749 matches
-
se-ntâmplase între noi. Vezi că sunt și certurile bune la ceva? La ce? o întreb. Aduc după ele clipele dulci de împăcare... Urâtule, să nu mă mai superi ca azi, niciodată! M-a durut și am plâns ca o proastă în cantină, cu farfuriile-n mâini. Tu ești al meu și n-am de gând să te împart cu nimeni. Pricepi ce tot îndrug eu pe aici? Dacă ar fi trebuit să-i dau un răspuns sincer, atunci ar fi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
căutau mereu spre pământ. Uneori ar fi vrut să-l prindă de mânecă, să-l scuture nițel și să îi spună direct: Băiete, te iubesc... ce spui de asta? Dar era o lașă și nu putea concepe să pice de proastă în fața nimănui. El trebuia să facă primul pas. Oare mă vede? Ce îi mai trebuie poveștii noastre să înceapă? Era singură scriind cu degetul arătător un vers numai al lor pe oglinda apei care tremura înfiorată de sentimentele pe care
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
anume mă deranja atât de tare la el. Aparent, nimeni nu putea. ― Nu știu, Alisia...mai bine te mai gândești. Conversația nu a dus În final nicăieri, spre dezamăgirea mea. Eliza mi-a zis cu alte cuvinte că eram o proastă dacă mă despărțeam de Victor și În aparență așa era. Dar ideea era să fiu fericită. Așa că am hotărât pe loc să mă despart de el cât mai repede posibil. Ar fi fost patetic să i-o spun la telefon
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
saluți într-un anumit fel, care mi s-a părut întotdeauna foarte complicat, toate „gradele“ pe care le întâlneai pe stradă. Ceea ce era insuportabil. Și-așa trebuia să-l pun pe cap, dar să le mai și salut pe toate proastele alea... asta întrecea capacitatea mea de umilință. Dacă nu-l aveai pe cap, nu trebuia, că ar fi fost un gest în bătaie de joc (dar s-ar putea să țin eu minte aiureli, că e prea de tot faza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
și simți - eh, bien, oui, je ne le nie pas - simți o milă copleșitoare. — Sunt doctorul Coutras. Venisem la Taravao s-o văd pe nevasta șefului de trib și Ata a trimis după mine să vin la dumneavoastră. — E o proastă fără pereche. Am avut în ultima vreme câteva junghiuri și dureri și puțină febră, dar nu contează. O să-mi treacă. Când mai merge cineva până în Papeete aveam de gând să cer niște chinină. — Omule, dar privește-te în oglindă! Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
arătând modestă, firească, săracă. De ce n-aș spune? O invidiam subteran, dteodată intelectualitatea ei (deși lipsită de ostentație) mă înfrunta făcând să presimt certurile care ne așteptau. Oricum ― era de preferat iadul cu o femeie deșteaptă, decât paradisul cu una proastă... În noaptea aceea Mihaela mi s-a dat cu o frenezie care până atunci nu mi se părea că-i este proprie. Dar n-o cunoșteam încă; ființa ei complexă avea nevoie de mult timp pentru a se descoperi în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
e fiul meu. — De unde știi? — Uită-te la el. Uită-te la părul lui Uită-te la Mandolina. E o cu totul altă ființă. — Ești sigur? În luna când a rămas gravidă, relațiile dintre noi erau cât se poate de proaste - nu ne-am mai culcat împreună, nu în luna aia. A spus că am futut-o când eram beat Dar dacă am fost prea beat ca să-mi amintesc, atunci am fost prea beat și ca să reușesc. Oricum, Ella a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
socotea bine, erau chiar mai mult ca două surori. Apoi se porniră amândouă pe plâns, deslușindu se în această stare declanșarea acelei bucurii atât de mult așteptată. Se priviră și, numai după câteva momente, izbucniră într-un râs clocotitor. - Ce proaste suntem, Ina, îi spuse Olga, în loc să ne bucurăm, plângem... - Și de bucurie se poate plânge... fato, așa să știi... și-și șterseră lacrimile care nu conteneau să curgă nechemate. Cele două fete se despărțiră într-un târziu, după ce puseră pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
-și face griji, ba chiar le dă cu tifla celor pe care îi socotește lipsiți de eleganță, spunându-le: Până ăl gras slăbește, cel slab moare! E bine!? și le întoarce spatele. - Băieții sunt răutăcioși și voi fetele sunteți niște proaste, conchise mama. Discuțiile lor se curmau de obicei cu o glumă și atât mama cât și fata își consumau ziua în cele mai diverse activități. Ina și Olga își făceau deseori lecțiile împreună, cu o seriozitate demnă de invidiat, situându
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
toate buzunarele de la halatele medicilor? - Ce minte și la tine, spuse cu dezinvoltură Ina. De ce nu iei în calcul că doctorii nu au un singur halat!?... - Ai dreptate, și continuă: noi suntem cele care stăm toată ziua în preajma paturilor ca proastele în ploaie, le ducem plosca, le schimbăm feșele, le dăm apă, le administrăm tratamentul prescris, și... vrând, nevrând, suportăm toate capriciile bolnavilor care, ca să fiu sinceră, nu sunt vinovați. - Și plicul? glumi Ina... - Nici un plic n-a învățat drumul spre
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
care dintr-o ură stârnită, doar de imensa lor prostie generată de lupta dintre cei doi neuroni din capul lor, cred că sunt acum liberi (puah! Ce prostie!), trăiesc într-o societate ideală și au hotărât așa deodată, exact ca proasta satului, că sunt anticomuniști. Pe acești derbedei sociali, se bazează unii de alde Băsescu, de-și bate joc de o țară întreagă de parcă ar fi propria lui feudă. Oricum, sper ca într-o zi coșmarul acesta să se termine iar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cărate cu roaba în România, pentru a fi reparate. S-a stabilit că trebuie să le reparăm noi, cu propriile forțe, dar numai după ce le plătim mai scump, decât pe cele noi, europene. Și atunci, oare de ce mai stăm ca proasta-n capul satului și ne mirăm, că primim din toate părțile șuturi curat, europene în fundul nostru pretins, poate pe bună dreptate, european. Tragem din greu consecințele acelei axe BucureștiLondra-Washington, care i-a întrat așa de adânc în fund lui Băsescu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
multă lume din țara acesta, care trage din ce în ce mai greu la carul cu roți pătrate a prețurilor, ci faptul că în loc să se ocupe de treburile Băncii așa cum i-ar sta bine unui supercontabil de calibrul său, el s-a proțăpit ca proasta în capul târgului și s-a pus pe fixat prețuri la ouă (!!!), chibrituri, combustibili și alte chestii din acestea, pe care țața Ileana lăptăreasa le chitește mult mai bine, fiindcă de atâta mers la piață și înapoi, uneori cu marfa
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
chiar așa. Nu pot să neg de fel, gradul uneori nepermis de ridicat al tâmpeniei, afișate la rang de principiu, dar poate că dacă aceasta ar fi totul nu ar fi prea mare necazul acestei țări, fiindcă așa după cum orice proastă își are deșteptăciunea ei, potrivit celor spuse de Cehov, și orice tâmpit ar trebui să aibă demnitatea sa, fiindcă poate măcar a prins la timp de veste că face parte din specia umană care este neîndoielnic regele, sau regina (alegeți
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în hăul fără fund al crizei mondiale, România n-a înțeles nimic, nici din recesiunea Occidentului și nici din alte chestii, care cer un pic de logică, logica celui care este stăpân pe destinul său. Încă năucă și căscând ca proasta, trezită la miez de noapte, s-a trezit iar fără conștiință de sine, ca și în alte dăți când au apărut chestii din acelea, care presupun croirea unui drum propriu, cu gândul la țara ta și la poporul tău. Cu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
sale. Taci, că te-aude lumea... Se făcu apoi liniște și, presimțind ceva neobișnuit, Stelian lăsă paharul de țuică pe masă și își ascuți urechile. Cum să se ducă la deadul Vasile de la Gostinari, Leano?! Ce tot spui tu acolo, proasto?... se răsti necăjit Mitică al lui Caloianu la fată aproape cu spaimă, închinându-se. Păi deadul Vasile... Cum era să se ducă la deadul Vasile?!... Culae așa zicea, repetă Leana cu o anumită încăpățânare, sigură că ce spunea era adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de la țară decât traiul de la oraș. Nimic, dar absolut nimic, nu se putea compara cu iarba verde de-acasă!!... Se iscase un adevărat scandal și, după ce se certaseră și se îmbrânciseră în văzul lumii, Virgil o lăsase ca pe-o proastă acolo, în fața băcăniei și-n mijlocul târgului și se întorsese singur acasă. Și asta după ce de-abia se luaseră și ei, ca oamenii, de soț și soție... De atunci, cu toate că după o vreme se împăcaseră și nu mai pomeniseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cum să ajungă prea curînd. Încercînd să afle cam cînd se vor restabili legăturile cu continentul, primise răspunsul să se adreseze direct lui Dumnezeu. Încă de la Începutul dimineții, Lucas nu-și putea stăpîni mînia, iar Morineau era țapul ispășitor al proastei lui dispoziții și al unui potop de Întrebări. - Ai sigilat cabinetul doctorului? Ai trimis prin fax avizul de căutare pentru Nicolas Kermeur și Chantal Pérec la SRPJ din Brest? Ai prevenit căpitănia să nu lase să iasă nici o ambarcațiune? Ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ugerelor ei; pricepe numai ce-o doare pe ea. Cum ai știut să taci timp de zece ani și deodată te-a trăsnit taina confesiunii? Cum să-i faci mărturisiri unei vaci?! Și pentru ce? Doar pentru că așa a hotărât proasta cealaltă. În naivitatea ei, Philomena a crezut că asta ar putea schimba ceva. Masca: Eu cred că am făcut ceea ce trebuia făcut. Ajunsesem la o stare care nu se mai putea suporta. Așa a fost cinstit și față de Dora, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a cerut ea să afle. Încă ținea în mână punga de hârtie mototolită. — De ce plângi, Claire? Ce se întâmplă? M-am uitat la Randall ca să văd dacă voia să fiu eu cea care să-I dea lui Lucille vestea cea proastă. El și-a pus palma pe brațul meu. — Mamă, eu și Claire ne-am decis să anulăm nunta. Lucille a rămas cu gura căscată. — Cum?! Cum?! Sigur că vă căsătoriți! Organistul a început deja să-și facă încălzirea. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
afară din goana mașinii. Mi-e dor de un spectacol adevărat. — Femeia e ca fierea, îl ia pe Roja gura pe dinainte, gîndindu-se la mottoul din Carmen, i am spus-o și Delfinei de nenumărate ori, dar făcea mereu pe proasta, se hlizea ca o găină. — Asta pentru că avea ea planul ei în cap dinainte bine pus la punct, zice șoferul. Știa bine ce vrea, adaugă. Și eu fac la fel înaintea fiecărei curse, îmi încropesc în minte itinerarul și abia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aici alături. Arătă spre ușa Înaltă, verde, pe care scria cu albastru: DIRIGINTE. Bătrânul tresări. În ochi i se aprinse o lumină stranie. Privi spre ușă. Ce-i acolo? Nu v-am spus? Canada, zise pistruiata pufnind În râs. Taci, proasto, interveni Sușu. Scrie pe ușă, zise cu țâfnă cea de la ghișeul poștal. Vreau să vorbesc cu dirigintele, declară solemn bătrânelul. Își aranjă În grabă ținuta și se Îndreptă demn spre ușa cu pricina. Nu-i nimeni acolo, strigă oficianta. Șefu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
întins să mă dezmorțesc. Brațele și spinarea mă dureau cumplit și articulațiile degetelor de la mâna dreaptă îmi zvâcneau. Blanchard îi punea cătușele mexicanului, iar eu n-am putut decât să îngaim: — Ce naiba a fost asta? Blanchard îmi zâmbi: — Scuză-mi proastele maniere. Domnule polițist Bucky Bleichert, dă-mi voie să ți-l prezint pe señor Tomas Dos Santos, pe numele căruia s-a emis un mandat general de arestare pentru infracțiunea de omor din culpă. Tomas îi smulsese geanta unei hoșcotine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și robotul TESA Stejeran 1. — Ce ne facem, tovarăși? simți Felix S 23 nevoia să întrebe colectivul. Colectivul tăcea mâlc. — Alo, „Bourul”! se auzi din nou acel glas gingaș, impacientat. Ce faceți, dragă, acolo? Mă lăsați să stau așa, ca proasta-n spațiu? — Să mergem la dânsa și să-i reparăm vehiculul, propuse Dromiket 4. În fond, e o tovarășă de-a noastră, n-o putem lăsa la voia întâmplării. Dacă dă vreun lunatic peste ea?... Avem o misiune, nu putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
noi în popor, dar mi-a trecut, m-a ajutat mult și colectivul... — Și pe mine m-ajută mult colectivul, spuse cu simplitate tânăra. Cred că dacă n-ar fi colectivul, m-aș îndrăgosti de-o grămadă de ori, ca proasta. Chiar asta voiam să vă-ntreb, dacă nu vă supărați, zise comandantul. Dumneavoastră cum rezolvați problemele ce se mai ivesc - cum să zic? din împărtășirea neașteptată a unor sentimente general-umane? — Nu înțeleg, spuse tânăra. — Nici eu nu prea înțeleg, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]