătură cu gospodăria, cu copiii ei sau cu propria-i activitate. E o pasăre cu aripile tăiate, ținută într-o colivie invizibilă. E o concubină, o femeie pentru încălzit picioarele și o sclavă. O prizonieră. Eu am fost prozonieră. Știu cum e să fii prizonieră. Regizorul o încurajează. Descrie trecutul tău, mediul din care vii, îi cere el. Ea își intră în rol. Îl zugrăvește pe tatăl ei, bețiile și violența lui, apoi pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
copiii ei sau cu propria-i activitate. E o pasăre cu aripile tăiate, ținută într-o colivie invizibilă. E o concubină, o femeie pentru încălzit picioarele și o sclavă. O prizonieră. Eu am fost prozonieră. Știu cum e să fii prizonieră. Regizorul o încurajează. Descrie trecutul tău, mediul din care vii, îi cere el. Ea își intră în rol. Îl zugrăvește pe tatăl ei, bețiile și violența lui, apoi pe mama ei, sclava. Se descrie pe ea însăși, cum a fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
la revedere ca să-și ascundă emoția. El trage un fum din țigară și o conduce la ușă. Doar o clipă, Jiang Ching, zice el și așteaptă ca ea să-i acorde toată atenția. Te-ai plâns că te-am ținut prizonieră într-o cușcă. S-ar putea să ai dreptate. S-au făcut douăzeci și ceva de ani, nu-i așa? Iartă-mă. Am fost obligat să fac asta. Mă aflu într-o poziție dificilă. În orice caz, acum pun capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o parte pe Fairlynn, apucând-o de guler. O târăște de acolo. Mintea lui Fairlynn e paralizată. Se simte ca un pește gătit, zăcând pe o farfurie, cu șira scoasă. Soldații ridică armele. Se aude zgomotul făcut de vânt. O prizonieră se întoarce. Ochii ei o caută pe Fairlynn. Este colega ei de celulă, Lotus. Fairlynn se rostogolește la pământ și apoi se ridică în genunchi. Deodată, o vede pe Lotus făcându-i cu mâinile, lovind cu pumnii spre cer: Jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
glumele. Sunt emoționată, după cum vă puteți da seama cu toții. Despre ce discutam? A, da, despre devotament, cu prețul vieții. Da, nu e un subiect ușor. După un moment de tăcere, ea continuă. Soarta mea e să fiu ori regină, ori prizonieră. Mao m-a lăsat să descopăr singură finalul. E metoda lui de învățare. Așa cum spuneam, detesta să se lase ghicit. Ca actriță, eu joc clipa. Armata nu mai e în mâinile mele. Asta e cea mai mare îngrijorare a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în gol, fixând petele de pe puloverul lui Tom. —Și Paul? Merge cu ea, cred. Chestia cu opera a căzut. Nu li s-a reaprobat grantul. Aparent comitetul nu a fost bucuros de acea Tosca cu mâncătorii de foc, iar australianca prizonieră ca idee pentru Traviata a fost picătura care a umplut paharul. — Ce păcat! am spus distrasă pe moment. Credeam că mâncătorii de flăcări o să dea bine. Și partea de la sfârșit în care ea se aruncă în groapa de gunoi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
belea! Dar... ce, ce trebuia să fiu eu, dacă nu evreul care s-o mântuiască, Cavalerul cu Marele Armăsar Alb, tipul cu Armura Strălucitoare care apare în visele fetițelor ca să le elibereze din castelele unde-și imaginau că sunt ținute prizoniere, ei bine, în ceea ce privește o anumită școală de șikse (splendid reprezentată de Maimuța), acest cavaler se dovedește a fi nimeni altul decât un evreu mintos, cu un început de chelie și ditamai clonțul, cu o conștiință socială beton și cu floci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bebeluși scâncesc cu putere, bine înfășurați în pături groase. Stupefiat, maiorul continuă să fixeze scena cu gura căscată. Atitudine de loc aristocratică, dar pe moment, ineditul întâmplării face uitată "morga" obligatorie la un nobil militar prusac. Herr Major, mă consider prizoniera dumneavoastră. Faceți ce credeți de cuviință cu mine, dar aveți milă de aceste suflete nevinovate. Femeia cere clemență pentru copii nu cu glas umil, dimpotrivă, aproape poruncitor, de parcă soarta ei și a micilor creaturi nu ar fi la discreția celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de transmisiuni care aproape că blochează holul, pregătite pentru evacuarea ce începuse odată cu apropierea românilor. Intrați! Intrați! Sper că sunteți mulțumită de condițiile oferite, spune rânjind batjocoritor Schultz făcând loc tinerei femei să intre. Odată intrată în cameră, împinge brutal prizoniera către un scaun. Se întoarce către soldatul care o însoțește. Tu, poți pleca! Și închide ușa. Schnell!153 Fără un cuvânt, militarul trage ușa după el. Coboară iute scările, către camera maiorului von Streinitz. Și acum, am rămas numai noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]